14,810 matches
-
În fața lor.” (M. Eminescu) Filosoful german Fr. Nietzsche, ne oferă un exemplu: „Se poate minți uneori, dar grimasa Însoțitoare spune adevărul”. * „Curățenia este demnitatea săracului; prin ea el se arată superior soartei sale.” (George Sand) Bineînțeles, este vorba de curățenia sufletească, pe care nu o poți dobîndi Însă decît printr-un dureros sacrificiu: cel al respectului necondiționat față de sine Însuși. * „În sufletele alese, Începutul de invidie se transformă În dorința de a Întrece, dînd naștere la fapte mari; În sufletele meschine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru a obține succesul virtuții trebuie să te supui insomniilor conștiinței, trebuie să te Înarmezi cu răbdarea „Înfrânării”. Cu toate acestea, deși succesul adus de păcat este atrăgător, el este În realitate Înșelător, deoarece singură virtutea este creatoare de curățenie sufletească, de pace interioară, de demnitate personală. * „Virtutea și ambiția nu stau Împreună.” (Michel Montaigne) Desigur, este vorba de ambiția exacerbată, care sufocă luciditatea, agățîndu-se de puterea „vanității”. Lucrurile stau și mai rău atunci cînd cei slabi În resurse sufletești caută
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
curățenie sufletească, de pace interioară, de demnitate personală. * „Virtutea și ambiția nu stau Împreună.” (Michel Montaigne) Desigur, este vorba de ambiția exacerbată, care sufocă luciditatea, agățîndu-se de puterea „vanității”. Lucrurile stau și mai rău atunci cînd cei slabi În resurse sufletești caută să-și salveze mediocritatea printr-o ambiție contrafăcută. * „Se văd oameni căzînd dintr-o situație Înaltă datorită acelorași greșeli care i-au ajutat să se ridice pînă la ea.” (La Bruyère) Într-adevăr, aceeași conduită Își schimbă semnificația, În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
păcatelor mari pentru „lumea de apoi”, În timp ce anticipările superficiale de moment le considerăm atît de minore, de firești, Încît credem că ele pot fi remediate printr-un simplu regret, sau prin scuze de circumstanță. * „Psihanaliza este un fel de chirurgie sufletească.” (Lucian Blaga) Pentru că modul ei obișnuit de operare constă În impunerea unor sacrificii la nivelul conștiinței individuale. * „Nu duci o viață cerească abținîndu-te , ci te abții pentru că duci o viață cerească.” (G.B. Shaw) Altfel, ar fi ca atunci cînd suferi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Început, să-ți arăți adevărata valoare morală În calitate de oaspete. Pe de altă parte, este foarte dificil să realizezi Într-un timp scurt o delimitare de finețe și, În același timp, obiectivă, atunci cînd este vorba de „calități” și de „defecte” sufletești: „Oamenii nu sînt nici buni, nici răi, ci sînt și buni, și răi, În același timp” (Lev N. Tolstoi). * „Răul din noi trebuie dus pînă la capăt.” (Lao Tzi) Nefugind de „rău” și Înțelegîndu-l În toată grozăvia lui, putem nădăjdui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Desigur, cel care știe să folosească arme psihologice: „Ferește-te de acel dușman care vrea să te cîștige și pe tine Împotriva ta” (N. Iorga). * „Binele” este greu de făcut nu numai pentru faptul că pretinde prezența unei anumite disponibilități sufletești, ci și pentru că presupune o artă În a-l acorda: „Binefacerea atinge perfecțiunea atunci cînd se ascunde atît de bine, Încît cel obligat nu se simte inferior binefăcătorului” (H. de Balzac). Într-un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înec). „Un om care se gîndește să se răzbune, Își ține deschisă propria rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar Închide.” (Fr. Bacon) Altfel spus, păstrînd gîndul de răzbunare, păstrezi răul În tine, dar iertînd, Îți schimbi chimismul sufletesc. * „Nedreptatea este mai mare În vorbă, decît În lovitură.” (P. Syrus) Pentru că „vorba” angajează nivelul intelectual și moral din sistemul personalității, pe cînd „actul motor”, mai mult nivelul afectiv și instinctual al acestuia. * „Porcul, trecînd pe lîngă tine, te va
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prejos decît tine poți trage un folos: „Dacă știi să-l citești, fiecare om e o carte” (Th. Carlyle); „În orice om este o scînteie pe care cenușa nu o poate acoperi” (V. Hugo); „CÎtă frumusețe, cîtă generozitate și noblețe sufletească stau ascunse chiar și În firea celor mai umile făpturi omenești.” (V.G. Belinski); „A spune că omul este un amestec de slăbiciune și putere, de lumină și orbire, de micime și grandoare, nu Înseamnă a-i face proces, ci a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
