14,422 matches
-
efectuată corect, este sigură și eficientă. Trebuie avut în vedere că pentru 1l de lichid de ascită evacuat se pierd aproximativ 10 g proteine și că malnutriția pacientului se poate agrava în urma acestei manevre; este necesară și indicată înlocuirea albuminei pierdută prin administrare i.v. de albumină desodată, sau măcar cu dextran 70. Indicațiile paracentezei: de primă intenție în ascita sub tensiune care produce dispnee severă, hernii abdominale voluminoase cu risc de perforație; în caz de eșec al terapiei diuretice. Condițiile
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și Grupul celor Zece, a eșuat. Am decis așadar să nu mai continuăm publicarea în acest mod, cu atît mai mult cu cît unii dintre noi intenționau să scrie cărți. Prima a apărut Le paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natura umană) a lui Edgar Morin, în 1973; menționa în prefața sa importanța pe care au avut-o pentru el discuțiile în cadrul Grupului celor Zece. Alain Laurent a fost cel care a insistat după aceea, în prefața cărții sale Féminin-Masculin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
interna-ționale. Un mare colocviu bioantropologic intitulat Unitatea omului are mare succes și oferă ocazia publicării unei cărți: L'unité de l'homme/ Unitatea omului (în colaborare cu Massimo Piattelli-Palmarini, 1974). În 1973 apare Le Paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natură umană), sinteză a lucrărilor acestui colocviu, apoi, din 1977, La Méthode (Metoda). Și anii `80 și `90 sînt bogați în publicații: Pour sortir du XXe siècle (Pentru a ieși din secolul XX) (1981), Journal d'un livre (Jurnalul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în care au apărut două caiete (unul despre desproprietărire, celălalt despre agresivitate, violență și politică), însă n-a existat o continuare. În schimb, cărțile unora și altora au adus multe lucruri. Cartea-joncțiune a lui Edgar Morin, Le Paradigme perdu (Paradigma pierdută), a apărut în 1973, Le Macroscope, al lui Joël de Rosnay, în 1975. Cît despre mine, rezultatul a fost L`économique et le vivant (Economicul și viul), carte în jurul căreia se lega o nouă coerență, schimbarea de optică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece la orientarea noilor sale lecturi și, prin Jacques Sauvan, la descoperirea unei "cibernetici care, departe de a fi o reducere simplistă la scheme mecaniciste, reprezintă, dimpotrivă, o introducere în complexitate". În această
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
adevăr uman care cuprinde eroarea", dar o eroare care poate provoca apariția unei inovații și a unei complexități mai fecunde. În cartea sa Mes Démons (Demonii mei), încercare de introspecție-retrospecție, publicată la mai mult de douăzeci de ani după Paradigma pierdută, Morin mai cita încă Grupul celor Zece. René Passet se numără printre puținii economiști care au încercat să desprindă o nouă paradigmă a teoriei economice, mai ales în L'Économique et le vivant. Fără a transpune în mod simplist legile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Clubului de la Roma: 22 noiembrie 1972 Creșterea economică Invitat: François Jacob Logica viului: 1972 Sosirea de noi membri în Grupul celor Zece: 1972 Jacques Attali și Henri Atlan Moartea lui Robert Buron: aprilie 1973 Data publicării volumului Paradigme perdu (Paradigma pierdută) de Edgar Morin: 1973 Sosirea lui Odette Thibault, Michel Serres și Michel Rocard: 1973 Invitat: Michel Phillipot (Despre compoziția muzicală): 1973 Zi cu André LeroiGourhan la Pincevent: 22 iunie 1973 Rencontres Sciences et Politique (Intîlniri Științe și Politică) (Seuil) : octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Societatea Scriitorilor Români. Iscate nu dintr-o „toană de artist”, ci dintr-o decepție amoroasă, naivele versuri estudiantine ale lui F. sunt când plângătoare, când imprecatorii (Inimă de student, 1904). Exercițiile lui lirice rămân monocorde, chiar dacă tema suspinătoare a „iluziunilor pierdute” e tratată pe alocuri cu mici variațiuni de tehnică a stihuirii. Printre propriile confesiuni sentimentale sunt intercalate tălmăciri din Horațiu, Catul, Heine, F.W. Weber. În reviste, a mai publicat traduceri din Eschil (Prometeu înlănțuit), J.-J. Rousseau, Carducci, D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
