13,759 matches
-
utilizării contra cancerului mecanismul presupus de funcționare are la bază teoria că un mediu bogat în oxigen inhibă formarea sau/și dezvoltarea celulelor canceroase, însă nu există dovezi științifice care să sprijine această teorie. În cazul SIDA, deși ozonul dezactivează particulele virale in vitro (în afara corpului omenesc), nu există, de asemenea, dovezi științifice referitoare la pacienți propriu-ziși. Administrația Statelor Unite pentru Alimente și Medicamente reflectă faptul științific că ozonul este un gaz toxic care nu are, până acum, aplicații practice demonstrate în
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
experimentul propus de Poisson nu au avut un rol atît de decisiv pe cît poate părea. La începutul secolului al XX-lea Albert Einstein avea să propună o nouă teorie a luminii în care aceasta e atît undă cît și particulă. Fenomenul nu este ușor de observat în mod obișnuit pentru că chiar și în condiții optime intensitatea punctului luminos este abia egală cu cea a luminii incidente pe ecran în absența obiectului, dar în practică e mai slabă, iar dimensiunea în
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
se extinde pe un diametru de aproximativ 300 de secunde de arc (5 minute de arc). se află la trei mii de ani-lumină de Soare. Observațiile au arătat că principalul corp al nebuloasei are o densitate de aproximativ 5 000 particule/cm și o temperatură de aproximativ 7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a nebuloasei NGC 6543 este o stea de tipul
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
ar fi același tip de obiecte: nuclee active de galaxie (obiecte compacte și extrem de luminoase, care adăpostesc o gaură neagră supermasivă), din care scapă jeturi de plasmă, extrem de luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină energia gravitațională gigantică a găurii negre centrale. Aceste particule sunt îndeosebi electroni, pozitroni, protoni și nuclee de atomi izolați de un câmp magnetic intens. Ei părăsesc
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
scapă jeturi de plasmă, extrem de luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină energia gravitațională gigantică a găurii negre centrale. Aceste particule sunt îndeosebi electroni, pozitroni, protoni și nuclee de atomi izolați de un câmp magnetic intens. Ei părăsesc nucleul cu o viteză apropiată de aceea a luminii și pot chiar să pară mai rapizi decât aceasta printr-un efect optic. Aceste
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
un material termoplastic. Cu toate acestea, datorită vâscozității ridicate, PTFE nu pot fi procesate folosind tehnici convenționale de procesare a polimerilor. Prin urmare, PTFE este prelucrat prin operația de formare la rece urmată de un tratament termic (sinterizare), în timpul căreia particulele de polimer fuzionează pentru a lua o formă solidă. Fluorul este un element extrem de reactiv cu cea mai mare electronegativitate dintre toate elementele chimice. Electronegativitatea carbonului este semnificativ mai mică decât cea a fluorului. Ca o consecință, perechea de electroni
Politetrafluoroetilenă () [Corola-website/Science/332934_a_334263]
-
ele sunt particule mici de plastic prezente în mediul înconjurător care au devenit o problemă majoră în special pentru mediul marin. Termenul „microplastic” a început să fie utilizat după descoperirea și recunoașterea amenințării pe care o constituie fragmentele de plastic asupra mediului înconjurător
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
creat confuzie cu privire la dimensiunea reală a problemei cauzate de microplastice. Recent, acest termen a fost definit de mai mulți cercetători, în mod corespunzător. Atelierul Internațional de Cercetare privind apariția, efectele și evoluția microplasticelor, din septembrie 2008, definește microplasticele ca fiind particule de plastic mai mici de 5 mm. Definiția nu include dimensiunea inferioară a microplasticelor, dar se presupune că variază între 5 mm și 333 μm, aceasta provenind de la dimensiunea ochiurilor plaselor neuston, care în general, sunt utilizate pentru prelevarea probelor
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
prelevarea probelor. Un studiu efectuat de niște cercetători de la Philosophical Transactions of the Royal Society, clasifică deșeurile din plastic în trei categorii: macroplastice (< 20 mm), mezoplastice (2 - 20 mm), și microplastice (>2 mm). Alți cercetători au definit microplasticele ca fiind particule greu vizibile care trec printr-o sită de 500 μm dar sunt reținute de o sită de 67 μm (cu diametrul de ~0.06 - 0.5 mm). Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite a declarat într-un raport din anul
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
de excepție la o dimensiune impresionantă (o imagine grafică de înaltă rezoluție); - să permită peretelui să raspire, anulând posibilitatea de a dezvolta în timp paraziți / saprofite care se înmulțesc prin spori; - să permită prin construcția materialului curățarea acestuia (spălarea / îndepărtarea particulelor depuse în timp); - să poată fi aplicat în medii umede (încăperi cu un grad mediu spre ridicat de umiditate). Oricare alt format grafic/suport de material lipit pe o suprafata plata a spațiului construit se numește hârtie printata (hârtie imprimata
Fototapet () [Corola-website/Science/333757_a_335086]
-
În fizica statistică, prin particule identice se înțelege o categorie de particule care nu pot fi deosebite între ele, nici măcar în principiu. La scară atomică, sunt identice particulele elementare care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
În fizica statistică, prin particule identice se înțelege o categorie de particule care nu pot fi deosebite între ele, nici măcar în principiu. La scară atomică, sunt identice particulele elementare care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
