13,823 matches
-
și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul ciclului Drumul minerilor (...), Poetul își urmărește eroii după douăzeci de ani, în zilele luminoase ale construcției socialismului. Pruncul de odinioară e astăzi miner și, printr-o acțiune eroică, își salvează abatajul. E
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
combatante sunt numeroase. (...) Așadar poezia lui M. Beniuc este în tonul just atunci când vine cu zgomot de coase, de securi, de bardă, de bici, de izbituri, de furtuni, de prăvălituri de arbori, transcriind situarea poetului pe poziția luptei de clasă. Străbat singur pădurea, O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Poetul s-a simbolizat însuși într-un Sânt-Ilie vijelios: Așa trec peste voi ca Sânt-Ilie Pe boltă cu rădvanul lui de foc După 23 August 1944, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și ramuri bat. Dar pentru viața asta noi am mai luptat Și nu uităm nimic cum bine zici. Treizeci de ani doar nu-s de lepădat, De când Partidul ne-a crescut, de mici, Și iată-ne și liberi, și voinici Străbatem Cincinalul multvisat. Veghează Stalin din Kremlin. Ne-nvață Eu, becuri, tu poeme. Iar oțel Avem destul și știm ce-i de făcut cu el, Când vorba e să ne-apărăm o viață. (...) Tu-n versuri mai departe munca du-ne
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cu cît mai mare e riscul, cu atît mai mare e profitul, cred că e bine să-ți amintesc. Luke nu pare prea impresionat. — Cunosc cît se poate de bine principiile investițiilor, Becky, mulțumesc, spune politicos. — Foarte bine atunci. Mă străbate o inspirație bruscă. — Cred c-ar trebui să deschidem un cont pentru copil și În Bangladesh. Probabil am cîștiga o avere! — Ești nebună? Mă privește fix În ochi. — De ce nu? E o piață nouă, În dezvoltare! — Nu prea cred. Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa ceva... — Poftim. Scotocesc prin sertarul măsuței de toaletă și scot o panglică veche, cu care era legat un pachet de la Christian Dior. — Ajunge? Cred că da. Suze bagă panglica prin verighetă. Acum, Becky, ești sigură că vrei să știi? Mă străbate un licăr de Îndoială. Poate că Luke are dreptate. Poate ar trebui să așteptăm clipa cea magică, surpriza. Păi și eu de unde am să știu ce culoare de cărucior să cumpăr? Vreau să știu, zic hotărîtă. Hai s-o facem
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu fi ridicol! Nu mă simt amenințată. Ba poate că mă simt un picuț amenințată. Dar cum să-i spun așa ceva lui Luke? — A, ce bine, Încă mai sînteți aici! Glasul cristalin al Venetiei ne ajunge Înainte ca ea să străbată tot coridorul spre noi, cu un clipboard În mînă. — Să nu uiți să-ți iei cadoul de bun venit Înainte să pleci, Becky! Avem o groază de minunății pentru tine. Și am mai vrut să-ți spun ceva... — Venetia, o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care le-a prins din Wagner. Iar Lulu mă tot Întreabă dacă i-am cîntat Mozart pe vremea cînd era În burta mea, și că dacă m-am gîndit să-i pun meditator, și mă simt atît de aiurea... Mă străbate un val de mînie. Cum Îndrăznește cineva s-o facă pe Suze să se simtă aiurea? — Suze, dar ești o mamă de vis! zic. Iar Lulu e pur și simplu o vacă bălțată. Am știut asta din clipa În care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
suspicioasă, ci fiindcă... Mă rog, ok. Am crezut că poate e Venetia. Dar nu era ea, ci John de la Brandon Communications, și am uitat să-i spun că l-a căutat. Cred c-ar trebui să-i spun. Mă Întorc, străbat din nou sala de așteptare, Încercînd să ignor privirile curioase ale fetei blonde și ale soțului ei. Porcăriile astea de ciorapi o să zboare drept la gunoi În clipa În care ies din clinică. În fața mea, pe coridor, merge o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa? Îmi bag harta orașului În geantă, mă Îndrept spre intrare și deschid ușile de sticlă. La recepție se află o femeie palidă, cu părul prost vopsit, În suvițe roșcat Închis. Aceasta ridică privirea din cartea ieftină, broșată și mă străbate un val de umilință acută. Probabil că vede oameni ca mine tot timpul. — Am Întîlnire cu Dave Sharpness, zic, făcînd eforturi să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți de orice expresie coboară spre pîntecul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
