14,967 matches
-
doresc să rămâi aici pentru totdeauna, să nu mai pleci niciodată. Dar vreau să faci ceea ce simți și să nu te pripești. Te rog relaxează-te, te simt cam încordată. Mulți se vor gândi să te acuze că te-ai grăbit să-mi cazi în brațe. Pentru mine este vorba de onoarea ta, iar singurul lucru pe care mi-l doresc este să rămâi aici definitiv. În ciuda faptului că era mult mai tânără decât el, ea se simțea ca o fecioară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
M-am purtat prostește, iartă-mă tată! - Voi fi mereu alături de tine. Nu trebuie să mai spui nimic. Totul s-a întâmplat din vina mea. - Am să stau cu tine cât va fi nevoie dar și cu mama! - Bineînțeles!, se grăbi să îi răspundă, să nu se răzgândească. - De ce v-ați despărțit voi doi? Cine a greșit mai mult? Tu sau mama? - Oamenii la o anumită vârstă iau alte hotărâri. Uite așa le vine să plece de acasă ca niște adoloscenți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
găsit-o. Cinematograful a luptat mult ca să fie o artă. Deși nu are muză, a reușit. în fond, filmul Restul e tăcere al lui Nae Caranfil vorbește și despre asta. Dar cele mai multe produse cinematografice pierd pariul cu perenul. “i, mă grăbesc să spun, asta nu înseamnă că sunt neapărat proaste. Perenitatea nu este un fel de test ultim al valorii, așa cum ne-a învățat la școala generală un clișeu nătâng. E evident că ceea ce e peren, ceea ce rămâne mereu proaspăt, precum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dacă știi, dar în cronica din suplimentul Evenimentului zilei, care a însoțit premiera și caravana filmului, am prevenit clar, încă din titlu, că Acesta nu este un film despre avort !. Era o polemică explicită cu toți cei care s-au grăbit să pună etichete ferme și paradoxale pe acest film (Film pro sau contra avort), uneori înainte de a-l vedea (sau nevăzându-l deloc !), și un mod poate brutal și reductiv de a stârni spectatorul să vadă dincolo de subiect. Mă temeam
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cea care dă sens vieții fiecăruia dintre noi. Faptul că ești o ființă muritoare, conștientă că ai la dispoziție un interval de timp atât de scurt să-ți orânduiești viața și să te dumirești ce-i cu tine, îți cam grăbește deciziile și acțiunile. Teama de moarte este inseparabilă de ideea de Dumnezeu, de zbaterile noastre morale, de dorința de a ne descărca mințile pe hard-diskurile distopiilor memetice, de vanitățile fiecăruia dintre noi, dar și de ceea ce numim, cam pompos, „perenitatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dintre aspectele originale ale filmelor lui Thomas Ciulei (las din acest punct de vedere de-o parte Nebunia capetelor) este această așezare à cheval pe mai multe tipuri de demers ; ceea ce nu are ca rezultat un obiect eterogen, neînchegat, mă grăbesc să spun. Podul de flori, în particular, nu e un documentar în sensul propriu al termenului, nu e „reportaj”, nici „docu-dramă”, nici investigație antropologică (sau etnologică) prin film, nici Big Brother, deși are câte ceva din toate acestea. Ai putea să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
minimalistă” sau oricum altfel. Spui că există indicii (și exemple) ale unor alte feluri de a face film. N-am văzut încă Boogie de Radu Muntean și înțeleg că n aveam cum să văd filmul lui Răzvan Rădulescu. Mă voi grăbi să le văd. Oamenii obișnuiți sunt cel mai bun lucru întâmplat filmului românesc (dialog cu A.O. Scott) A.O. Scott : Sunt A.O. Scott, la Festivalul de la Cannes, și stau de vorbă cu Alex. Leo Șerban. Este unul dintre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dar nu-i pot cunoaște pe toți... Per total, este un succes : studenții români de aici, diaspora luminată, profesori de film de la universitățile newyorkeze ș.a.m.d. descoperă noul cinema românesc și este o revelație ! Dar și un miracol, mă grăbesc să adaug : aproape că nu ți vine să crezi că s-au putut face aceste filme într-o cinematografie care pune atâtea bețe-n roate tinerilor cineaști. Sau, mai pervers, legitimează în continuare mastodonți cinematografici jalnic-hilari sub acoperirea unui ecumenism
