18,350 matches
-
petrec foarte rar și nu suntem pregătiți să le aflăm miezul deodată. Poate că nici nu e stea. - Dar ce poate să fie, stăpâne, dacă nu e stea? întrebă Auta speriat. - Nu știu încă ce poate fi... poate un anumit nor! Nu, nu mă întreba azi. Azi încă nu-ți pot spune decât bănuieli, și cu bănuielile nimeni nu e în stare să facă nimic. Bănuielile te duc spre adevăr, dar nu toate, una singură ți-l arată. - Și dacă bănuiala
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
față, de la vest la est, se sfârșea în dreptul țărmului continentului vecin, care de aici încolo se rotunjea apropiindu-se de Atlantida. Aici erau cu totul șapte munți mari și alți câțiva mult mai mici. Piscul cel mai înalt străpungea totdeauna norii, oricât de sus ar fi plutit acei nori, însă mulți nori îi făcea chiar el. Nimeni nu avea îndrăzneala să se urce până în pisc: de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țărmului continentului vecin, care de aici încolo se rotunjea apropiindu-se de Atlantida. Aici erau cu totul șapte munți mari și alți câțiva mult mai mici. Piscul cel mai înalt străpungea totdeauna norii, oricât de sus ar fi plutit acei nori, însă mulți nori îi făcea chiar el. Nimeni nu avea îndrăzneala să se urce până în pisc: de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și pulbere aprinsă și uneori chiar pietre pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care de aici încolo se rotunjea apropiindu-se de Atlantida. Aici erau cu totul șapte munți mari și alți câțiva mult mai mici. Piscul cel mai înalt străpungea totdeauna norii, oricât de sus ar fi plutit acei nori, însă mulți nori îi făcea chiar el. Nimeni nu avea îndrăzneala să se urce până în pisc: de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și pulbere aprinsă și uneori chiar pietre pe care muntele le scuipa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atlanților. Într-un veac depărtat, după ce acel amestec se săvârșise, muntele cel mai înalt din pragul punții de pământ care lega insula de azi de întinsa țară vecină începu să scuipe foc și noroi fierbinte din gura lui ridicată peste nori, și mari cutremure zguduiră glia. Când muntele se potoli, iar oamenii, trecîndu-le spaima, începură să umble din nou pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese înainte câmpie, acum băteau valurile mării în stânci; vechea punte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acoperișul ascuțit. Toată e numai de argint. - Și zeii ce făceau când i-ai văzut? - Eu i-am văzut mai puțin. Alți oamenii spun că umblă și cercetează tot ținutul unde s-au așezat. Dar, atunci când au coborât într-un nor de foc și și-au scos casa din flăcări ca s-o pună pe pământ, au stat numai pe lângă casă. Eu cred că sunt zeii focului și ai vântului și s-au supărat pe noi că nu ne mai închinăm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mică a văzduhului sări de pe pământ și în scurtă vreme călătorul pământean înmărmurit văzu prin lunga fereastra din podea un fel de ceață destrămată, iar după alte câteva clipe, când această ceață se depărtă, își dădu seama că zburau deasupra norilor; zărea printre ei pământul negru, galben sau verde. După ce-i trecu tulburarea, greu de stăvilit chiar după cele câteva luni de când trăia ca într-o adevărată țară de basm, sau Ta Nuter din istorisirile oamenilor rome, Auta întrebă cu voce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acestui amănunt, abătîndu-se curând asupra frumuseții palatului. Se opreau să se uite îndelung la câte un stâlp sau la tavanul tăiat de mâna unui meșter rar, care închipuise în marile lărgimi ale marmurei de sus un belșug de vietăți, de nori și de arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai folosi. Apoi luntrea zvâcni în văzduh și Tefnaht închise o clipă ochii, facîndu-se palid. Cârmaciul îl privi îngrijorat, dar preotul își veni repede în fire și începu să se uite uimit la pământul care se depărta