problema, zice Întruna, cu același ton coborît. Nici nu se pune problema. Deodată, mă zărește și Îl văd cum tresare. — Luke... — Vorbesc la telefon, Becky. Pare extrem de tulburat. — Poți te rog să mă lași un pic singur? Se ridică și străbate zona cu nisip, iar eu rămîn privind În urma lui, simțindu-mă de parcă mi-ar fi tras un pumn În ochi. Să-l las singur? Se ferește de mine? În timp ce mă uit la el cum se Îndepărtează, Îmi tremură picioarele. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zic brusc. — Nu e vorba doar de el, clatină Luke din cap. E vorba de stilul lor de lucru, de etica lor profesională, de oameni din Neanderthal. SÎnt niște mitocani cu toții, complet lipsiți de orice bun simț. Chipul Îi e străbătut de o umbră. — Și acum... s-a Întîmplat din nou. — Cu Sally-Ann? Luke scutură din cap. — Amy Hill, una dintre secretarele noastre, a ieșit plîngînd dintr-o ședință cu altă echipă de la Arcodas. Iain a devenit brusc foarte violent, și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
doream una. Luke mă fixează o clipă, apoi pufnește brusc În rîs. — Știi ceva, Becky Bloomwood? O să fii o mamă al dracului de bună. — A! mă colorez la față, luată total prin surprindere. Serios? Adică Într-un sens bun? Luke străbate bucătăria și-și pune mîinile cu blîndețe pe burta mea. — Ființișoara asta e foarte norocoasă, șoptește. Doar că nu știu nici un cîntecel, zic posomorîtă. Și n-o să fiu În stare să-l culc. — Să știi că nu e chiar așa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aceste date... — Nu crezi c-ar trebui să i le dai lui Jess? Luke mijește ochii la plic. — Lui Jess? Îi urmăresc privirea și zăresc, pentru prima oară, cuvintele „D-rei Jesica Bertram“ scrise cu litere de tipar pe etichetă. Mă străbate un val de dezamăgire. PÎnă la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că Jess Își primește poșta aici? zic, frustrată la maximum. Doar nu stă aici! Cine știe? dă din umeri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
renunțat la mănuși. Dacă vor să ne batem, ne batem. Dacă e nevoie, Îi tîrăsc În fața instanței. Îi acuz de hărțuire. Și-i dau În vileag pe toți, să afle lumea cine sînt de fapt. CÎnd Îl aud vorbind, mă străbate un val uriaș de mîndrie. Vorbele lui mi-au adus aminte de Luke Brandon cel de odinioară. Sigur pe sine și stăpîn pe situație. Nu stînd după fundul lui Iain Wheeler, ca un lacheu. — Luke, am ceva pentru tine, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de puternice? — Poftim? mă uit la ea perplexă. Ăă... nu. Adică, da... Tac, confuză. — Uite ce e, trebuie neapărat să o văd pe Venetia Carter. — E pe drum, spune moașa cu blîndețe. Între timp, mă ocup eu de tine. Mă străbate un val de suspiciune. Nu i-au trimis nici un mesaj Venetiei, așa-i? Încearcă să-mi arunce praf În ochi. — N-am nevoie să vă ocupați de mine, zic politicoasă. Vă mulțumesc, oricum. — Scumpa mea, naști! moașa izbucnește În hohote
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În clipa În care toate privirile se ațintesc asupră-mi. — Vă simțeați atît de bine cu toții... Tac, dîndu-mi seama brusc că Încă nu i-am spus. — Luke... mai e ceva. Am pierdut casa. În clipa În care rostesc cuvintele, mă străbate un val de dezamăgire cruntă. Frumoasa noastră casă, pierdută pe veci. — Glumești, zise Luke Întunecîndu-se dintr-odată. — O vînd altcuiva. Dar... o să fie bine! Reușesc, cu oarece efort, să zîmbesc larg. — O să găsim noi ceva de Închiriat undeva. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Bucovinei din Iași. JUNCU, VASILE (1903-1991) AGRONOM Se poate spune că nu există vreo activitate viticolă din ultimele decenii ale sec. XX la care conf. Vasile Juncu să nu fi fost, într-un fel sau altul, implicat. El a străbătut în lunga sa carieră aproape toate provinciile românești, contribuind prin continua peregrinare la omogenizarea școlii și a cercetării viticole naționale, componenta orizontală a activității sale. A trecut fără preget de la o formă de activitate la alta, de la fermă la școală
