14,344 matches
-
tinde să se răspândească către toate clasele sociale, dar emergența acesteia aparține păturilor superioare ale societății: "Cât timp moda va fi un simbol al apartenenței la o clasă socială și cât timp oamenii simt impulsul de a se strecura un pic mai aproape de clasa socială considerată superioară lor, mereu va exista tendința ca moda să fie imitată în cercurile sociale inferioare celor care instituie moda" (E. Sapir, 1931/2007, 43). Imitarea modei claselor sociale bogate a dus la nivelarea psihologică a
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
antrenează împreună băieții și fetele, și în care aparențele sunt menținute cu sfințenie, nu îi fac să trăiască "peripeții romantice pline de neprevăzut prin parc și prin bătrânul conac". Peripeții pe care bunica fetei, o femeie scorțoasă, le privește fără pic de îngăduință... Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase Prin urmare, cu toate că rămâne încă destul de strânsă, menghina convențiilor, interdicțiilor și conveniențelor care apăsa asupra tinerilor se relaxase întrucâtva. În mecanismele mașinăriei sociale începe să se simtă un oarecare joc. Nu prea accentuat, însă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
profite de prilejurile de apropiere pe care le oferă convențiile mondene, să erotizeze contactele sociale. Știe să ia în derâdere conveniențele, încălcând codurile chiar atunci când pare să le respecte mai abitir, zădărnicindu-le funcția. Știe să se lase strânsă un pic cam prea aproape de partener în vâltoarea unui vals și să încheie cu acesta o complicitate secretă, să schimbe o "semi-dezmierdare" nevăzută. "Ah, tinerețe, frumoasă tinerețe!!! exclamă în jurnalul său, în decembrie 1896. O rochie vaporoasă [...] decoltată, [...] sunetele voioase ale unei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bărbații să se apuce de făcut dulcețuri și de pus murături? În perioada Belle Époque, seducătoarea face parte din rândul acelor femei moderne care se înfățișează "la fel de originale ca însăși Eva, cu totul altfel decât în veacurile precedente, spulberând fără pic de îngăduință repere străvechi". Bărbații se simt în fața lor cu atât mai neliniștiți și mai descumpăniți cu cât se consideră pe ei înșiși ca fiind întruchipări ale "vechiului Adam", deposedați din ce în ce mai mult de puterea și de identitatea lor de către o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Naratorul din Au temps du Boeuf sur le toit, de pildă, este surprins și amuzat de acest cod amoros pe care îl descoperă pe zi ce trece. Nu este vorba de adevăratul Maurice Sachs acest personaj contradictoriu, homosexual notoriu, un pic ticălos și care va sfârși prin a ateriza în birourile Gestapoului 97 ci de un personaj inventat, care nu este nici pe de-a-ntregul el însuși, nici pe de-a-ntregul altcineva. În acest roman scris sub formă de jurnal, Maurice
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Curând va fi în afară de orice pericol, iar flirtul dintre cei doi tineri reîncepe și mai abitir. Poate pentru a sărbători însănătoșirea fiicei lor, părinții tinerei dau pe 25 noiembrie un bal, la care este invitat și naratorul. Tânăra Louise, un pic "amețită" de lumini, de șampania care curgea în valuri, pune în sfârșit capăt rigorilor erotice de până atunci. "Tinerii domni și tinerele fete se așezaseră pe treptele scării, notează naratorul a doua zi, aflând aici un locșor care părea cât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în magazie, până în fundul ei, lipită de perete. Atunci Michel își trece mâinile peste rochia ei, peste șorț, apoi îi mângâie sânii, cărora, spune el, "sigur le e urât stând singurei în corsaj". Magali râde din nou, se ferește un pic "de formă", apoi se lasă în voia lui. "Era mai firească, mai puțin complexată decât eram eu, își amintește Michel astăzi. Era ca o pasăre care se lasă prinsă. Am flirtat așa vreo douăzeci de minute, și încă mi se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viitoarea soție a lui Johnny, așteaptă și ea cu nerăbdare seara aceasta. Speră chiar că va fi "cea mai frumoasă pentru-a merge la dans" și că rochia cochetă pe care "și-a dorit-o