15,139 matches
-
țelul dorințelor noastre decît atunci cînd ne Închipuim că le-am atins.” (J.W. Ghoethe) Pentru că sensul adevărat al dezvoltării omului este un ideal de perfecțiune, ori Încercările noastre În această privință nu răspund decît În foarte mică măsură exigențelor idealului de perfecțiune. Acest lucru l-a făcut pe Ch. Montaigne să afirme: „Dorința și satisfacerea ei ne fac să suferim la fel”. La rîndul său, Emil Cioran spune: „Dorințele urzesc un univers, dezmințit de minte”. * „Cu cît un eveniment e
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se mulțumesc cu puțin, sau cu „ce-o da Dumnezeu”. * „Lacrima e tot atît de limpede și de curată, fie c-o produce bucuria, fie c-o produce suferința.” (V. Hugo) Fiindcă În ambele cazuri, izvorul este comun: sensibilitatea noastră. * „Idealurile Îndeplinite te Îmbătrînesc.” (Lucian Blaga) În schimb, visurile ne Întrețin iluzia unei posibile atingeri a unor niveluri superioare de existență. * „Cei a căror viață are mai mare preț, se tem cel mai puțin de moarte” (Immanuel. Kant) Probabil, pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atîta tărie, sau să se entuziasmeze Într-atît de o idee, Încît poate fi ușor amăgit/indus În eroare. Sau poate că fiecare este prea serios În raport cu ceva anume, neadmițînd nici un compromis (este naivitatea credinței absolute În ceva: un principiu, un ideal, etc.). * „Nimic mai temerar decît prostia.” (Menander) Pentru că În mare suferință este anticiparea: prostul crede că numai ceea ce face el e bine!... * „Prea adesea ironia nu-i decît o formă a lipsei de inteligență.” (Johan Oxenstiern) „Ironia” Însăși se cere
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
obține fericirea? „Leacul stă - spune G.B. Shaw - În ocupație, căci ocupația Înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur și simplu viu și activ, ceea ce este mai plăcut decît orice fericire”. Sensul vieții. Nevoia de ideal „Nu există rai, dar trebuie să ne străduim a merita să existe unul.” (J. Renard) Pentru aceasta trebuie să avem Însă demnitatea de a ne depăși pe noi Înșine: „Viața - spune A. de S.-Exupéry - nu are sens decît dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de conștiință din istoria umanității și-au dedicat viața unor cauze nobile. Se spune că a muri pentru o cauză, Înseamnă a muri frumos; Însă acest lucru nu Înseamnă că, În mod obligatoriu, cauza respectivă poate fi și frumoasă...(ex: idealurile naționalist-fasciste ale Celui de al Treilea Reich). * „Sensul vieții este că se oprește.” (Franz Kaffka) Totuși, „viermele morții” nu poate roade aspirația omului spre o conștiință curată și liniștită, singura care luminează. * „Primesc să fiu Învins de toți numai să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înțelegere a celorlalți. * „În viață, țelurile sînt cea mai bună armă Împotriva morții.” (Primo Levi) Într-adevăr, lîncezeala sau dezorientarea sînt tot forme ale „morții”, deoarece „viața” ar trebui să Însemne evoluție, progres sufletesc: De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează În tot locul VÎnturile, valurile (M. Eminescu, „Dintre sute de catarge”). * „Fiecare are filosofia propriei atitudini.” (C. Pavese) Adică, fiecare are un anumit sentiment față de propria-i existență, În fapt de viața Însăși. Unii oameni reușesc să Împingă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de aproape două ori mai mare decât Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac, o epocă barocă în care cultul eroului - Mazarin era fascinat de genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declara:„m-am atașat instinctiv de geniul său“. Trebuia doar să aștepte circumstanțele favorabile care i-ar fi permis să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
că un text poate fi interpretat satisfăcător doar În contextul format de toate textele anterioare lui și cu care el, textul, se situează În raporturi semantice (accesarea tuturor textelor aflate În raporturi semantice cu textul de analizat este doar un ideal ce nu poate fi atins din, cel puțin, două motive obiective: 1) limitele memoriei umane; 2) relativitatea sintagmei raporturi semantice). În cazul primului exemplu, enunțul poate fi corect interpretat doar de către un interpret care a avut acces la o serie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a folosi aceste elemente externe, interpretarea enunțului lui Niculae este sortită eșecului; adică fără a cunoaște „atitudinile sociale, intelectuale și emoționale” <ref id=”62”> Malinowski 1936, p. 311 referință </ref> ale locutorului la momentul producerii enunțului. Bisica stătea În calea idealurilor sale! Lucrul interesant pe care Îl afirmă Malinowski, În teoria sa despre semnificație, este acela că, cel puțin din perspectiva comunicării, a Înțelegerii fenomenelor și proceselor de interacțiune umană, nu se poate vorbi de competență lingvistică În afara experienței de viață