te certa cu viața! Nu fi o ființă abstractă.” (Garabet Ibrăileanu) Cu cît filosofezi mai mult pe marginea vieții, cu atît te bucuri mai puțin de ea, deoarece ești tentat să-i găsești mai mult lipsuri, decît prilejuri de Împliniri sufletești. De aici, și recomandarea lui Horațiu: „Carpe diem” = să gustăm bucuriile fiecărei zile. * „Nimeni nu prosperă deodată, decît prin greșeala celorlalți.” (Fr. Bacon) Să nu ne iluzionăm, prin urmare, că succesul obținut la un moment dat este unul strict personal
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să fie; răspunsul poate fi unul de conveniență, sau contrafăcut. * „A te supune naturii Înseamnă a domina.” (N. Iorga) Un proces similar se produce și În relațiile dintre oameni: cel caracterizat de o aroganță sfidătoare, nu va putea cunoaște calitățile sufletești ale celor din jur și nici nu se va putea bucura de ele. * „Toate zilele-ți vin Înainte ca daruri, pe care de cele mai multe ori nu știi să le culegi.” (N. Iorga) Depinde, fără Îndoială, cu ce așteptări și stări
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În schimb, alții se uită numai pentru a vedea ce ar mai putea obține!...Nu poți realiza o selecție valorică În afară, atîta timp cît nu faci o selecție În raport cu exigențele tale interioare, ca să-ți dai astfel seama că liniștea sufletească se obține printr-un sacrificiu În planul dorințelor individuale și nu printr-o suprasolicitare a lor. * „Omul să trăiască făcîndu-și prezentul cît mai plăcut; căci ziua de mîine se apropie necunoscută.” (Sofocle) De fapt, Întreaga filosofie de viață a grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a altora de a se abandona regretului pentru trecut. Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie „Adevărul vă va face liberi.” („Biblia”) Doar „adevărul” ne eliberează de prejudecăți și ne ajută să ne configurăm un sens al dezvoltării sufletești, Înțeles ca o dorință de obținere a unei interiorități tot mai spiritualizate: „Omul s-a ridicat pe două picioare, devenind o ființă verticală, În momentul cînd a născocit mitul cerului. CÎnd acest mit va fi uitat, omul va cădea iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și mustrările lui morale, nu va putea scăpa de el. * „La un om care se laudă cu teama de Dumnezeu nu trebuie niciodată să căutăm adevărate simțăminte creștine.” (G.Ch. Lichtenberg) În general, cine se laudă că are o anumită calitate sufletească Își exprimă, de fapt, mai mult dorința subconștientă de a o avea cu adevărat, sau caută să se convingă tot mai mult pe el Însuși că o are. Dacă totuși o deține În anumite proporții, lăudînd-o, o abate de la rosturile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fruct care nu trebuie cules, decît dacă este bine copt.” (Voltaire) Insuficient Înțeles, el exprimă mai mult o contradicție. * „Hainele Îl acoperă și-l descoperă pe om.” (Miguel de Cervantes) Doar În puține cazuri, „vestimentația” este În acord cu interiorul sufletesc al celui care o poartă: uneori maschează acest interior, trebuind să probăm perspicacitate intuitivă pentru a ne da seama, de exemplu, că sub haine ponosite se poate ascunde o inimă onestă, curată; alteori, o costumație elegantă poate ascunde un suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
factor de remodelare spirituală „Cine știe să sufere totul „poate Îndrăzni totul.” (Vauvenargues) Unii reflexologi merg chiar mai departe, spunînd: „A suporta Înseamnă a birui destinul nostru” (La Bulwer Lytton). Credem și noi că suferința conștiinței este generatoare de stări sufletești noi, necunoscute pînă atunci de Eul nostru. Deși de cele mai multe ori dureroase, aceste stări ne ajută să ne construim un alt mod de a fi, În care stima de sine va crește; suferințele conștiinței echivalează, atunci cînd sînt sincere, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însă conștiința binelui pe care Îl produci altora, te face să le suporți cu mîndrie În suflet. * „Cunoști numai pe cei ce te fac să suferi”. (J.W. Goethe) „Suferința” are rara calitate de a produce un proces de reversibilitate sufletească: făcîndu-i, de exemplu, cuiva o nedreptate, nu te vei putea sustrage realizării, cîndva, a unui proces empatic, prin care să Înțelegi ceea ce a simțit În sufletul său cel căruia i-ai produs răul respectiv. Și invers: răul care ți s-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
te obligă să cunoști motivele care l-au determinat pe cel În cauză să recurgă la un astfel de gest. * „Sacrificiul de sine este condiția virtuții.” (Aristotel) În sensul că nu poți să obții o virtute decît Învingîndu-ți o slăbiciune sufletească, un defect de comportare. * „Cine se teme de suferință, suferă deja de ce el se teme.” (Michel de Montaigne) Acest lucru nu Înseamnă că trebuie să alungăm „suferința” din viața noastră sufletească (În afara căreia nu ne-am putea sensibiliza moral, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