sub ei, la norii ca niște câlți lăptoși, la mișcările ușoare ale mâinilor cârmaciului care alergau pe mânere și pe alte unelte de călăuzire a luntrei, toate așezate sub un arc de geam cu cercuri luminoase, săgeți și semne necunoscute. Auta ședea în spatele cârmaciului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vă luăm nimic, cel mult să vă dăm. Pe când Iahuben vru să mai spună ceva, luntrea se înălță în aer. Privind cu ochii buimăciți pământul care se îndepărta, sutașul se uită apoi prin ferestrele din dreapta și din stânga, zări în curând norii alături, simți un gol adânc în stomac și-i căzu capul pe umăr. CAPITOLUL XX Se opriseră pe un podiș din munții de miazăzi, aproape de peșterile cu robi. Erau departe și de Marele Oraș și de Muntele de Foc. Pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străinii pe Auta așa de neliniștit ca după plecarea prietenului său. Umbla în jurul luntrii fără astâmpăr. Străinii își vedeau de treburile lor, cercetând plantele, țărâna sau văzduhul, timpul părea că trece prea încet. În sfârșit, Auta zări în apropiere un nor de praf. O ceată mare de soldați se urca dintr-o vale. Deci Iahuben izbutise. Îndemânaticul sutaș își strigă de departe prietenul, chemîndu-l să-i iasă înainte. Auta mai avea și acum țesut cu aur pe pieptul cămășii lui albe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o albie pentru a-și lua apă de băut. Deocamdată altceva nu le trebuia și se simțeau aproape fericiți. Pluteau astfel încet, zile și nopți, când pe mare liniștită, când pe furtună, iar într-o dimineață zăriră în depărtare niște nori vineți sau niște munți. Cei care aveau ochi mai buni deslușiră însă o ață tremurătoare și roșiatică ce se încolăcea deasupra și atunci unul dintre ei strigă: - Muntele de Foc! Dimineața abia se revărsa și cerul era încă vânăt. Apele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
panglică și copacii în flori. Zări apoi sub piciorul ei încălțat în mătase înflorată cu fire de aur și de argint niște câlți sau aburi lăptoși. Întrebă: - Unde mă duci acuma, străinule? Ce sunt aburii pe care-i văd? - Sunt nori, Mehituasehet. Nu te speria! zise cârmaciul. Și Mehituasehet leșină pe umărul lui. Fură trezite repede amândouă, iar Mai-Baka, trecîndu-i îngrijorarea de la început, se apucă să le liniștească: - Să nu vă fie frică! Iată, eu nu mă tem: zeii noștri sunt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Angela se enervă vizibil și se îndreptă spre ușă zicând: -Trebuie să plec, m-a prins noaptea. Și în acel moment ieși. Radu nu se dezmetici și ea era deja în stradă. Era o noapte răcoroasă cu aerul proaspăt, cu nori printre care strălucea luna plină ca un glob de aur, vrând parcă să-i mângâie pe cei care o priveau cu blândele ei raze, fapt neobservat de Angela care trecea prin noapte bombănind plină de veninul răutății și al aroganței
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nerăbdător, dar în seara de Ajun vei veni la mine? -Da, așa cum ți-am promis. După plecarea lui Andrei, Radu rămase îngândurat în fața focului din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar la orizont. Luna printre nori se încăpățâna să-și mai păstreze încă o culoare viorie. O dată cu înserarea, gândurile lui Radu se mai risipiră și parcă se așternu o pace desăvârșită. în viață, anumite situații trebuie luate așa cum sunt și mai ales atunci când ele nu pot
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
însenină puțin. Privindu-și fiica, care în acel moment își mângâia copilul, admirându-i atitudinea comportamentului în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
i- ar permite mustrări de conștiință, dar nu va fi așa, chiar copilul său pe care sigur îl va iubi îi va provoca durere atât lui cât și "zânei lui bune", la care nu va fi nevoie să renunțe, aducând nori grei și tulburi deasupra lor. în viața și sufletul meu acest om nu-și va mai găsi loc. Iubirea mea a încetat, ba e moartă chiar, nu numai pentru el de care se simte rănită. O singură dată a strălucit
