15,494 matches
-
Chirilă. "Nu cred că soțul meu... Ne împăcăm de minune, sîntem o familie exemplu, soțul meu nu mi-a dat niciodată prilejul să mă îndoiesc de fidelitatea lui." Dumnezeule! exclamă Vlad, lovind cu pumnii în pupitru. Auzi: se împăcau de minune... Cum să nu se răstoarne totul pe mine?! Ce puteam face eu?! Trebuia să reacționez într-un fel: mi-am construit o poză, în spatele căreia m-am retras un fel de sfidare... Am început să merg la Silvia, la închisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pleca la București. Azi a venit la barcă Harvié, nora lui Riza, ca să aducă mâncare bărbatului ei. Era un tablou ca din Pêcheur d’Islande. De poale i se ținea Cassim, băiatul de 3 ani, și în brațe era o minune de fetiță cu ochi albaștri, Nazmié. Stă lângă barca mea uneori Peter (citește Piter), cel mai amuzant câine mangaliot, alb, cu urechi punctate cu negru, și cu aceleași pete, ascunse sub părul alb, pe corp. Mă caută și mă găsește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de tine, și fuga lui; trebuia să plece la țară. I-am dat din partea lui Menaru un pui de găină tăiat și o pâine. Apoi la 3 Irène, la 3 și 5 Gaby: lectura unor fragmente din scrisorile tale (o, minune, azi au mai sosit două și ieri seara una expres cu chestia Adevărul). Micul volum începe să prindă dimensiuni, nu prin cantitate, ci prin plinul evocărilor. La un moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mariei pentru Cântărețul Tristeții Sale. Mâine-dimineață o să-l vadă pe Negreanu și are să-mi dea răspunsul. 3) Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai; nu l-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar am primit vești de la tine, și casa, toată casa ta, se bucură; astăzi bunul Dumnezeu și-a deșertat sacul cu minuni, în camera ta: fac ochii mari și nu-mi cred... urechilor și fericirii. N-am vrut să telefonez nimănui; pe urmă am început să-ți fac comisioanele. Înainte de a-ți relata toate astea, o să-ți mărturisesc ceva, cu toată suferința
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gând și în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să iubești; eu am plătit tributul și pentru tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încercăm orice. Scrisorile care au venit cu poșta făceau 5 zile din Franța și stăteau la noi între 15 zile și o lună și jumătate. [...] 35/1948 I Joi, 5 februarie [1948] În cameră e bine. Sobița cu gaz face minuni... O mică parte din banii care mi se datorau au intrat în casă, așa că totul e mai liniștit, mai puțin panicat, mai puțin încordat. Curând am să ies ca să mă duc la școală; am impresia că, de vreme ce totul e în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
singură, copiii fiind la școală, iar Ina plecată să ne ia buletinele de vot pentru data de 28, am vrut să-ți vorbesc, liber, ca și cum am fi amândouă libere și singure în casă. [...] Iarăși am întâlnit-o pe Ly; face minuni de economie, fiindcă banii sunt, ca peste tot, foarte scumpi și de negăsit; de când ai plecat, n-a avut decât două perechi de ciorapi, și închipuie-ți că au ținut-o 7 luni și mai bine: erau ciorapi de mătase
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele T[eatrului] N[ațional]; într-o oră și jumătate, spălată, țesălată, coafată, manichiurată - la Cella. [...] Cella, bătrână, dar când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Atunci, marele șef, răzgândindu-se, nu știu de ce, s-a instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat, fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe vre muri i se lăsau până și unui condamnat, a început să-mi arunce cărțile pe divanul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
va depune mărturie favorabilă. Sanda Mov., de asemenea; mâine-dimineață am s-o iau de la capăt, scumpa mea, doar ca să salvez obiectele dragi pe care le cunoști și le-ai iubit. Sâmbătă are să fie gata frumosul inel și poate, printr-o minune, o să-l ai de Revelion. Draga mea, va trebui să treci cu vederea greșelile de ortografie din scrisoarea asta. [...] Totul se poate reface, se poate regăsi; totul are să fie bine, dacă ești tu sănătoasă; cât despre mine, nu-ți face
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
față de mine nu au pereche pe lume. [...] Ver. a lucrat foarte bine; i-a făcut lui Ly o splendidă piesă de porțelan roz; nu se observă nimic. Bineînțeles, nu e chiar ca înainte, dar vorbește și începe să mănânce normal. Minunea asta i-o datorează fiicei ei. Draga mea, dar toate fetele de pe lume nu fac cât tine. Aș vrea ca această c[arte] p[oștală] să-ți fie balsam; aș vrea să-ți poată insufla curaj, încredere. Aș vrea să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca să mă consolez. Aș putea s-o fac, dar mă tem de gestul ăsta ca de un sacrilegiu; mă tem să-l fac, ca atunci când ești în plină criză de ficat și ai găsit o poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mi-a plăcut foarte mult felul în care îți descrii evoluția spre esențial și spre simplitate, dar am avut un freamăt, mai bine zis o strângere de inimă. Câte greșeli de franceză trebuie să-mi găsești! Dar e o adevărată minune că mai știu chiar și atâta cât am mai putut păstra - era să scriu „salva“. Aici nu se mai vorbește franceza decât în casă, cu ușile închise. Dacă îți scapă un cuvânt în tramvai, unii rânjesc, alții te amenință din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rămână. Un lucru neplăcut: așteaptă un bebeluș în august. Dar mai este până atunci!! Am primit ieri cartea ta poștală din 25 ianuarie; da, ai dreptate. Cu gripa asta și cu toate casele gripate prin care umblu, ar fi o minune să n-o iau. Dar, simțindu-mă deja cam rău, de vreo cinci zile, am rugat-o pe Rody, specialistă în arta de a pune ventuze, și mi-a pus 28. Iau chinină; antinevralgice nu mai am. Oare doar din cauza
