13,885 matches
-
a întors la Mecca, înainte de a se face dimineață. Divizarea lunii este o altă minune atribuită Profetului Mahomed. Unii comentatori musulmani interpretează acest eveniment ca o ruptură literală a lunii, în timp ce alți identifică ca fiind un eveniment fizic sau o iluzie optică. Alți afirmă însă că această minune nu a fost făcută de profet, și că este un eveniment ce va avea loc în Ziua Judecății de Apoi.
Minunile Profetului Mahomed () [Corola-website/Science/330142_a_331471]
-
unui om». Protagonistul mai află că scrisoarea de la Klamm nu este oficială, deci nu are nicio semnificație, și că telefonul din sat nu poate comunica cu cel din Castel, toate mesajele care i-au parvenit telefonic fiind astfel doar niște iluzii. K. este debusolat. Sacrificiile pe care le-a făcut pentru a părăsi orașul natal, precum și proaspăta sa logodnă cu Frieda nu îi permit să abandoneze atât de repede satul de la poalele Castelului. Presată de rugămințile lui K., Gardena promite să
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
pe care K. i-l adresează îl face să sufere. Mai mult, Barnabas trăiește mereu într-o stare de incertitudine și neputință, pentru că nici nu știe măcar dacă cel care îl deleagă este Klamm, o sosie sau poate chiar o iluzie. K. susține că Barnabas are tot viitorul înainte și că trebuie să încerce să își croiască un drum prin birocrația Castelului, însă Olga îi atrage atenția că asupra familiei lor apasă un trecut incomod și ostracizant. Cu trei ani înainte
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Marghidan ("Tatăl Fantomă, Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăși, frumoasă e viața!, Medalia de onoare"). În cele 13 episoade ale producției HBO este vorba, de fapt, despre natura umană: regăsim oamenii așa cum sunt ei în esența lor, cu pasiunile, iluziile, temerile, singurătatea, nesiguranța și visurile lor. Serialul vorbește despre relațiile oamenilor cu ceilalți, dar mai ales cu ei înșiși. Orașul în care aceste destine se întâlnesc nu este doar fundalul tuturor acestor povești, ci reprezintă în sine un personaj care
Rămâi cu mine () [Corola-website/Science/330444_a_331773]
-
indexului H. Cartea conține o teorie comparativa a relației imagine - privitor, din punct de vedere istoric, precum și o analiză sistematică a reației artist - opera - privitor, în contextul artei digitale. Grâu dezvolta un model explicativ pentru istoria evoluției mediilor creatoare de iluzii: aceasta rezultând din dependența relativă a noi potențiale sugestive senzoriale și a forțelor de distanțare care li se opun, a competenței media a privitorilor (Grâu 2000). În același timp, Grâu cercetează interdisciplinar metode pentru a provoca privitorului senzația de imersiune
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
de imagine, așa încât cel puțin să umple câmpul visual al privitorului, cu posibilitatea de a ajunge la până la 360° orizontal și vertical (Grâu 2001 și 2003). Prin efectuarea acestor studii s-a încercat depășirea unei abordări convenționale monomediale a cercetării iluziei, în schimb au fost introduși termeni precum multisenzorial, potential de sugestie, spațiu visual, dispoziție individuală a privitorilor, evoluția mediilor vizuale iar teoriile existente privind distanță, ale lui Cassirer, Panofsky ș.a. pentru spații vizuale digitale au fost extinse. În continuare s-
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
cu gheare lungi și aproape drepte. Remigele secundare sunt așa de lungi, încât atunci când aripile stau în repaus, vârful lor ajunge până aproape la vârful remigelor primare. Coada este lungă, și trunchiată sau puțin crestată. Coada lungă a codobaturilor dă iluzia unor dimensiuni mai mari. Ciocul este subțire, ascuțit și conic. Majoritatea fâselor au un penaj maro dungat, ceea ce le ajută la camuflaj, în timp ce codobaturile au un penaj în culori contrastante de alb, negru, galben sau albastru-cenușiu. Penajul este similar la
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
negativă care ne amintește că dictatura poate apărea oricând și oriunde. Important este să nu ne lăsăm cuprinși de somn”. Ea descoperea în acel film o serie de teme și motive caracteristice întregii creații a cineastului: prietenia și trădarea, pierderea iluziilor de tinerețe, dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului în diferite faze evolutive - sau involutive - ale societății românești”. „Cineastul nu-și dezminte tușa artistică atât de particulară, materializată, de-a lungul