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
avut-o în casa părintească. în momentul acela, se produce în el o tensiune extraordinară, o răsturnare valorică ființială, care îi impune o analiză lucidă și sinceră a propriei persoane. în acel moment, el își vede vechile simțăminte spulberate, fostele idealuri ca fiind frivole, tot entuziasmul de altădată epuizat de clocotul vieții ușoare, și le înțelege ca pe niște realități care au însemnat sentința de condamnare la moartea spirituală sau autocondamnarea la situația în care a ajuns. Este un adevăr cutremurător
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
știe că viața este un dar de la Dumnezeu, după cum spune însuși Mântuitorul Iisus Hristos: „Eu am venit ca lumea viață să aibă.”. O mamă, cu adevărat mamă, prin educația aleasă ce o dă copiilor ei, aprinde în inima lor focul idealului și fixează în mintea lor scopuri înalte, dorința unui trai cumpătat, decent, în limitele bunuluisimț, ale legilor morale statornicite de Creator. S-a afirmat că părinții, și în special mama, săvârșesc o taină creștină atunci când reușesc să introducă, prin rugăciune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin rugăciunea mamei. Credința și rugăciunea nu se pot despărți de dragoste, cu ele mama luminează mintea copilului, îi mângâie inima, îi limpezește conștiința când este mai mare, și îi întărește sufletul, conducându-i preocupările spre fapte bune și spre idealuri duhovnicești. Prin rugăciune, mama deschide inima copilului ei să intre Hristos în ea, ca să o lumineze, să o curețe, să o binecuvinteze și să o îmbărbăteze, pentru ca acesta să poată deveni cu adevărat „creștin”, după voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a întregii făpturi omenești pentru a ne sfinți și a ne mântui. „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”. Fiecare epocă istorică din dezvoltarea unei națiuni își are idealurile ei sociale, politice, economice, culturale, religioase și morale, iar realizarea lor depinde de felul cum sunt înțelese și îndeplinte de cei chemați să le înfăptuiască. Trăim un veac istoric, aflat, se pare, în faza cea mai intensă, mai importantă a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sau consecința altora. Mai dispunem, în plus, și de coduri etice. Prezumțiile noastre au în vedere calitățile lucrurilor, valorile pe care le atribuim acestora. "Dorințele de a ne satisface nevoile, de a ne realiza ambițiile, de a lupta pentru anumite idealuri, toate sunt impregnate de prezumții asupra valorii unei anumite experiențe" (Rimé, 2008, p. 397). Totodată, aceste inerente prezumții dau naștere, la nivel individual, unui nivel de așteptări 30. Handley Cantril adaugă faptul că omul luptă fără încetare să-și apere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidia reprezintă dorința de a urca și de a cumula (fără limite), pentru că fiecare poate ajunge (tot) mai sus și poate acumula (mereu tot) mai mult, întotdeauna (tot) mai mult...Ideologia ei ne induce între altele cu subtilitate și rafinament idealul prosperității și al bunăstării materiale, pe de o parte, și pe cel al perfecțiunii personale, pe de altă parte; ambele aflate la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de perfecțiune restrânsă (pietate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu subtilitate și rafinament idealul prosperității și al bunăstării materiale, pe de o parte, și pe cel al perfecțiunii personale, pe de altă parte; ambele aflate la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de perfecțiune restrânsă (pietate, caritate, castitate), urmat de predecesorii noștri, este înlocuit cu cel al perfecțiunii generalizate (Lacroix, 2009, p. 55), generator și întreținător al invidiei 60. Aceasta este o emoție dinamică. Ea poate avea diferite grade de intensitate, în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