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
iar de aici, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice, precum și la Oficiul Național al Viei și Vinului. Născut la 5 martie 1903, într-un sat (Cașcalia, județul Tighinaă cu tradiții viti- vinicole, profesorul Vasile Juncu a străbătut cu demnitate 88 de ani încărcați de evenimente. A absolvit în anul 1921 Liceul Alecu Russo din Chișinău și apoi (1925) Școala superioară de agricultură de la Herăstrău - București. În primii trei ani, tânărul agronom a lucrat la camerele agricole din
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
biblică este identificată cu Divinitatea, în Apocalipsă, cerul este locuința lui Dumnezeu și se crede că există nu număr finit de ceruri, fiecare tărâm fiind suprapus și, în imaginarul despre lume, există o legătură printr-o deschizătură, pe care o străbat Călăuzele. În Paradisul lui Dante sunt șapte ceruri planetare, cu stele fixe și în afară de cele șapte ceruri mai sunt două, puncte de un punct fix, circumferință, suprafață limitată de această figură. Mâna este un cerc magic, este un cerc de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu prieteni). MÂINI DE CONSTRUCTOR, ZUGRAV! mâinile devin mesaje ale artei: „Exercițiile fizice nu sunt exclusive, ele nu țin cont de granițe, vorbind o limbă universală sunt apanajul tuturor locuitorilor Terrei”, observa un autor care, prin cunoaștere, pornind din antichitate, străbate civilizațiile precolumbiene ale celor două Americi, poposește în Asia și Europa, ajunge în perioada contemporană, în care mișcările par mai lucrate, rod al atâtor veacuri de perfecționare. SUPORTUL, MĂRIMEA, PLASAREA, CONTEXTUL MAGIC: 1. Arătătorul e un deget imperativ, chemător și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
rezolvând anumite probleme imediate, fără a avea un fundament teoretic foarte clar, sau un plan pe termen lung (cel puțin, nu în prima jumătate a secolului al XX-lea). Această perioadă de schimbări petrecute în întreaga societate nu a fost străbătută însă de Biserică fără anumite confruntări interioare de idei, referitoare la drumul și modul de manifestare în noul context social politic. Chiar în cadrul Bisericii au existat mai multe grupări de gândire, iar cele mai importante au fost cele ale intransigenților
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost transmis doar un scurt mesaj către cititori, semnat de Comitetul redacțional: "Numai un puternic val de lumină poate risipi întunericul care în ziua de azi răzvrătește atâtea minți. Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
reacționat repoziționându-se și reorganizându-se în concordanță cu noile realități; astfel, a încercat să-și mențină puterea și autoritatea (și să iasă din conul de umbră în care intrase). Această perioadă de schimbări petrecute în întreaga societate nu a fost străbătută de Biserică fără anumite confruntări interioare de idei referitoare la drumul și la modul de manifestare în noul context social-politic. Chiar în cadrul ei, au existat mai multe grupări de gândire, iar cele mai importante au fost cele ale intransigenților, moderaților
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din farmecul obișnuit al „primitivității” -, altele de un adânc umanitarism, dezvăluind un infern concentraționar, dar toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
încheie; o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o pereche, cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]