13,790 matches
-
romane (Altheim, 1930; 1931; 1938). El se baza pe teologia elenică a maestrului său Walter F. Otto și folosea În special cercetările făcute despre mormintele italice (F. v. Duhn), numele proprii latinești (Wilhelm Schulze) și cuvintele etrusce din latină (Paul Kretzschmer). Reunind rezultatele obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice și istorice, Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profesie cu normă Întreagă și pe viață, profesie care se Întemeiază pe morală și atitudine caritativă, educație și spiritualitate religioasă. Cu toate acestea, nu poate exista o „comunitate” religioasă de „credincioși”, „frați” și „fii” fără prezența unui oficiu care să reunească În sine funcțiile mijlocitorului, maestrului și părintelui spiritual. Așadar În religia romană din epoca republicană și imperială există relativ puține grupuri (collegia) care urmăresc În primul rând și cu precădere scopuri religioase. Credincioșii zeiței Bona Deaxe "Bona Dea" Caelestisxe "Bona
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rând și cu precădere scopuri religioase. Credincioșii zeiței Bona Deaxe "Bona Dea" Caelestisxe "Bona Dea Caelestis", de exemplu, se adună Într-un collegium cultorum propriu (CIL, 10, 4849). Numai În cazul În care cultores/cultrices, un thiasus, o spira se reunesc regulat pentru celebrări religioase se poate vorbi despre o „comunitate” În analogie cu instituțiile iudaice și creștine 1. Aderenții, „mysti” și preoții lui Isisxe "Isis" la Corint și Roma, așa cum i-a cunoscut și cum i-a consemnat În scris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi prăbușit. În scurtă vreme poporul roman nu ar mai fi avut un rege consacrat cultului (rex sacrorum), flamines și salii: Îndatoririle sacerdotale erau rezervate Încă doar patricienilor. 3. Asociațiile licite (collegia licita) sunt organizații recunoscute de către stat ce Îi reunesc Într-un „corp” (corpus, conventus, sodalitas, commune, hetairia) pe meșteșugari, negustori și prestatori de servicii (Mommsen, 1843; Kehrer, 1982, pp. 94-100; Ausbüttel, 1982). Originea, poziția socială și vârsta sunt și ele criterii pentru formarea acestor asociații. Alături de colegiile clasice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei schola hastiferorum lângă aedes Bellonae, În curtea interioară a templului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Ostia. Finalitatea specific religioasă a asociației este garantată de stat (Marcianus, În Digestus, 47, 22, 1, 1): „Nu le este oprit să se reunească pentru practicarea cultului, cu condiția ca, În acest fel, să nu se acționeze Împotriva decretului senatului, care interzice colegiile ilicite”. În acest sens, sunt cunoscute o mică societate (sodalicium) de sclavi domestici care o venerează pe Isisxe "Isis", o camaraderie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împotriva decretului senatului, care interzice colegiile ilicite”. În acest sens, sunt cunoscute o mică societate (sodalicium) de sclavi domestici care o venerează pe Isisxe "Isis", o camaraderie (contubernium) de adoratori ai lui Martexe "Marte" (Marticultores), un colegiu (religios?) care se reunește În casa Sergiei Paulina (o asemănare importantă cu „bisericile domestice” creștine) și, pe lângă acestea, asociații de adoratori ai zeilor: Lari, Dianaxe "Diana" și Antinous, Herakles, Mercurxe "Mercur", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap" și Hygieia, Jupiter, Saturnxe "Saturn". Și personalul consacrat cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unitate cultuală a acestui ritual pune În scenă, cu diferite variante, actul de a oferi și de a hrăni. Ritualul este o reflectare mimetică a relațiilor importante ce subzistă În societate și Între om și natură. Lumea simbolică a ritualului reunește diferite nivele, punând În act: - Începutul unei lucrări anume (culesul recoltei); - autoritatea și ordinea (pater familias, familia); - incorporarea unei serii ordonate de acțiuni (actiones); - reflecția mimetică asupra unor elemente fundamentale ale societății romane (a oferi și a hrăni)1. Integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reflecția mimetică asupra unor elemente fundamentale ale societății romane (a oferi și a hrăni)1. Integrarea rituală care se realizează aici Înseamnă că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b) religia (dăruirea acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite toate Într-o acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului Romanii sacrificau animale și, din acest motiv aveau nevoie de ritualuri și de explicația lor. Tocmai de aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a insistat asupra caracterului În special literar al fenomenului, ți din cauza dificultății de a-i atribui unuia sau mai multor grupuri de „credincioși” doctrine atât de disparate. Interpreți recenți consideră probabilă alcătuirea și circulația scrierilor ermetiste În cadrul unor medii culte reunite de interese spirituale asemănătoare și dedicate unor practici de devoțiune, ca rugăciunile și imnurile, compatibile cu preceptele acelei religio mentis proclamată În Asclepius ca unică formă de cult. În orice caz, ca trăsătură distinctivă a bogatei producții literare puse sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă-n casi cucuveaua...”