15,766 matches
-
cu ochelari de cal. I-a mai răcorit nițel sufletul. A coborât din ospitalierul dud, mulțumindu-i atât lui, cât și lui Dumnezeu pentru breakfast-ul delicios și binevenit, s-a încălțat și a plecat mai departe în aceeași direcție. Moș Danilov... La un moment dat, s-a oprit în fața unui gard de scânduri lung de vreo nouă-zece metri, dar care se vede treaba nu mai fusese de multă vreme reparat. Portița deschisă atârna într-o balama, iar în curte se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am găsit. Bună ziua, omule! Cum te cheamă? Vasile. Adică Văsălie. Eu mi-s sârb, Văsălie, și-mi zice Danilov. Bine, domnule Danilov, mă bucur. Nu, eu nu mi-s domn, după cum vezi, eu mi-s țăran sărac. Să-mi zici moș Danilov. Așa voi face, moș Danilov. Uite, stai acolo, și i-a arătat pomestina căruței. Ai venit cu trenul ăsta? Da, moș Danilov. Înseamnă că ești moldovean și cauți de lucru. Întocmai așa cum spui. Uite, moș Danilov, aș putea începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te cheamă? Vasile. Adică Văsălie. Eu mi-s sârb, Văsălie, și-mi zice Danilov. Bine, domnule Danilov, mă bucur. Nu, eu nu mi-s domn, după cum vezi, eu mi-s țăran sărac. Să-mi zici moș Danilov. Așa voi face, moș Danilov. Uite, stai acolo, și i-a arătat pomestina căruței. Ai venit cu trenul ăsta? Da, moș Danilov. Înseamnă că ești moldovean și cauți de lucru. Întocmai așa cum spui. Uite, moș Danilov, aș putea începe cu ăsta. Trebuie încărcat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă bucur. Nu, eu nu mi-s domn, după cum vezi, eu mi-s țăran sărac. Să-mi zici moș Danilov. Așa voi face, moș Danilov. Uite, stai acolo, și i-a arătat pomestina căruței. Ai venit cu trenul ăsta? Da, moș Danilov. Înseamnă că ești moldovean și cauți de lucru. Întocmai așa cum spui. Uite, moș Danilov, aș putea începe cu ăsta. Trebuie încărcat și dus. Măi Văsălie, eu nu prea am de lucru; dar pari un om de treabă și voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sărac. Să-mi zici moș Danilov. Așa voi face, moș Danilov. Uite, stai acolo, și i-a arătat pomestina căruței. Ai venit cu trenul ăsta? Da, moș Danilov. Înseamnă că ești moldovean și cauți de lucru. Întocmai așa cum spui. Uite, moș Danilov, aș putea începe cu ăsta. Trebuie încărcat și dus. Măi Văsălie, eu nu prea am de lucru; dar pari un om de treabă și voi încerca să te ajut. Ai copii? Câți? Am cinci copii, moș Danilov. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așa cum spui. Uite, moș Danilov, aș putea începe cu ăsta. Trebuie încărcat și dus. Măi Văsălie, eu nu prea am de lucru; dar pari un om de treabă și voi încerca să te ajut. Ai copii? Câți? Am cinci copii, moș Danilov. Să-ți trăiască. Și vrei să-ți aduci familia aici, nu? Într-adevăr moș Danilov. Soția și copiii. Mă gândeam eu. Hai cu mine, Văsălie. Au intrat în cămăruță. Un pat și o masă cu două scaune. O cană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Văsălie, eu nu prea am de lucru; dar pari un om de treabă și voi încerca să te ajut. Ai copii? Câți? Am cinci copii, moș Danilov. Să-ți trăiască. Și vrei să-ți aduci familia aici, nu? Într-adevăr moș Danilov. Soția și copiii. Mă gândeam eu. Hai cu mine, Văsălie. Au intrat în cămăruță. Un pat și o masă cu două scaune. O cană pe un taburet alături de căldarea cu apă. Sărăcia pământului... Șezi, Văsălie. Io nu mi-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lat de palmă, o ceapă roșie, lungă, de formă aerodinamică, un cuțit mic, cu plăsele de lemn, și o solniță. Comparativ cu postul obligatoriu la care îl supusese cumplita secetă din Moldova, bunătățile de pe masa sărăcăcioasă, dar primitoare a lui moș Danilov i se păreau o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întoarce căruța, încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru noi, pentru cei cinci copii nevinovați cu burțile goale, dar și pentru întreaga masă de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vecii vecilor! "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi." (M. Eminescu) O, dacă fiecare continent, fiecare țară, fiecare oraș, comună, sat ori cătun din vârful muntelui, ori rătăcit în nesfârșitele câmpii ar fi avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a intuit el, cum de și-a dat seama că tatăl meu este un om bun, cinstit, cumsecade în care poți avea încredere? Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
această putere de pătrundere dincolo de aparențe. Tata s-a apucat vârtos de lucru. Dar mai întâi a fost obligat să-și repare unealta. Furca juca în coadă și n-avea nici cuiul care s-o fixeze. A cotrobăit prin chichineața moșului și până la urmă a găsit un clește și-un ciocan. Și-a lepădat cămașa pentru a fi în contact mai direct cu razele binefăcătoare ale soarelui și făcându-și sfânta cruce așa cum se obișnuiește la români la începutul oricărei activități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre laturi și a descărcat-o. Apoi s-a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe. E loc destul. Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-a descărcat în același fel pe platformă. La ultima căruță și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toată inima. E vară, e cald, pot dormi afară, iar dacă va ploua mă retrag în grajd, lângă iepe. E loc destul. Mulțumesc moș Danilov. Așa să fie! Mâine dimineață mergem să te duc la gazdă. Mulțumesc mult de tot, moș Danilov. Tata a cărat trei căruțe pline cu gunoi pe care le-a descărcat în același fel pe platformă. La ultima căruță și-a luat și coasa și a încărcat o scoarță bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba crescută din belșug la capătul lanului. Ajuns acasă, a legat iepele la umbră sub vișin, le-a dat un braț de iarbă și a continuat să trebăluiască prin curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă. Se uita cu plăcere la omul din curtea lui care-și vedea conștiincios de treabă. Cu adevărat se putea spune despre tatăl meu: Unde pune el mâna, pune Dumnezeu mila" (Proverb) A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu exista niciun pic de respect, de stimă, de considerație. Dominantă era legea junglei: cel mai tare câștigă, cel mai slab pierde! Am ajuns în halta Gelu. Tata ne-a așteptat în gară și ne-a dus la căsuța lui moș Danilov, apoi a plecat la muncă. Ce să facă mama cu noi? Unde să ne așeze? Unde să stăm? Eram cinci copii, mama și tata. Din păcate, tata încă nu găsise o căsuță pentru familia lui și pentru moment eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
l-a arendat vecinului de hat din câmp, care se nimerise a fi tocmai găzdoiul unde-l dusese pe tata la muncă. Acesta îi dădea te miri ce și mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]