și cusut-o pic cu pic va fi șifonată, iar părul aranjat cu grijă, ciufulit de mâinile" iubitului ei... Iubitorii adevăratului cântec francez au luat multă vreme în derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cultură populară" elimină distincția dintre cultura produsă de populație, sau de "masele populare", pe de o parte, și cultura media produsă pe scară largă, pe de cealaltă parte, aceasta evidențiind un "populism cultural" (Mc Guigan, 1992) care adesea aclamă, fără pic de spirit critic, cultura media și de consum. Inițial, termenul "popular" a fost utilizat de doi dintre fondatorii studiilor culturale britanice pentru a se referi la cultura clasei muncitoare, cultura relativ autonomă "a poporului". Discursul construit în jurul termenului de "popular
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
t3 condensatorul C se descarcă și reâncarcă sub curentul constant al sarcinii. Când tensiunea pe acesta depășește valoarea U1, se deschide dioda D și într-un timp foarte scurt curentul prin condensator se anulează. Inductorul L mai menține încă un pic curentul prin circuit și în final tensiunea pe condensator devine mai mare ca U1 și are polaritate fără paranteze. Dioda D1 evită descărcarea condensatorului C prin tensiunea U1 și D. Acest surplus de tensiune dispare datorită pierderilor atunci când se face
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]
-
vă vorbesc despre un exeget dur? Nu. Ar fi prea simplu. Și chiar banal. Cazul pe care îl aduc în fața voastră ține de bizareria vieții noastre literare și nu numai. E unic în istoria generației mele. Și merită, deci, un pic de atenție... Prin anii '70, cînd intram în viața literară și artistică, l-am cunoscut pe un quasi-conorășean, pre numele lui Adrian I. Scria bine, făcuse o facultate serioasă și se căsătorise cu o ieșeancă (pe care, ciudat, n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
la o parte mulții actori și critici prinși în discuții cu iz bahic, m-am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu?). Din fericire, momentul meu "romantic" a fost scurt: de după o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fluid"; nu cuvîntul trebuie să fie expresiv, ci ceea ce se întîmplă sub cuvînt; Fugiți de dialog! Teatrul de dialog e demodat!"; secretul spectacolului e ca în fiecare scenă să se întîmple altceva decît se așteaptă spectatorul; din Fantomă se preling picuri de lapte-var; e o ființă în descompunere; un actor pierde un pantof și se demobilizează; meșteru-i spune: "Dacă-l mai pierzi, lasă-l pierdut! Întîmplările, în teatru, trebuie folosite!"; consternant: "Eu sînt lăutar, nu psiholog!"(V. Mugur); sau: "Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dacă unul își face nevoile, ele dispar de-acolo și se nasc în altă parte, fugind de mirosul urât. Din pricina situației ce se crease, Abatele n-ar șovăi să-l dea pe mâna Inchiziției; acum în mânăstire nu mai e pic de liniște, biblioteca rămâne deschisă până târziu, cărțile pline de praf și roase de molii sunt scoase de pe rafturi și lavițe. Pare să se stârnit un vânt de primenire ce-ar putea deveni periculos și ar scăpa de sub control. Acel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era o cârciumă veche din care răsunau voci agitate și puse pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și când, o voce o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
kilometri după kilometri fără să găsesc măcar un șipot de apă, un izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mă tem să mai fiu iar persecutat pe nedrept, mă tem de delatori și născocitori de povești cu conspirații și de tot felul de subversiuni care m-au făcut să mor decenii în șir într-o groapă de-ntuneric fără pic de milă și unde singura satisfacție era rapănul. Nu vreau să mă întorc acolo și să mă zbengui ca un șobolan în băltoacă. Știu, libertatea se cucerește doar în ziua în care îți este indiferent că trăiești sau mori. Am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