poți să obții o virtute decît Învingîndu-ți o slăbiciune sufletească, un defect de comportare. * „Cine se teme de suferință, suferă deja de ce el se teme.” (Michel de Montaigne) Acest lucru nu Înseamnă că trebuie să alungăm „suferința” din viața noastră sufletească (În afara căreia nu ne-am putea sensibiliza moral, nu ne-am putea sensibiliza propria conștiință). Însă trebuie să nu facem din ea o preocupare Într-atît de mare, Încît să ajungem să „suferim de suferință”, adică să rătăcim În lumea propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
suferințe. * „Nu ne putem bucura fără să putem suferi, iar facultatea bucuriei este una și aceeași cu a durerii. Cine nu suferă, nici nu se bucură, după cum cine nu simte caldul nu simte nici frigul.” (M. de Unamuno) Întreaga viață sufletească a omului presupune coexistența contrariilor, care au fost plastic surprinse și de proverbe: „Nu-i rău fără bine”; „Fiecare grăunte are făină, dar și tărîțe”; „Inima cea mai iubitoare are asprimile ei”; „Cel mai bun vin are drojdia lui” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
două tulpini ale cunoașterii omenești care provin, poate, dintr-o rădăcină comună, dar necunoscută nouă: anume, sensibilitatea și intelectul” (Imm. Kant). * „Durerea unui singur ins face cît durerea lumii Întregi.” (A. de S.-Exupéry) Poate pentru faptul că obținerea progresului sufletesc presupune parcurgerea aceluiași drum al suferinței de către toți. * „Durerea sufletului este mai grea decît durerea trupului.” (P. Syrus) Deoarece ecoul „conștiinței” durează mai mult: „consecințele” judecă mereu „cauzele”. * „Orice suferință care nu este În același timp și cunoaștere, este inutilă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vreme cînd lacrimile cad Înăuntru și ard”. „Nu cunosc mai puternic legîmÎnt Între două suflete pe pămînt ca taina aceluiași păcat.” (Octavian Goga) O suferință comună, cum este de exemplu cea a „iubirii”, realizează Într-adevăr cea mai sudată comuniune sufletească: „Dragostea Îndură mai ușor absența sau moartea, decît Îndoiala sau trădarea” (A. Maurois). * „Ridică-te de la suferința ta, la suferința tuturor” (V. Hugo) Ca să nu-ți absolutizezi propriile suferințe, trebuie să Înveți să-ți trăiești suferințele prin suferințele celorlalți. * „Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai ușor absența sau moartea, decît Îndoiala sau trădarea” (A. Maurois). * „Ridică-te de la suferința ta, la suferința tuturor” (V. Hugo) Ca să nu-ți absolutizezi propriile suferințe, trebuie să Înveți să-ți trăiești suferințele prin suferințele celorlalți. * „Ca aspect, suferința sufletească și cea cu mobil material nu diferă și e greu să știi dacă o femeie suferă că nu-i vine amantul la randez-vous, sau că are de plătit o notă la croitoreasă.” (Camil Petrescu) Desigur, considerarea unei manifestări comportamentale În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înseamnă Însă că omul nu are obligația morală de a face distincția - prin rațiunea cu care este Înzestrat - Între „bine” și „rău”, pentru a preîntîmpina comiterea unor fărădelegi . Omul trebuie să ajungă, altfel spus, la un stadiu al evoluției sale sufletești În care să-și dea seama că nu-și poate Îngădui anumite libertăți, fără să-și Încalce conștiința. Despre astfel de oameni, N. Iorga a spus: „Unii oameni nu pot fi pedepsiți cu nimic mai aspru, decît lăsîndu-i singuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
preferă să o realizeze ei, decît să sufere dezonoarea de a recunoaște că au fost Într-atît de naivi, Încît s-au lăsat Înșelați de alții! * „CÎnd ochiul este curat, Întregul trup este curat.” (Reflecțiune creștină) Desigur, este vorba de ochiul sufletesc: cînd acesta exprimă prezența unei conștiințe curate, spiritualizate, atunci „trupul” iese de sub robia preocupărilor și a orgoliilor strict egoiste, sau materialiste. * „Nu-i de-ajuns să te Învinuești pentru a-ți șterge vina.” (A. Camus) Din păcate, unii se limitează
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care el a fost oferit. * „În Înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.” (Solon) Pentru că „Înfăptuirile mari” au particularitatea de a fi incomode: prin transformările și exigențele pe care le impun, ele te supun unui efort de Înnoire sufletească, de ieșire din cadrele Înguste ale unor obișnuințe sau convingeri, În care ai crezut cu tărie pînă atunci. * „Să nu faci din paguba altuia bucuria ta.” (P. Syrus) Bineînțeles nu numai din considerente morale, ci și pentru că nu poți fi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]