13,905 matches
-
zi/adult la jumătatea lui 1946 la 1.050 la Începutul anului 1947. Italienii, care au suferit doi ani de foamete consecutivă În 1945 și 1946, aveau În primăvara lui 1947 cele mai puține alimente dintre toate popoarele occidentale. În sondajele de opinie franceze din 1946, „mâncare”, „pâine” și „carne” surclasau sistematic toate celelalte preocupări ale populației. Occidentul nu mai putea apela, ca Înainte, la grânarele din estul Europei, pentru că nici acolo mâncarea nu ajungea. În România, recolta din 1945 a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prezent. Constatând În Belgia serioase tensiuni politice și comunitare, Aliații au plasat țara În rândul celor „instabile”, alături de Grecia și Italia. În Franța, greutățile economice din iarna anului 1947 s-au tradus În insatisfacția populației față de noua Republică. Într-un sondaj de opinie din 1 iulie 1947, 92% dintre cei intervievați considerau că În Franța lucrurile merg „rău sau destul de rău”. Meditând asupra entuziasmului spulberat din primii ani postbelici, laburistul Hugh Dalton, ministru de Finanțe britanic, nota În jurnalul său: „S-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin care să forțeze acordul anglo-americanilor. Relația Franței cu Uniunea Sovietică era puțin diferită. Franța și Rusia legaseră și rupseseră alianțe de mai multe ori În ultima jumătate de secol, iar Rusia ocupa un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din Franța postbelică indicau o substanțială rezervă de simpatie pentru URSS5. După Înfrângerea Germaniei, diplomații francezi puteau spera, așadar, ca o concordanță firească de interese - teama comună de Germania și suspiciunea față de anglo-americani - să se traducă În sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încurajeze „propaganda” americană 13. Pe de altă parte, În lupta pentru simpatia maselor occidentale, Sovietele pierdeau teren cu repeziciune. Pretutindeni În afară de Italia scorul comuniștilor a fost, de la sfârșitul anilor ’40, În declin constant, iar - dacă e să ne luăm după sondajele de opinie - simpatizanții comuniști vedeau În propriul vot un protest simbolic sau expresia solidarității de clasă. Cu mult Înainte de cataclismele anului 1956, când simpatia intelectualilor occidentali pentru blocul sovietic se va topi subit, ceilalți vest-europeni aveau deja o orientare atlantică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
casă sau apartament avea de așteptat În medie șapte ani; Între timp, erau plasați În „prefabricate”, containere de metal amplasate pe terenul viran de la marginea orașelor pentru a-i adăposti pe cei fără acoperiș până la construcția necesarului de locuințe. În sondajele de după război, pe primul loc În rândul grijilor e „locuința”; În filmul lui Vittorio de Sica Miracolo a Milano (Miracol la Milano, 1951), o mulțime fără adăpost cântă „Vrem un acoperiș deaspura capului, vrem să credem, noi și copiii, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În URSS, fizicianul atomic și disidentul Andrei Saharov a abandonat tema riscului unui dezastru nuclear iminent, Îndreptându-și atenția „dinspre problemele mondiale spre apărarea indivizilor”. Majoritatea occidentalilor erau, fără Îndoială, În favoarea dezarmării nucleare, atunci când subiectul le era adus În discuție: sondajele din 1963 arată că Îndeosebi italienii ar fi Întâmpinat cu bucurie interzicerea tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste tot exista o majoritate net antinucleară. Dar, spre deosebire de dezbaterile animate despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acord cu prim-ministrul israelian Moshe Sharett privind plata către evreii supraviețuitori a unei sume ce avea să atingă, de-a lungul anilor, 100 de miliarde de mărci. Prin acest acord, Adenauer și-a asumat un risc politic: Într-un sondaj de opinie din decembrie 1951, doar 5% dintre vest-germani admiteau că se simt „vinovați” față de evrei, iar alți 29%, că Germania era datoare cu o despăgubire față de poporul evreu. Restul respondenților erau Împărțiți În cei care considerau că numai cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abțină de la criticarea comportamentului germanilor sau evocarea trecutului tulbure. Dacă doreau să evite renașterea extremismului, trebuiau să dejoace, alături de Adenauer, planurile sovietice În RDG. și așa mai departe. Aliații vestici au Înțeles perfect tactica lui Adenauer. Însă ei urmăreau și sondajele de opinie. Așa că i-au acordat o libertate de manevră considerabilă, acceptându-i rolul de tampon Între ei și o alternativă mai puțin plăcută, precum și pretenția că avea nevoie de concesii externe pentru a evita apariția unor probleme interne. Până