În fizica statistică, prin particule identice se înțelege o categorie de particule care nu pot fi deosebite între ele, nici măcar în principiu. La scară atomică, sunt identice particulele elementare care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de particule identice este complet determinată dacă se cunoaște starea fiecărei particule componente (poziție și impuls) la un moment inițial: ecuațiile de mișcare determină univoc starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate fi urmărită de-a lungul unei traiectorii bine definite
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de particule identice este complet determinată dacă se cunoaște starea fiecărei particule componente (poziție și impuls) la un moment inițial: ecuațiile de mișcare determină univoc starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate fi urmărită de-a lungul unei traiectorii bine definite și își păstrează individualitatea. Situația este alta în contextul mecanicii
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de particule identice este complet determinată dacă se cunoaște starea fiecărei particule componente (poziție și impuls) la un moment inițial: ecuațiile de mișcare determină univoc starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate fi urmărită de-a lungul unei traiectorii bine definite și își păstrează individualitatea. Situația este alta în contextul mecanicii cuantice: sistemul este descris de o funcție de stare cu semnificație statistică și, chiar dacă particulele componente sunt bine localizate la un
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate fi urmărită de-a lungul unei traiectorii bine definite și își păstrează individualitatea. Situația este alta în contextul mecanicii cuantice: sistemul este descris de o funcție de stare cu semnificație statistică și, chiar dacă particulele componente sunt bine localizate la un moment inițial, împrăștierea pachetelor de unde asociate și suprapunerea lor face ca ele să nu mai poată fi deosebite la un moment ulterior. Fenomenul e ilustrat de ciocnirea elastică a două particule identice: în cazul
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
statistică și, chiar dacă particulele componente sunt bine localizate la un moment inițial, împrăștierea pachetelor de unde asociate și suprapunerea lor face ca ele să nu mai poată fi deosebite la un moment ulterior. Fenomenul e ilustrat de ciocnirea elastică a două particule identice: în cazul clasic, urmând traiectoriile, individualitatea particulelor, în două stări finale diferite, este evidentă (figurile 1 și 2), pe când în cazul cuantic particulele nu pot fi deosebite în starea finală (figura 3). Faptul că într-un sistem de particule
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
la un moment inițial, împrăștierea pachetelor de unde asociate și suprapunerea lor face ca ele să nu mai poată fi deosebite la un moment ulterior. Fenomenul e ilustrat de ciocnirea elastică a două particule identice: în cazul clasic, urmând traiectoriile, individualitatea particulelor, în două stări finale diferite, este evidentă (figurile 1 și 2), pe când în cazul cuantic particulele nu pot fi deosebite în starea finală (figura 3). Faptul că într-un sistem de particule "identice" acestea își pierd individualitatea și devin "indiscernabile
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
mai poată fi deosebite la un moment ulterior. Fenomenul e ilustrat de ciocnirea elastică a două particule identice: în cazul clasic, urmând traiectoriile, individualitatea particulelor, în două stări finale diferite, este evidentă (figurile 1 și 2), pe când în cazul cuantic particulele nu pot fi deosebite în starea finală (figura 3). Faptul că într-un sistem de particule "identice" acestea își pierd individualitatea și devin "indiscernabile" necesită o analiză a modului în care se comportă atât operatorii care reprezintă mărimi dinamice, dar
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
particule identice: în cazul clasic, urmând traiectoriile, individualitatea particulelor, în două stări finale diferite, este evidentă (figurile 1 și 2), pe când în cazul cuantic particulele nu pot fi deosebite în starea finală (figura 3). Faptul că într-un sistem de particule "identice" acestea își pierd individualitatea și devin "indiscernabile" necesită o analiză a modului în care se comportă atât operatorii care reprezintă mărimi dinamice, dar mai ales funcția de stare, la permutarea lor. Considerând un sistem de N particule, numerotate arbitrar
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
sistem de particule "identice" acestea își pierd individualitatea și devin "indiscernabile" necesită o analiză a modului în care se comportă atât operatorii care reprezintă mărimi dinamice, dar mai ales funcția de stare, la permutarea lor. Considerând un sistem de N particule, numerotate arbitrar prin indicele formula 1 fie formula 2 ansamblul mărimilor ce caracterizează particula cu indice "i" (de exemplu poziția și proiecția spinului pe o direcție dată). Operatorii și funcția de stare vor fi funcții formula 3, respectiv formula 4, de ansamblul acestor variabile
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
o analiză a modului în care se comportă atât operatorii care reprezintă mărimi dinamice, dar mai ales funcția de stare, la permutarea lor. Considerând un sistem de N particule, numerotate arbitrar prin indicele formula 1 fie formula 2 ansamblul mărimilor ce caracterizează particula cu indice "i" (de exemplu poziția și proiecția spinului pe o direcție dată). Operatorii și funcția de stare vor fi funcții formula 3, respectiv formula 4, de ansamblul acestor variabile. Problema este de a determina care sunt consecințele identității particulelor asupra comportării
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]