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez că băiețașul habar n-are cu ce mă ocup !) Criticii nu primesc Oscaruri, îi răspund cu scârț și aplomb... Și nu mai am timp decât să urc grăbit scările, ratând îmi dau seama imortalizarea fotografică de rigoare cu spatele la panoul pe care e desenat Omulețul lui Gopo și pe care scrie ”Gala Filmului Românesc” sau așa ceva. (Ulterior, aflu că reporterul era de la... Canal D ! Dacă știam asta, preferam să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și îndrăzneață, par filme făcute în stare de conspirativitate, prilej, după proiecție, pentru animate discuții despre cenzura comunistă și limitele ei. 31 martie. Am sărit peste o zi de NexT din aceleași motive dilematice (numărul se predă vinerea) și mă grăbesc să recuperez două dintre cele patru programe competitive (primele două văzute în ziua deschiderii au fost ceva mai slăbuțe, mi se spune, n-ai pierdut nimic ). Dar sunt nevoit să ratez workshop-ul susținut de Murch la doi pași de Cinematecă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sus, vă propun să înțelegem rândurile următoare, alcătuite din colaje verbale a unor oameni mai mult sau mai putin importanți, strânse din ,,comentarii‟‟ de la diverse articole despre educație și învățământ. Va rog să citiți aceste rânduri cursiv, fără să vă grăbiți. Sunt gânduri exprimate public de oameni politici, oficiali, intelectuali, de români, de românii noștri. „Cu cât sunt mai competenți indivizii care participă la procesul de educație, cu atât este mai descentralizat sistemul, însă există situații în care este nevoie de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
interplanetar de masă), căci niciuna dintre celelalte planete ale sistemului solar nu este practic locuibila (cel puțin după câte cuunoaștem azi). Trecând peste vicisitudinile evoluției biologice, trecând peste crizele climatice, pește cataclismele care au punctat istoria planetei noastre și au grăbit marile schimbări ecologice, a fost nevoie de aproape 4 miliarde de ani (de când a apărut viața pe Terra) pentru apariția omului. Va putea el, omul, în câteva momente geologice (căci ce sunt 100 de ani comparativ cu 4 miliarde) să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
au dus la închiderea exploatării aurului la Roșia Montană. Ajungem la Muzeul Mineritului. Intrăm într-o curte mare, neângrijită, plină de bălării, ceea ce dovedește că nu prea sunt mulți cei ce trec pragul, în calitate de oaspeți, dar nici gazdele nu se grăbesc să-i invite. Ne întâmpină doi ingineri de la ,,Cuprumin Deva”, probabil anunțați din timp să ne aștepte, pentru a ne oferi explicațiile necesare. Vizitatorii sunt împărțiți în două grupuri, pentru accesul mai ușor în muzeu și în subteran. Mă alătur
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mă întîlnesc, ca de fiecare dată cînd ies de la Livia, cu același bărbat cu servieta sub braț și bărbia lăsată în piept. De pe trotuarul celălalt, trec strada printr-un loc nemarcat două femei cu copii mici în brațe, care se grăbesc să-i lase la creșa dintre blocuri, ca apoi să fugă să prindă autobuzul spre combinatul forestier. Neața, Mihăiță! Am impresia că dormi în sat de-o vreme. O, sărut mîinile! răspund eu doamnei care m-a salutat. Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la festivitatea de premiere. De-atunci, din dimineața aceea, fiecare întîlnire cu Cezara mă bucură. Ea înseamnă pentru mine personajul aducător de vești bune. Vîntul rece, din dimineața asta, mă face să strîng mai bine fularul la gît și să grăbesc pasul. Cîțiva ingineri de la combinat au ieșit și ei din blocurile alăturate și se grăbesc spre stația de autobuz. Unii își duc de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași secție cu ei, ori poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ea înseamnă pentru mine personajul aducător de vești bune. Vîntul rece, din dimineața asta, mă face să strîng mai bine fularul la gît și să grăbesc pasul. Cîțiva ingineri de la combinat au ieșit și ei din blocurile alăturate și se grăbesc spre stația de autobuz. Unii își duc de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași secție cu ei, ori poate în altă parte, important e că-s împreună, cunosc aceeași lume, "vorbesc aceeași limbă". Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o prietenie ca între doi colegi de serviciu, care-și spun necazurile cînd se întîlnesc, ori se salută cu sinceritate cînd trec unul pe lîngă altul. Salut, Petrică! Îți duci flăcăul la cămin? Da. Ne vedem în stație, spune Petre, grăbind pasul, prinzînd mai bine în brațe băiețelul, care se ține cu amîndouă mîinile de după gîtul lui. Din sens invers, la fel ca în fiecare dimineață, de parcă ne-am da întîlnire în acest loc, trece pe lîngă mine o femeie scundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întîlnire în acest loc, trece pe lîngă mine o femeie scundă, genul acela plăcut de minionă, pe care o cunosc (nu știu de unde!) și care mă cunoaște bine, semn că-mi răspunde cu bunăvoință la salut. O salut și acum, grăbindu-mă să traversez cît mai e semaforul pe verde. Ajuns pe trotuar, mă opresc și întorc privirea. Un fior de neliniște, parcă de bucurie, a pus stăpînire pe mine de pe cînd treceam strada. Dintr-o mașină, un Fiat 1300, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cei pe lîngă care trecem: Mihai, dacă filmul va avea o scenă ca asta, arată el spre mulțimea din stație și spre cei ce se înghesuie la scara unui autobuz, mă duc să-l văd de cinci ori. Salut! Mă grăbesc și eu să prind un loc pe scară. Nu toți au șefi ca al tău, să lase condica de prezență să stea la intrarea în secție toată ziua... Petre și Cezara se așază pe marginea trotuarului, taman bine unde oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
construcții-montaj, să-și termine lucrul la stația de filtrare, că m-am săturat de cînd îi caut! Îmi fac loc printre bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung la secție. Pe măsuța instalată la parter găsesc condica de prezență. O semnez, semnez și pentru plecare la ziua de ieri, pun ora de plecare, iar la rubrica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uitîndu-se în oglindă. Așa trebuie, să lași impresia unui permanent semn de întrebare. Dacă le pensezi simetric, riști să semeni cu o icoană. Fă așa cum ți-am spus și-ai să vezi cum îți stă... Iar cînd mergi, nu te grăbi ca popa cu ajunul; mergi încet, cu pasul rar și spatele drept. Aruncă fusta înainte din coapsă și îndoaie genunchiul maiestuos, ca o prințesă, că de-aia are omul articulații... Vorbești de parcă tu ai fi nu știu cum, zice Lidia. Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
două tone de filamente de treizeci din stocul de rezervă și le predați la depozit. Îți ajung douăzeci de minute? Ajung, răspunde Chiriac. Bine. Cînd veți începe producția de treizeci, puneți la loc cele două tone. Vă rog să vă grăbiți. Salut! Închid telefonul și mă uit spre Liliana, care clatină din cap dojenitor: Fir-ați voi! Aveți stoc de rezervă, iar eu nu am ce vinde. Nu te supăra, îi spun, ăla e stoc de siguranță, pentru cazuri urgente. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe la etajul șase și continuu să cobor cu un pas în urma lui. Din mers, îl văd cum scoate din buzunar cutiuța cu "Diazepam" și-și răstoarnă în palmă o pastilă, pe care o duce apoi la gură. Continuă să se grăbească pe scări, de parcă undeva, în urma lui, ar fi foc. La etajul întîi își încetinește pasul, coborînd atent, încet, trăgîndu-și cu greu respirația. Jos, la parter, se oprește și se întoarce spre mine. Mă apropii și-l prind de braț: Don
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor și șoldurilor, s-o văd eu atunci dacă nu roșește!... Afară, ploaia măruntă lovește cu putere din toate părțile, așa că trebuie să bag formularele în sîn și să grăbesc pasul. Intru în secție prin capătul dinspre poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec îndelung cu prosopul pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
auzit și eu de gluma asta, îi spun rîzînd. Ce glumă! Eram elevă la zi cînd s-a spus acest "adevăr" științific la un examen de Anatomie. Cît au fost de bine închise ușile, prostia tot s-a auzit... Ești grăbit? Oarecum. Atunci, stai aici. Mă duc eu la șefă, că dacă te duci tu, trebuie să faci anticameră vreo jumătate de oră, sau măcar să stai vreo douăzeci de minute în picioare pînă răscolește ea un dulap, căutînd un dosar, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]