D.W. Harder (1998, apud Chelcea, 2008, pp. 209- 211) consideră că există următoarele manifestări ale rușinii: a. rușinea emoțională. Aceasta pare a fi tipul de rușine cel mai frecvent întâlnit. Este situația în care o persoană se îndepărtează de idealul său. În astfel de cazuri, persoana resimte o emoție de jenă sau de umilință; b. rușinea agresivă. Aceasta este tipul de rușine care se exprimă printr-un comportament de furie, prin blamarea sau calomnierea celor care au așteptări exagerate față de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
competiția au întotdeauna un aspect violent și dezumanizant. La rândul său, celebrul gânditor britanic B. Russell (f. ed.) susținea în cartea sa Educația și ordinea socială ideea potrivit căreia: "competiția nu e rea doar ca fapt educațional, dar și ca ideal de urmărit pentru un tânăr. Lumea are acum nevoie nu de competiție, ci de organizare și cooperare; toată credința în utilitatea competiției a devenit un anacronism. Și chiar dacă competiția a fost utilă, ea nu e admirabilă în sine, de vreme ce emoțiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Întemeierea metafizicii moravurilor, București, Editura Științifică. Kierkegaard, S. (2002), Frică și cutremur, București, Editura Humanitas. Kierkegaard, S. (1999), Boala de moarte, București, Editura Humanitas. Lacombe, F. (2005), Rezolvarea dificultăților de comunicare, Iași, Editura Polirom. Lacroix, M. (2009), Să ai un ideal, București, Editura Trei. Lazarus, R.S. (2011), Emoție și adaptare. O abordare cognitivă a proceselor afective, București, Editura Trei. Lelord, Fr., André, Ch. (2003), Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele, București, Editura Trei. Lindenfield, G. (2001), Siguranța emoțională. Secretul dobândirii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
competition always looks violent and dehumanizing. In turn, the famous British thinker B. Russell (f. ed.) argued in his book Education and the social order the idea that "competition is not bad only as educational fact, but also as an ideal for a young man to follow. World now needs not competition, but organization and cooperation; all faith in the usefulness of competition has become an anachronism. And even though the competition was useful, it is not admirable in itself, since
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
oamenii timpurilor noastre (începând, pare-se, cu anii '80 ai secolului al XX-lea), înțeleg să-și extindă perfecțiunea în toate domeniile: intelectual, fizic, emoțional, social, profesional (nu este vizat și cel moral!). În actualul context, al secularizării în expansiune, idealul personal indus de o societate obsedată de excelență și de performanță nu mai are limită. Nimic nu-l mai moderează. Nimic nu-i mai frânează entuziasmul. Scăpând oricărui control, el este dominat de un soi de hipertrofie", observă M. Lacroix
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai frânează entuziasmul. Scăpând oricărui control, el este dominat de un soi de hipertrofie", observă M. Lacroix (2009 p. 56). De altfel, așa cum remarca și J. Baudrillard, societatea actuală este o societate a hipertrofiilor. Nu ne miră faptul că și idealul cerut de ea este unul hiperdimensionat. Ne aflăm în fața unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și înrădăcinat în atmosfera ideologică a epocii noastre, acest tip de ideal generează stres, instabilitate sufletească, vulnerabilitatea stimei de sine. Invidia stă la orice pas să ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și înrădăcinat în atmosfera ideologică a epocii noastre, acest tip de ideal generează stres, instabilitate sufletească, vulnerabilitatea stimei de sine. Invidia stă la orice pas să ne tulbure, să ne dezechilibreze, să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în cele mai ascunse fibre ale existenței și actelor noastre. Ni
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ar putea nega cineva care se pretinde o ființă rațională, doritoare de mai bine, de mai autentic, de mai frumos principiul perfecțiunii și al afirmării de sine, ca expresie a manifestării propriului potențial. Există însă un prag dincolo de care pretențiile idealului se dovedesc mai degrabă nocive, destructive, decât fecunde, împlinitoare, constructive. Pare că acest prag a fost trecut de societatea hipermodernă și hiperconcurențială. Obsesia excelenței și a performanței ne erodează încrederea în noi înșine și ne distruge stima de sine; ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]