sa, asupra unei identități naționale catolice, și o confruntare cu populația de imigranți, tot mai numeroasă, instalată de cîteva generații deja, cu precădere la periferia marilor orașe, unde, consideră Jenni, se poartă din nou, la altă scară, desigur, războaiele coloniale pierdute. Actualitatea știrilor și a dezbaterilor în permanență ocupată de chestiunea integrării "străinilor" dă naștere, în concepția autorului, unor discursuri delirante de ambele părți. Apărătoare activă și creativă în plan internațional a multiculturalismului și a dreptului la diversitate, Franța nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
exact ceea ce indică titlul său: o predică despre căderea Romei, care face ecou celei pe care a rostit-o Augustin în catedrala dispărută din Hippona, pentru a-și consola credincioșii că supraviețuiseră sfîrșitului lumii. Iată cum, într-un cătun corsican pierdut, barul local devine centrul provizoriu al unei mutații profunde, al unei schimbări de lume. Spre surpriza generală, doi dintre cei mai răsăriți fii ai satului, care reușiseră în studiile lor filosofice pariziene, decid subit să le abandoneze și să revină
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se aliniază dorințelor muritorilor și practicilor exclusiviste. Peste toate acestea se evidențiază figura pitorească a domnului de Fontenaille, un alb bătrîn care locuiește în apropierea pensionatului și care se simte încredințat cu o misiune divină, aceea de a regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi. Frustrările și neîmplinirile propriei vieți se proiectează în fantasme rocambolești și în tentativa de a trasa o legătură istorică între această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi cea mai chinuitoare. După ce și-a petrecut săptămîni și luni agățându-se cu disperare de orice gînd de salvare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
roman de inițiere și formare, o carte scurtă, densă, lucidă, plină de o energie subterană, ce irigă intens frazele precise, sculptate în filigran, cu o finețe lingvistică aparte, în care fiecare cuvînt e cîntărit, dorit, parfumat cu iz de lume pierdută. Căci ne aflăm într-un univers pe ducă, unde un mod de viață, cel a țără nimii autentice, se stinge, distrus de exodul rural, golit de substanță vitală, chircit în nostalgii păguboase. Un ținut în care nimeni nu vorbește pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
s-au întins pe durata a sute de ani, nu au fost și nu sunt povestite din generație în generație. Poate pentru că prăbușirea reperelor tradiționale și a codurilor societale nu a putut fi niciodată cu adevărat remediată, iar modelul civilizațional pierdut nu a fost pe deplin înlocuit cu altul la fel de viabil. Dar cine, dintre noi, are puterea sau căderea de a măsura responsabilitățile istorice? 3. Cronici diverse Fabulosul destin sau nevroza Amélie Nu e vorba despre delicata Amélie Audrey Tautou și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a romanului se sprijină pe pilonii teamă / rușine și pe tot ce gravitează în jurul acestora, în sfera semantică a culpabilității și ispășirii. În plan simbolic, romanul se dorește a fi o dublă curățire: la nivel național, e vorba de onoarea pierdută a micuțelor țări baltice, ocupate succesiv de Armata roșie, de nemți și iarăși de ruși, privite cu ostilitate de Moscova și neglijate de Europa de Vest după eliberare. În scopul unei cît mai precise redări a faptelor și atmosferei, Sofi Oksanen a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și copiii săi, prin multe alte cutremurătoare mărturii, spre momentul acela de ruptură crîncenă, în care, în urma unor decizii arbitrare și total desprinse de realitatea locului, o frontieră a trecut prin sufletele oamenilor, lăsîndu-i pe veci neîmpliniți, în căutarea jumătății pierdute, asemenea rătăcitorilor lui Platon. Iar scenele ce evocă gulagul siberian, de un realism copleșitor, nu au nimic de invidiat unor texte similare, nici măcar marelui Soljenițîn. Camionul cu "nacialnicul" a trecut la vreo săptămînă de la venirea noastră și ne-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