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
N-am crezut eu în piatra nestemată pentru care se bat în capete doi balauri și au s-o scape din greșeală, iar eu am s-o culeg? Uite că, uneori, mai sunt și acum copilul acela, mai aștept o minune care să mă ajute să te regăsesc, să vin acolo, la tine. [...] Marți, 6 februarie [1951] [...] Doamne, dulcea mea dragă, dacă ai ști ce rol însemnat au avut pentru mine înserările care au citit peste umărul meu cărțile poștale și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prezentă decât dacă ai fi prezentă. Orice gest al meu, orice vorbă, orice faptă îți sunt întru totul dedicate ție. Fii vitează și puternică! Îngrijește-te, de dragul meu. Poate că, în vremurile astea în care nimeni nu mai crede în minuni, se va întâmpla totuși o minune: ne vom vedea! Crezi asta, draga mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Orice gest al meu, orice vorbă, orice faptă îți sunt întru totul dedicate ție. Fii vitează și puternică! Îngrijește-te, de dragul meu. Poate că, în vremurile astea în care nimeni nu mai crede în minuni, se va întâmpla totuși o minune: ne vom vedea! Crezi asta, draga mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca de obicei, spre țărmuri italiene sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
găsesc cele mai potrivite cuvinte. Tu cum crezi că o să fie? E prima oară când părinții noștri se văd. Înțelegi ce vreau să spun... mama ta... mama mea... Adică, sunt destul de diferite, nu? — O să fie bine! Se vor înțelege de minune, sunt sigur. N-are nici cea mai vagă idee la ce mă refer. Știu că faptul că Luke își adoră mama e un lucru bun. Știu că fiii trebuie să-și iubească mamele. Și știu că, atunci când era mic, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
facem asta! Acum că spui tu, mi-am adus aminte că mi-ar prinde bine niște mănuși noi. Ia o gură de ceai și pare că s-a binedispus brusc. Și, poate și o geantă drăguță. — O să ne distrăm de minune, zic și o strâng de braț. Noi între noi. Franton, Binton and Ogleby Avocați Third Avenue 739, Apt. 503 New York, NY 10017 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 11 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stare să deschid gura. Mă uit în jur, admirând tavanul pictat, auriul din jur, candelabrele sclipitoare. Robyn îmi urmează privirea și îmi zâmbește. — Becky, draga mea, ești o fată foarte norocoasă. Îmi strânge brațul cu afecțiune. O să ne distrăm de minune, îți promit! SECOND UNION BANK WALL STREET 300 NEW YORK NY 10005 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 21 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 20 februarie. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 martie 2002 Becky, draga mea! Am vești extraordinare! Poate ai auzit deja că Suzie și-a vărsat cafeaua pe rochia de mireasă. A fost distrusă, biata fată. Dar am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și ai s-o poți purta, până la urmă! Vorbim curând. Pupici, mama Șapte OK. Așa e, Suze are dreptate. Nu mai pot să amân la nesfârșit. Trebuie să iau o hotărâre. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de frunză de zmeură, îmi explică. Întărește uterul. Pentru naștere. — Aha, încuviințez. Pentru naștere. Normal! Simt un fior pe șira spinării și zâmbesc repede, pentru a-mi camufla spaima. În adâncul sufletului, nu sunt prea convinsă de chestia asta cu minunea de a da viață. Pe bune, uite la burtoiul lui Suze! Uite la mărimea unui nou-născut. Cum naiba iese ditamai... prin... Da, normal, teoretic știu. Doar că... sinceră să fiu, nu prea înțeleg deloc cum vine treaba asta. — Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țăndări. — Douăzeci și două de zile? spune Michael. Becky, nu mai sunt decât trei săptămâni! — Găsesc eu ceva! Se pot întâmpla o groază de lucruri în trei săptămâni! — Găsești tu ceva? Ăsta e singurul tău răspuns? Poate se întâmplă o minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Prada din cap până-n picioare spune chiar „Să știți că și la nunta mea s-a întâmplat exact la fel...“ O, Doamne, acum Elinor și Robyn se apropie de mine una lângă alta, ca două regine din Alice în Țara Minunilor. — Vai, Becky draga mea, îmi pare atât de rău! spune Robyn în clipa în care ajunge lângă mine. Te rog să nu lași chestia asta să te afecteze în vreun fel, scumpa mea. E doar o fătuca tristă care are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]