13,872 matches
-
anumit nivel calitativ, și reclamă autoritate și competențe adecvate (cunoștințe, experiențe). Autoritatea este o altă componentă a postului, care exprimă limitele în cadrul cărora titularul postului are dreptul de a acționa pentru realizarea obiectivelor individuale și exercitarea atribuțiilor. Ea poate fi formală, oficializată prin reglementări, norme, proceduri, acte interne și profesională (competența), dată de nivelul de pregătire și experiență. Responsabilitatea este acea componentă a postului care concretizează latura atitudinală a atribuției și reprezintă obligația titularului postului de a îndeplini sarcinile și atribuțiile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
programelor lor de analiză a posturilor, precum și o bogată sursă de date și informații privind această activitate. Precedată sau însoțită de vizite în cadrul organizației, sau la posturile care urmează a fi analizate, această metodă, alături de celelalte, permite conturarea unei „imagini formale” oficiale privind cadrul organizatoric de desfășurare a activității. Observarea, ca metodă de analiză a posturilor, presupune ca unul sau mai mulți specialiști să analizeze ce activități sunt efectuate și modul în care se execută acestea. Observarea trebuie să fie directă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
aceste adjective formate în mod diferit nu este prea edificator, deoarece comparația este o metodă folosită de toate formele de critică și de toate științele și nu exprimă de loc într-un mod adecvat procedeele specifice ale studiului literar. Comparația formală între literaturi - sau chiar între mișcări, personalități și opere literare - este rareori o temă centrală în istoria literară, deși o carte ca Minuet (Menuet) *2 de F. C. Green, care compară aspecte ale literaturilor franceză și engleză din secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
care cercetează viața și opera marelui poet. Pe baza unor documente inedite, P. reconstituie cu exactitate momentele principale din existența lui Eminescu și discută aplicat câteva trăsături ale operei, ce privesc componența vocabularului, muzicalitatea și armonia versului, inițiind astfel studiul formal al poeziei eminesciene. După 1892 încearcă să practice o critică literară întemeiată nu doar pe gustul artistic, ci mai ales pe ceea ce el dorea să fie criterii obiective. Socotește opera literară determinată în chip decisiv de mediul social, de caracterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
pictorilor, orientează preponderent către aceste repere. Acest fapt nu exclude o altă serie de influențe ale unui al doilea val de pictori care provin dinspre Secession sau alte școli și grupări artistice, cum este cea mai mult sau mai puțin formală din jurul lui Joséphin Péladan, ale cărui saloane fac cunoscută o întreagă serie de pictori simboliști/decadenți. Printre acești "alții" se află, de pildă, Paul Gauguin sau Edvard Munch, primul marcând în mod evident pictura Ceciliei Cuțescu-Storck. În cazul "precursorilor", nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția între decadentism și simbolism, și Rapetti a apelat la translatarea discuției în spațiul literaturii, utilizând concluziile în vederea delimitării celor două fenomene culturale în cadrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tuffelli, spre exemplu, consideră simbolismul nu un stil, ci "mai degrabă o mișcare amorfă"28, iar termenul de "mișcare" este uneori preferat celui de curent artistic. Avem un simbolism și mai multe stiluri, spre deosebire de un singur impresionism, unde numaidecât principiile formale sau tehnice utilizate ne pun în temă, oferă un factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei opoziții sistematice, pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în componente de lumină, prin renunțarea la marginile clare și clar-obscurul din pictura academică. Simbolismul a căutat imagini care să evoce reacții obscure. Dar stilul decadent, păstrând în același timp un mod realist de a reda imaginile, a încălcat convențiile formale prin spargerea compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror ordine și semnificație puteau fi recuperate doar printr-un efort intelectual și înțelegere"34. Cu alte cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror ordine și semnificație puteau fi recuperate doar printr-un efort intelectual și înțelegere"34. Cu alte cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
până se obține un motiv repetat după toate combinațiile liniilor posibile, un fractal, ceea ce ajunge la a rezuma obiectul "atât de bine încât îl reduce aproape la simbol, la idee sau dacă doriți, într-o oarecare măsură, la arhetipul său formal"119. Este dat exemplu Hans Karl Eduard von Berlepsch-Valendas120, designer, arhitect și pictor elvețian la München, ocupându-se cu designul interior, feronerie, orfevrerie și design de mobilier în stilul Art Nouveau sau Walter Crane la Londra. L. Bachelin consacră trei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
binecuvântări. "Personajele compoziției erau dela început determinate: unul din ele trebuia să fie fratele său, altul un demon în chip de înger, blând dar implacabil. Prima formulare a luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept, iar îngerul se apleacă peste el, sprijinindu-și mâinile pe căpătâiul patului și sărutându-l ușor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Luceafărul, unde figura poetului apare excizată la suprafața unui bloc compact, neregulat, de bronz, asemeni unei amprente fosile. În jurul chipului, mască fulminantă, se disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în poemul omonim. Paciurea va viza cu Himerele sale același efort al ideii, al fanteziei, al imaginației, de a prinde trup, de a dobândi consistență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în poemul omonim. Paciurea va viza cu Himerele sale același efort al ideii, al fanteziei, al imaginației, de a prinde trup, de a dobândi consistență. Același registru al decantării formale din masa compactă îl regăsim într-o altă sculptură de inspirație rodiniană, Muza (1914), unde artistul înregistrează o