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
prin cel de-al patrulea perete imaginar. Ruperea celui de-al patrulea perete implică interacțiunea unui personaj cu lumea reală. Conceptul este de obicei atribuit filosofului, criticului și dramaturgului Denis Diderot. Termenul în sine a fost folosit și de Molière. Iluzia celui de-al patrulea perete este asociată de obicei cu teatrul naturalist de la mijlocul secolului al XIX-lea, mai ales cu inovațiile regizorului francez André Antoine. "" apare și în alte producții media cum ar fi benzi desenate, seriale TV sau
Al patrulea perete () [Corola-website/Science/334893_a_336222]
-
în cele din urmă Pământul de sub dominația unor extratereștri care pot minți în limbajul mental. De altfel, aceasta a fost și metoda folosită pentru a cuceri telepatic Liga Tuturor Lumilor, așa cum se precizează în povestea din fundal prezentată în "Orașul iluziilor". Reunificarea este menționată în "Mâna stângă a întunericului", deși niciun text al seriei nu tratează acest subiect în detaliu. Planeta Werel din volumul "Four Ways to Forgiveness" reprezintă o cu totul altă lume decât planeta alterranilor. Un erudit SF atrage
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
text al seriei nu tratează acest subiect în detaliu. Planeta Werel din volumul "Four Ways to Forgiveness" reprezintă o cu totul altă lume decât planeta alterranilor. Un erudit SF atrage atenția asupra faptului că "Lumea lui Rocannon", împreună cu "" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. "Planeta exilului" a fost publicată inițial fără introducere, Le Guin scriind-o pe aceasta abia pentru ediția cartonată apărută
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
textele sale. "Planeta exilului" a fost publicată inițial fără introducere, Le Guin scriind-o pe aceasta abia pentru ediția cartonată apărută în 1977 la Harper & Row. Romanul a fost inclus într-o ediție omnibus alături de "Lumea lui Rocannon" și "Orașul iluziilor", întâi într-un volum din 1978 intitulat "Three Hainish Novels", apoi într-un alt volum, apărut în 1996 și intitulat "Worlds of Exile and Illusion".
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
singur pe care dorește să-l creadă. "" a fost primul roman al lui Le Guin care a apărut de sine stătător, nu într-un volum care să cuprindă încă un roman scris de alt autor, ca precedentele ei opere. "Orașul iluziilor" a fost publicat inițial fără introducere, Le Guin scriind-o pe aceasta abia pentru ediția cartonată apărută în 1977 la Harper & Row. Romanul a fost inclus într-o ediție omnibus alături de "Lumea lui Rocannon" și "Planeta exilului", întâi într-un
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
Lumea lui Rocannon" și "Planeta exilului", întâi într-un volum din 1978 intitulat "Three Hainish Novels", apoi într-un alt volum, apărut în 1996 și intitulat "Worlds of Exile and Illusion". La fel ca precedentele romane ale ciclului Hainish, "Orașul iluziilor" a atras prea puțin atenția criticilor la data publicării. Subsequently, it has not received as much critical attention as many of Le Guin's other works. În ceea ce privește rolul jucat în dezvoltarea canonului science fiction, se consideră că "Orașul iluziilor" combină
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
Orașul iluziilor" a atras prea puțin atenția criticilor la data publicării. Subsequently, it has not received as much critical attention as many of Le Guin's other works. În ceea ce privește rolul jucat în dezvoltarea canonului science fiction, se consideră că "Orașul iluziilor" combină sensibilitatea SF-ului tradițional britanic cu imaginile SF-ului american și ideile antropologice. Privin trilogia Hainish originală ca întreg, Susan Wood notează că „ficțiunea inovativă și de divertisment se dezvoltă pe bazele conceptuale solide ale valorilor umane afirmate”. Ea
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
notează că „ficțiunea inovativă și de divertisment se dezvoltă pe bazele conceptuale solide ale valorilor umane afirmate”. Ea merge mai departe, arătând că speculația filozofică este cel mai important element al romanului. Dena C. Bain este de părere că "Orașul iluziilor", la fel ca romanele "Mâna stângă a întunericului" și "Deposedații", este impregnat cu „daoism”. Un erudit SF atrage atenția asupra faptului că "Orașul iluziilor", împreună cu "Lumea lui Rocannon" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