. P. a cules folclor aromân, editând chiar un disc de muzică polifonică al grupului vocal „Fârșeroții”. A mai publicat, în 1982, antologia Poezii din închisori, reunind, în peste șase sute de pagini, versurile mai multor poeți trecuți prin gulagul românesc. SCRIERI: Cu acul pe săpun, Hamilton (Canada), 1989; Avnănghipsiri, postfață Hristu Cândroveanu, București, 1996. Antologii: Poezii din închisori, pref. Vintilă Horia, Hamilton (Canada), 1982. Repere bibliografice: Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
exilului, reprezintă, în plan simbolic, o „revenire” în literatura română. Cele trei domenii de interes prezente în întreaga sa creație (teoria literară, comparatistica și hispanistica) se regăsesc în mod echilibrat în structura cărții : Repere (mai mult sau mai puțin) teoretice reunește contribuții privind teoria limbajului, a textului, a traducerii, dar și discursul identitar în condițiile exilului; Balcania și Mitteleuropa reconsideră câteva probleme ale literaturilor română și greacă și unele aspecte mai puțin investigate ale raporturilor culturale româno-elene, cu o deschidere spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
asasinarea lui I. Agentul se predă poliției la Frankfurt și evenimentul ajunge în primele pagini ale ziarelor franceze („Le Monde”, „Le Matin”, „La Croix”ș.a.). Mai puțin cunoscut este I. în altă ipostază: aceea de poet. Versurile sale au fost reunite în câteva dintre antologiile exilului: Vintilă Horia, Poezie românească nouă (Madrid, 1956), Ștefan Baciu, 11+11 poetas rumanos contemporáneos (1976), Nicholas Catanoy, Modern Romanian Poetry (1977). I. a tradus în limba franceză din poeți români (în „Nouvelle revue française”, „Esprit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , P, 1Uf și 2Uf . [t.3.1.2*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , P, eU și cU . Demonstrație [t.3.1.1*]. Pornim de la observația că indiferența reunită cu preferința strictă, ne oferă o preferință slabă, și că, folosind tranzitivitatea preferinței individuale, vom avea întotdeauna o preferință socială aciclică. Voi utiliza cazurile prude vs. lewd (original și extins) și cazul alegerii cantității de muncă. ●Cazul prude vs. lewd
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fi.De aici, preferința socială va fi echivalentă combinării (reuniunii) mulțimilor de alegere ale fiecăruia, e.g. Este valabil pentru toate perechile. Cazul 3 se discută în aceeași logică: indiferent de numărul indivizilor și numărul alternativelor, mulțimile de alegere individuale se reunesc și dau alternativa selectată social, deoarece nu există opoziție (indiferență generală pe decisivitățile celuilalt). Teorema este așadar demonstrată: dacă fiecare individ are o relație de preferință care generează o mulțime de alegere nevidă pe mulțimea aspectelor ce-l privesc, atunci
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
reparații, iar Aliații susțineau În continuare formal acordul din 1946 asupra nivelului industrial (prin care Germania trebuia menținută la un standard de viață care să nu depășească media europeană, calculată făcând excepție de Marea Britanie și URSS). Mai mult, guvernul britanic reunit În mai 1946 și-a manifestat reticența față de o Împărțire oficială a Germaniei În două jumătăți, cu toate implicațiile acestui act pentru securitatea europeană. Era clar că cele patru puteri ocupante nu erau pe cale să ajungă la un acord. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serios dezvoltarea Înainte de război. Inițial, Stalin Însuși a fost favorabil ideii de federație balcanică, iar Dimitrov, confidentul său În Komintern și primul lider comunist al Bulgariei, vorbea deschis chiar și În ianuarie 1948 despre această posibilitate. Seducătorul plan de a reuni tot sud-estul Europei Într-un aranjament federal unic cu un guvern comunist ridica totuși două probleme. Ceea ce păruse la Început o bază de cooperare Între comuniștii locali s-a transformat curând, În ochii suspicioși ai lui Stalin, În tentativa unuia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constituirea Kominformului (Biroul Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești), un succesor al Internaționalei Comuniste, menit să coordoneze activitatea comunistă internațională și să amelioreze comunicarea Între Moscova și partidele-satelit. Dar obiectivul real al Întâlnirii și al Kominformului Însuși (care s-a reunit de numai trei ori Înainte de a fi desființat În 1956) era să restabilească dominația sovietică În cadrul mișcării internaționale. Exact cum procedase cu Partidul Bolșevic douăzeci de ani mai devreme, Stalin a Început să penalizeze și să discrediteze devierea „de dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai atenți, subordonând considerațiile locale intereselor sovietice. După Szklarska Porêba, comuniștii de pretutindeni au trecut la tactici de confruntare: greve, marșuri, campanii Împotriva Planului Marshall și - În Europa de Est - preluarea accelerată a puterii. Comitetul Central al Partidului Comunist Francez s-a reunit la Paris pe 29-30 octombrie 1947 și a inaugurat oficial o campanie de denigrare a foștilor aliați, socialiștii. Comuniștilor italieni le-a luat puțin mai mult timp, dar În ianuarie 1948 Congresul PCI (Partito Communista Italiano) a adoptat și el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
particulare” sau „naționale” spre socialism și imperativul unei „vigilențe sporite”. Începea a doua eră glaciară a stalinismului. Stalin a făcut tot posibilul pentru a-și afirma și reafirma autoritatea În Estul Europei tocmai fiindcă pierdea din influență În Germania 7. Reuniți la Londra pe 1 iunie 1948, Aliații occidentali au anunțat proiectul unui stat vest-german separat. La 18 iunie a fost anunțată o nouă valută, Deutsche Mark, pusă În circulație trei zile mai târziu (bancnotele fuseseră tipărite În mare secret În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din august 1961 le-au urmat alte 21.828, dintre care jumătate aveau sub 25 de ani. În acest ritm, RDG amenința să rămână pustie. În replică, Hrușciov a decis să taie nodul gordian al Berlinului. După ce miniștrii de externe reuniți la Paris pe 6 august au respins Încă o notă prin care URSS amenința să Încheie pace separată cu RDG dacă nu se ajungea la un acord, Moscova i-a autorizat pe est-germani să tragă efectiv o linie, separând pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiecare familie avea un radio 19. Majoritatea aparatelor domestice evoluaseră puțin de la unitățile mari, greoaie, cu lămpi, din deceniile interbelice. Exista, de obicei, unul la o familie. Era pus la loc de cinste În salon sau bucătărie: când familia se reunea, era musai să Îl asculte. Chiar și radiourile pentru mașină s-au modificat puțin: familia călătorea Împreună și asculta Împreună; părinții alegeau programele. Radioul fără fir era așadar un mediu conservator prin natura lui, atât În conținut, cât și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
invocarea anticomunismului. La moartea lui Pacelli, succesorul său, Ioan al XXIII-lea, a convocat un nou Conciliu Vatican pentru a depăși aceste dificultăți și pentru a moderniza atitudinea și practicile Bisericii. Vatican II, cum i s-a spus, s-a reunit la 11 octombrie 1962. Lucrările sale, pe parcursul anilor următori, au transformat nu numai liturghia și limba creștinătății catolice (mai exact, latina a Încetat să mai fie folosită În ritualurile zilnice, spre furia perplexă a unei minorități tradiționaliste), ci și răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Același lucru este valabil pentru noul Institut Educativ al Universității din Londra, instalat ostentativ În Woburn Square, În inima vechiului Bloomsbury, și „neasemuit de hidos”, cum spunea Roy Porter, un specialist În istoria Londrei. În același ton, complexul South Bank reunea un evantai prețios de instituții artistice, dar clădirile sale scunde, aleile măturate de vânt și fațadele de ciment crăpate ilustrează, din păcate, ceea ce marea urbanistă Jane Jacobs numea „plaga insipidului”. Nu e limpede de ce politicienii și edilii din perioada postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar Își consolida sprijinul popular. Nu numai că liderul sovietic nu a fost convins; el a plecat și mai sceptic În privința viitorului lui Dubček. Pactul de la Varșovia a anunțat manevre iminente lângă frontiera cehă. Când Pactul de la Varșovia s-a reunit la Bratislava pe 3 august (Întâlnire la care Ceaușescu a refuzat să participe), Brejnev a propus doctrina care Îi va purta pe viitor numele: „Fiecare partid comunist e liber să aplice principiile marxism-leninismului și socialismului În țara sa, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]