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
izbutise să-i convingă pe mulți vest-germani că țara lor ar fi putut obține atât reunificarea, cât și garanții de securitate dacă s-ar fi autodeclarat „neutră”. La Începutul anilor ’50, mai mult de o treime din germanii chestionați În sondajele de opinie optau pentru o Germanie unită și neutră, iar aproape 50% doreau ca, În caz de război, Republica Federală să se declare neutră. Aspirații ciudate dacă ne gândim la faptul că Însăși situația Germaniei constituia, În Europa, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lire În 1978. În Franța, investițiile În publicitatea din revistele adresate adolescenților au crescut cu 400% În anii crucialii 1959-1962. Pentru mulți, lumea, așa cum era prezentată În reclame, era Încă de neatins: În 1957, majoritatea tinerilor francezi chestionați În sondaje se plângeau că nu aveau acces la divertismentul preferat, la o vacanță așa cum și-o imaginau, la propriile mijloace de transport. Dar este interesant faptul că respondenții priveau deja aceste bunuri și servicii ca pe niște drepturi de care erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sexuală a anilor ’60 a fost probabil un miraj pentru cei mai mulți, tineri sau bătrâni. Din câte știm, interesul și practicile sexuale ale tinerilor europeni nu s-au schimbat nici atât de rapid, nici atât de radical pe cât voiau ei să creadă. După sondajele contemporane, nici viața sexuală a studenților nu era foarte diferită de cea a generațiilor anterioare. Libertinajul anilor ’60 era văzut, de obicei, la antipodul anilor ’50, prezentați (oarecum pe nedrept) drept o eră constipată de rectitudine morală și cenzură emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel puțin un atentat Împotriva prim-ministrului britanic. Chiar să fi vrut să părăsească Irlanda de Nord (cum doreau poate mulți alegători din restul Regatului Unit), autoritățile britanice nu puteau. După cum a arătat un referendum din martie 1973, confirmat ulterior de alte sondaje, majoritatea covârșitoare a locuitorilor din Ulster doreau să mențină legăturile cu Marea Britanie 9. Campania IRA nu a unit Irlanda. Nu i-a scos pe britanici din Ulster. Nici nu a destabilizat politica britanică, deși asasinarea unor politicieni și figuri publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Desigur, În Republica Federală reîntregirea țării divizate a rămas Lebenslüge („minciuna cea de toate zilele”), cum spunea Brandt. Dar, la jumătatea anilor ’80, cu numai câțiva ani Înainte să se producă pe neașteptate, reunificarea Încetase să mai mobilizeze opinia publică. Sondajele din anii ’50 și ’60 sugerează că aproape 45% din populație o considera pe atunci „cea mai importantă” problemă a zilei; de la jumătatea anilor ’70, cifra nu a mai depășit 1%. Al treilea public sensibil la noua politică a regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europene, atunci când a cerut „să ni se dea banii Înapoi” - toate sugerează conștiința clară că atuul ei politic principal era tocmai această obstinație, acest refuz Încăpățânat de a face compromisuri care Îi scotea din minți pe adversari. Cum atestă fiecare sondaj de opinie, chiar și cei care nu agreau măsurile thatcheriste mărturiseau adesea o admirație reținută pentru persoana doamnei prim-ministru. Britanicii erau din nou sub domnie. În realitate, dincolo de discursurile despre piață și individ, Margaret Thatcher a dirijat un reviriment
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era același peisaj rural bucolic care slujise cândva, pe aceleași panouri, propaganda petainistă), sub promisiunea „La Force Tranquille” - forța liniștită. Comuniștii, Între timp, erau slabi. Invazia sovietică a Afganistanului din 1979 era extrem de jenantă; la fel și propriul procent În sondaje, aflat În cădere liberă. În decursul anilor ’70, Partidul Comunist a Încetat să mai fie o stea fixă pe firmamentul ideologic: și-a pierdut simultan prestigiul și numărul de voturi, chiar și În „centura roșie” a Parisului pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestei poziții, cu tot disconfortul de rigoare. Însă, În ochii unei națiuni care trecuse prin 70 de ani de dictatură, aceste manevre Îl făceau pe Gorbaciov să pară slab. De la Începutul anului 1989, popularitatea președintelui sovietic a scăzut continuu În sondajele de opinie. În toamna lui 1990, Gorbaciov nu mai avea decât sprijinul a 21% din populație. Așadar, cu mult Înainte de a pierde puterea, Gorbaciov ieșise din grațiile opiniei publice. Dar numai acasă: În alte părți, „Gorbimania” era În floare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