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele parcă erau mai lungi, crengile copacilor parcă se mișcau ciudat spre el. Luna se ascunsese după nori, era liniște și orice foșnet de frunze îl îngrijora. Ezitând, voi să se întoarcă să rămână cu tata, numai că întunericul din spate părea și mai intens. Speriat de-a binelea, o luase la fugă, urmărit parcă de o prezență
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
rezervate special pentru asta, încercă să-și apropie părinții, vizitându-i acasă. Așa se scurse primul an de activitate profesională. Vacanța de vară o petrecu acasă, împreună cu ai lui. N-avu când să se bucure de viața liniștită în școală. Nori negri se abătuseră asupra Europei, iar în România criza economică atinsese nivelul cel mai înalt. Agresiunea statelor, la vremea aceea fasciste, Germania, Italia și Japonia, asupra Abisiniei, Spaniei, Austriei și Cehoslovaciei culmină cu cotropirea în septembrie 1939, a Poloniei de către
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Înainte de a-i lăsa pe soldați în apă, le atrase atenția să nu depășească marcajele. Apa era caldă, soarele și cerul se oglindeau, tremurat, în apa Siretului. Detașarea de moment îl duse cu gândul departe. Se întinse pe iarbă, privind norii. Pentru o clipă își închipui că era pace, că el preda undeva într- o școală, că în fiecare dimineață își grebla iarba din curtea casei, că uda florile din grădină și-și hrănea câinele, că la amiază îl aștepta soția
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
extremă sau alta. Din cauza fluxului neîncetat yin-yang, însușirea principală a Căii este schimbarea constantă, și nu permanența. În Cartea schimbărilor, hexagrama care simbolizează unirea sexuală este cea de-a 63-a, numită „Împlinirea”. Aceasta constă în trigrama pentru „apă/femeie/nori” situată deasupra trigramei pentru „foc/bărbat/lumină”. Aceasta nu numai că situează yin-yang, ci sugerează și imaginea unui cazan cu apă care ajunge încet să fiarbă deasupra focului. Aceasta reprezintă imaginea taoistă esențială a contactului sexual uman, simbolizând concis diferențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
crea mâncăruri sănătoase care pot fi consumate cu ușurință chiar dacă sunteți „pe fugă”. Salata verde reprezintă o combinație favorabilă pentru orice aliment și oferă atât enzime active, cât și un conținut de fibre. În Japonia, foile presate de alge uscate (nori) sunt folosite în același fel pentru a înveli tot felul de ingrediente, cum ar fi sparanghelul gătit în apă, salata verde și varza crudă, peștele crud, fasole verde, ceapa tocată, roșiile, carnea de vită mărunțită, avocado și alte alimente sănătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tot timpul pe care îl petrecem în interior, practicați exercițiile de clipire pentru acumularea energiei solare prezentate mai jos o dată sau de două ori pe zi. Următoarele exerciții trebuie efectuate doar atunci când soarele strălucește puternic, nu când este acoperit de nori sau de ceață deasă și numai înainte de 9 dimineața sau 4 după-amiaza, când lumina soarelui nu are intensitate maximă. Fanii seriei „Don Juan” a lui Carlos Castaneda vor recunoaște aceste exerciții ca fiind similare unuia dintre exercițiile fundamentale de acumulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
caz în care corpul ei se îndreaptă și se rigidizează, ochii i se închid și ea își strânge coapsele puternic între ele, în jurul bărbatului, ca și cum ar încerca să-l atragă și mai adânc. Arată ca și cum „spiritul ei ar pluti pe nori și vânt”. Prin observarea manifestărilor exterioare ale celor Cinci Dorințe ale femeii, bărbatul poate distinge diferitele sale reacții la manevrele pe care le adoptă el pe baza celor Cinci Semne, mai ales pe măsură ce ea se apropie de orgasm. Aceste semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]