filozofică este cel mai important element al romanului. Dena C. Bain este de părere că "Orașul iluziilor", la fel ca romanele "Mâna stângă a întunericului" și "Deposedații", este impregnat cu „daoism”. Un erudit SF atrage atenția asupra faptului că "Orașul iluziilor", împreună cu "Lumea lui Rocannon" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. Autoarea însăși a făcut câteva comentarii legate de "Orașul iluziilor" în introducerea
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
romanului. Dena C. Bain este de părere că "Orașul iluziilor", la fel ca romanele "Mâna stângă a întunericului" și "Deposedații", este impregnat cu „daoism”. Un erudit SF atrage atenția asupra faptului că "Orașul iluziilor", împreună cu "Lumea lui Rocannon" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. Autoarea însăși a făcut câteva comentarii legate de "Orașul iluziilor" în introducerea la ediția cartonată din 1978. Le Guin
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
că "Orașul iluziilor", împreună cu "Lumea lui Rocannon" și "Orașul iluziilor", prezintă lupta unui scriitor aflat la început de drum de a stabili un cadru plauzibil, memorabil și inovator pentru textele sale. Autoarea însăși a făcut câteva comentarii legate de "Orașul iluziilor" în introducerea la ediția cartonată din 1978. Le Guin a fost încântată să folosească propria traducere după "Daodejing" și și-a dorit să imagineze o lume mai puțin populată, păstrând câteva elemente civilizatoare idealiste. Ea a declarat că regretă faptul
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
Daodejing" și și-a dorit să imagineze o lume mai puțin populată, păstrând câteva elemente civilizatoare idealiste. Ea a declarat că regretă faptul că descrierea antagoniștilor, shingii, nu a fost convingătoare în catalogarea lor drept răi. Elementul central al "Orașului iluziilor" îl reprezintă definirea și punerea sub semnul întrebării a adevărului, ale cărui rădăcini se regăsesc în vorbirea mentală care permite doar exprimarea adevărului introdusă în "Planeta exilului" și în modificările ambigue făcute de shingi asupra ei. Prin extensie, alte teme
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
definirea și punerea sub semnul întrebării a adevărului, ale cărui rădăcini se regăsesc în vorbirea mentală care permite doar exprimarea adevărului introdusă în "Planeta exilului" și în modificările ambigue făcute de shingi asupra ei. Prin extensie, alte teme prezente sunt iluzia și ambiguitatea. Romanul este, în același timp, o poveste SF a unui colaps post industrial și un text polițist. El începe cu un om care nu are amintiri și ai cărui ochi sugerează că n-ar fi uman, ceea ce ridică
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
sugerează că n-ar fi uman, ceea ce ridică întrebări privind adevărata sa natură: dacă este om sau extraterestru și dacă este unealta sau victima shingilor, dușmanul omenirii. De-a lungul călătoriei, însăși natura shingilor este pusă sub semnul întrebării. Tema iluziei și ambiguității este prezentă pe tot parcursul cărții - atât în ceea ce privește comportamentul (principalul personaj feminin pare a fi prieten în primă fază, apoi devine trădător, pentru ca, în final, să poată fi privit din ambele perspective) cât și al mediului fizic (orașul
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
tot parcursul cărții - atât în ceea ce privește comportamentul (principalul personaj feminin pare a fi prieten în primă fază, apoi devine trădător, pentru ca, în final, să poată fi privit din ambele perspective) cât și al mediului fizic (orașul Es Toch este plin de iluzii vizuale). Douglas Barbour indică imagistica luminoasă/întunecată ca fir comun al operelor din trilogia inițială Hainish, strâns legat de daoismul din "Daodejing", o carte cu o importanță aparte pentru protagonist. Povestea personajului principal din "Orașul iluziilor" începe și se sfârșește
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
Toch este plin de iluzii vizuale). Douglas Barbour indică imagistica luminoasă/întunecată ca fir comun al operelor din trilogia inițială Hainish, strâns legat de daoismul din "Daodejing", o carte cu o importanță aparte pentru protagonist. Povestea personajului principal din "Orașul iluziilor" începe și se sfârșește în întuneric și, la fel ca multe imagini similare, orașul Es Toch este descris ca un loc al întunericului și al luminilor strălucitoare. Deși Le Guin și-a localizat orașul Es Toch în Parcul Național Black-Canyon-of-the-Gunnison
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]