subversivă și totuși salutară care îi este constitutivă: "A trăi este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității pierdute a ființei, tocmai confruntînd-o cu o scindare, cu această fragmentare ontologică în care omul încearcă să opereze alegeri, în vreme ce esențialul rezidă în acceptarea și integrarea tuturor acestor aspecte aparent ireconciliabile. Dacă aforismele cioraniene își ating atît de bine ținta, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
libertății pentru care Liga devenise un cămin și îi fu rușine că nu făcuse nimic până atunci pentru o cauză care a raliat în Anglia inteligențe atât de nobile și inimi atât de devotate. Și-a promis să repare timpul pierdut și cititorii noștrii știu că s-a ținut de cuvânt. La întoarcerea din Anglia, a scris un articol intitulat: Despre influența tarifelor englezești și franțuzești asupra celor două popoare, pe care l-a trimis Jurnalului economiștilor 67. Articolul sosea din
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ușurință în a deveni capitaliști. Și atunci vor putea să facă între ei combinații, asociații a căror idee va fi concepută și coaptă de ei înșiși. Taxa unică fiind excesiv de moderată, vor fi puține funcții publice, puțini funcționari, puține forțe pierdute, puțini oameni sustrași producției. Impozitele fiind reduse astfel la minimul indispensabil pentru a procura tuturor securitatea, vor fi de asemenea reduse la minimum solicitările, abuzurile, privilegiile, exploatarea legilor în interes particular. Această comunitate mică nefiind interesată să atace pe nimeni
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
singurul preț plătit de către cei care cumpără cu succes bunurile. Dacă vânzarea bunurilor este raționalizată prin cozi, atunci timpul pierdut așteptând la coadă face parte din ceea ce oamenii trebuie să cheltuie pentru a obține bunurile. (A se nota că timpul pierdut așteptând la coadă este un timp pierdut în întregime, deoarece nu se poate spune că, în vreun fel oarecare, se transferă timp producătorilor pentru a-i stimula să facă mai multe din bunurile necesare pentru a satisface cererea nesatisfăcută.) Dacă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Scânteia” (prin excelență un spațiu rigid, ideologizat și controlat) nu rămâne fără urmări. Seria Jurnal de lectură marchează pe ansamblu o involuție a scrisului lui S. Conformismele ideologice, pozitivările unor cărți pe linie sau pledoariile în procese false și dinainte pierdute (al poeziei patriotice, de pildă) dau, dacă nu caracteristica generală, atunci măcar una din dominante. Nu mai puțin adevărat este că după 1989 S. e o prezență exemplar benefică și liberală în câmpul cultural. Criticul nu mai scrie cronică literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul lui Hermes”, „Mozaicul” (Craiova), 2001, 1-2. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
dintre controlul mai slab al Statelor Unite și permanenta sa dominație. Faptul că Statele Unite au un control mai slab asupra evenimentelor din lume nu înseamnă că au pierdut controlul în favoarea altor state: Strange a arătat în repetate rînduri că această putere pierdută s-a transmis actorilor ne-statali și piețelor. În fine, efectele acțiunilor statelor au devenit de asemenea mai difuze. Strange propune o distincție între puterea relațională și cea structurală. Puterea structurală se referă la acele efec-te, intenționate sau nu, care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economia politică internațională realistă amenință din nou demarcația neorealistă. Waltz se întoarce la problema inițială a identificării realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul și dinamica puterii, cît și sfera politicii internaționale. Diviziunile academice nu sînt decît un obstacol în calea unei asemenea încercări. Este destul de curios că și programul de cercetare al lui Gilpin, și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]