George Bush a presupus inițial că unificarea Germaniei se va produce la sfârșitul unei serii de schimbări imprevizibile din URSS și Europa de Est și atunci numai cu acordul sovietic. Dar Washingtonul a sesizat mai repede tendința prevalentă, mai ales după ce un sondaj din februarie 1990 a revelat că 58% dintre vest-germani erau În favoarea unei Germanii unite și neutre. Era tocmai situația de care se temeau SUA: o Germanie Întregită, neutră și necontrolată În centrul Europei, destabilizându-și vecinii de ambele părți. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu ca o concluzie previzibilă, cel puțin ca un rezultat logic al anilor de ostilitate reciprocă, reprimată și exploatată sub comunism, dar niciodată uitată. Dar nu a fost așa. În cei trei ani dintre căderea comunismului și separarea finală, toate sondajele de opinie arătau că majoritatea cehilor și slovacilor favorizau o formă sau alta de stat cehoslovac comun. Nici clasa politică nu era divizată: și la Praga, și la Bratislava s-a convenit dintru Început ca noua Cehoslovacie să fie o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 448 de dolari pe lună: „Ce ne dorim noi e o viață la fel de ușoară ca pe vremea Uniunii Sovietice, cu un viitor garantat și stabil, cu prețuri mici - și În același timp, cu această libertate care nu exista Înainte”. Sondajele de opinie efectuate printre lituanieni, care, de altfel, ar fi fost Îngroziți de ipoteza unei Întoarceri sub guvernarea rusească, sugerează totuși că ei, Îndeosebi țăranii, erau convinși că o duceau mai bine pe timpul sovieticilor. și poate că dreptatea era de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
77% În Polonia, 71% În Republica Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația oferită de un sondaj de opinie din Bulgaria pentru declinul numărului de spectatori la cinema: după căderea comunismului, oferta cinematografică se Îmbunătățise... dar oamenii nu Își mai permiteau costul biletelor. În situația dată, transformarea economică a Europei de Est, dificilă și incompletă, prilejuiește observația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străine și, Într-o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul de dinainte de 1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și din cauza) politicii lui interne tot mai neliberale. Din motive evidente, cetățenii fostului imperiu rus din Europa Centrală nu Încercau astfel de nostalgii. Însă lumea dispărută a comunismului Își păstra un oarecare farmec chiar și În Germania de Est, unde sondajele de opinie de la mijlocul anilor ’90 reflectau opinia generală că, În afară de călătorii, mijloace electronice de informare și libertatea de expresie, calitatea vieții fusese mai bună Înainte de 1989. În alte țări, până și vechile emisiuni din perioada comunistă stârneau o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă a avut un impact pur retoric, nefiind urmată de vreo acțiune concretă. Departe de a discredita comunismul și a-i legitima căderea, legea nu a făcut decât să accentueze detașarea sceptică a publicului vizat. La zece ani de la adoptare, sondajele de opinie arătau că unul din cinci alegători cehi era de partea Partidului Comunist (nereformat și perfect legal), ce rămânea, cu cei 160.000 de membri ai săi, cea mai mare formațiune politică din țară. XXIItc "XXII" Vechea Europă - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
belgieni: sutele de mii de imigranți la a doua și a treia generație din Italia, Iugoslavia, Turcia, Maroc și Algeria. Ca și noii basci, acești oameni aveau propriile probleme presante și prea puțin interes pentru agenda prăfuită a bătrâneilor separatiști. Sondajele de opinie din anii ’90 arată că majoritatea oamenilor, chiar și În Flandra, nu mai considerau problemele lingvistice sau regionale niște priorități. În al doilea rând, Belgia era bogată. Diferența evidentă dintre Belgia și alte zone mai puțin norocoase din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estice, alături de Cipru. La scurt timp, pe listă a fost adăugată Malta. Turcia a rămas Însă pe dinafară. Din acest moment, extinderea a căpătat o dinamică proprie, indiferentă la premonițiile sumbre ale unor membri UE și, dacă ne luăm după sondaje, la lipsa generală de entuziasm din partea „vechilor europeni”. S-au demarat negocieri bilaterale de aderare, mai Întâi cu un așa-zis nucleu de țări candidate (Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Polonia și Slovenia), iar un an mai târziu cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]