tensiune ideatică între două figuri, un nud masculin în atitudinea lui Atlas care susține bolta pe umeri, având deasupra sa figura Muzei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Francisc Șirato vor face o distincție netă între cei doi, apreciind operele lui Storck și invalidându-le pe cele ale lui Spaethe. Francisc Șirato apreciază tocmai linia clasică a sculpturii lui Storck: "D-l Storck e un "raisonneur", iar asceza formală îl raliază școlii clasice. Se vede aceasta lămurit în Bustul d-nei D. Aci, prin simplicitatea mijloacelor tehnice, exprimă cumpănit raportul între diferitele planuri care, dimpreună cu moliciunea modelajului, accentuiază esențialul frumos, cuprins într-un obraz femenin"333. Criticul îl expediază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu emanciparea violentă a elementului feminin. Himera apare la Paciurea ca element creator, neguvernabil, întruchipare a fanteziei și a enigmei, cu un vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează o propunere curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și anume cățelul pământului sau țâncul pământului, animal htonian, trăind sub crucile cimitirelor, paznic al sufletelor morților: Figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale. Himerele par să aibă ulterior mobilitatea nevertebrată a expansiunii formale. Himerei (1919) sub forma unui Vultur care posedă și o pereche de sâni îi este aplicată o mască în loc de chip. Acesteia i se poate adăuga celebra Himeră (1928) cu corp de leu, unde corpul, asemenea unui zgârci, are ceva din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alături de corpul șarpelui într-un acord perfect care sugerează înrudirea celor două naturi. Șarpele simbolizează păcatul originar travestit în putere malefică incorporată la nivelul sexualității feminine pe care o desemnează simbolic. Scenariul decadent nu le mai asociază doar în plan formal, așa cum mărul sugerează de o manieră gingașă acordul dat tentației, ci construiește o tensiune a contrastelor, asociind atracția pe care o exercită sexualitatea feminină cu repulsia pe care o trezește aceeași sexualitate transpusă în corpul ofidian, care nu mai rămâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a redus impactul alegoric al dimensiunii religioase la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-a focalizat mai degrabă asupra unei reprezentări feminine a dorinței, cu o senzualitate însoțită de anxietate, care caracterizează sfârșitul de secol XIX. Gestul prin care femeia își acoperă gura cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru edificarea viziunii sale decorative, cât și pentru o recuperare a unei tradiții care stimula, cum am văzut, teoretizarea unui revival bizantin în artele decorative, sub impactul Art Nouveau-lui. Influența artei bizantine este "recuperabilă" din pictura ei, atât la nivel formal, cât și la nivel tematic, argumente în acest sens fiind prezente în decorațiunile exterioare și interioare ale casei construite de arhitectul Clavel după indicațiile artiștilor Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz Storck, casă în care soții Storck vor locui, parterul devenind chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului Ioan, constituie mizanscena dramatică împrumutată atât artei clasice, cât și sensibilității decadente, dar și cicluri precum cel al țigăncilor, care nu sunt neapărat anunțate, și, dincolo de acestea, serii afine prin felul în care unele picturi își răspund tematic și formal. Un bun exemplu pentru astfel de picturi care participă la un fenomen de rezonanță îl constituie Mila sau Compătimirea și Taina sau Secretul. În casa muzeu, ele sunt dispuse simetric. Nu știu dacă acest fapt corespunde opțiunilor Ceciliei Cuțescu-Storck, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemenea, sunt acceptate interpretările teogoniilor orientale, însă nu și cele ale raselor galbene, straniu rasism estetic! Acest regulament de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul rozacrucian a reușit să adune printre expozanți printre cei mai importanți pictori simboliști ai vremii, din Franța și Belgia în special, dar și din Olanda, Germania și Elveția. Expun aici Fernand Khnopff, Jean Delville, Emile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ulei pe carton, 1913). Cu brâul roșu, în contrast cu cămașa albă, șoldul scos în evidență, cu buzele excesiv de roșii, părul negru cu un batic galben, țiganca stă rezemată de un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează în cadrul unui program inconografic menit să rețină doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
denumirea vechiului instrument muzical al antichității, lira, când poezia și muzica se rosteau Împreună. Lira era Însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia antică s-a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal, acompaniamentul de liră. De abia În epoca modernă, poezia lirică a ajuns să Însemne creație literară care exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum ar fi: versul, strofa, ritmul sau rima
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a folosit pentru scrierea textelor poetice cu criteriu formal, acompaniamentul de liră. De abia În epoca modernă, poezia lirică a ajuns să Însemne creație literară care exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum ar fi: versul, strofa, ritmul sau rima. In literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere Între genul liric si poezie, existând și opere lirice În proză. Mai mult chiar, În cadrul poeziilor se distinge un amestec al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un curent literar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o reacție (neoclasică) la romantism. Acest curent cultiva expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală. A promovat expresia impersonală, a obiectivat natura, pornind de la receptarea senzorială a elementelor ei; a cultivat În poezie formele fixe: sonetul, rondelul, glossa, gazelul etc.), a făcut apel la tipare prozodice alambicate; a elogiat civilizațiile arhetipale, mitologiile, religiile; geografia lirică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]