practic. Gnosticul, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2003, pp. 112-113: Mintea se întărește când nu-și închipuie nici un lucru lumesc în timpul rugăciunii; Mintea care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-a însușit practica și s-a apropiat de gnoză măcar un pic nu mai simte decât puțin sau chiar deloc partea irațională a sufletului, întrucât gnoza o smulge către cele de deasupra și o taie de lumea sensibilă". 7 Cf. Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, București, Editura
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
incluși în spațiul identitar rus. În schimb, o parte a clasei bogate a fost sedusă de administrația rusă, s-a raliat politicii statului. Obținând titluri de noblețe, proprietăți și posturi în administrație, urmașii vechilor boieri moldoveni au devenit câte un pic ruși. Unele familii boierești au continuată însă să păstreze vechile tradiții. Foarte subțirea pătură mijlocie românească din Moldova tindea să considere limba rusă ca limbă de cultură, iar limba română ca pe una a sărăcimii. Astfel că recensământul rusesc din
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pe parcursul articolului!). Îi reproșa că, în lucrarea sa, „propagă, în mod deschis, concepții revanșarde panromâniste”, că nu ia în seamă istoriile Moldovei scrise în „limba moldovenească” de Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin sau Ion Neculce, că a afirmat „fără pic de jenă” că cele mai remarcabile personalități istorice ale Moldovei sunt personalități românești, că, deși cunoaște dreptul la autoidentificare a popoarelor, Charles King, „influențat de propaganda românească, nu dorește ca aceste drepturi să se extindă și asupra moldovenilor”. Însă, cum
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
are curajul să spună pe față adevărul sau nu poate să-l suporte când se discută pe față despre el.) Dacă minți, să minți În așa fel Încât să crezi și tu că minciuna ta e adevărată. (Se cere un pic de demnitate chiar și În minciună.) „Pedeapsa mincinosului constă nu În faptul că nu este crezut, ci În faptul că el nu poate crede pe nimeni.” (G.B. Shaw) Unii oameni sunt ca acele orologii care arată o oră și sună
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
afirmă ceva, se și neagă ceva, și când se neagă ceva, se și afirmă ceva. Prin urmare, când se spune ceva, acest ceva nu este niciodată Întru totul definit (nu există, altfel spus, nici un lucru care să nu fie un pic și din altul: de exemplu, viața presupune moartea, are chiar ceva din ea; de asemenea, nu există moarte În sine: ea presupune viața și chiar o pregătește). De aceea se afirmă adesea, și nu fără temei, despre cunoașterea umană că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
până la caricaturizare este o experiență cu care toți scriitorii sunt obișnuiți, și În timpul căreia ei realizează că ceea ce se spune despre cărțile lor nu corespunde deloc cu ce și-au imaginat că au scris. Orice scriitor care a discutat un pic mai mult cu un cititor atent sau a citit un articol consacrat lui cunoaște această experiență de o stranietate neliniștitoare când Își dă seama de lipsa corespondenței dintre ceea ce a vrut să facă și ce s-a Înțeles. O abatere
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
știute, cum este aceea care constă În a-ți forma o idee despre o carte fără să o cunoști, cea asupra căreia o să revenim, și cea care Îți permite să vorbești despre o carte luându-te după ce zic ceilalți. Un pic surprins totuși de metoda critică a prietenului său, Lucien Îi Împărtășește uimirea: „- Dar, Dumnezeule! Și critica, sfânta critică! Ea unde rămâne? Întrebă Lucien Îndopat cu Învățătura cenaclului. - Dragul meu, răspunse Lousteau, uite ce e: critica e o perie prea aspră
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
schimba locul între ele, păstrând același înțeles"141: "Verde-ntuneric de nuc/ Peste norocu-mi uituc/ În iarba a toate stăpână/ Dormind cu o carte în mână// Prin pagini păienjenii țes/ Un mult mai adânc înțeles/ Și-un greier citește un pic/ Dar nu înțelege nimic/ În timp ce prin cerul mereu/ O frunză tot cade cu greu/ Vâslind ca un flutur bătrân/ Iar eu mă tot uit și amân?? Să-l scutur ușor de un umăr/ Șuvițele albe să-i număr/ Cartea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]