15,959 matches
-
unei inițiative întreprinzătoare, specifice cotidianului: „Ș-o luat ș-o plecat la căsuța lui, d’i und’i-o fost iel născut. Șî ș-o luat ș-o făcut o curt’i”. Paroxismul reflexiei devine posibil prin repetarea masivă a verbului cognitiv: „Puse coatele pe masă,/ Să gândi-n sus,/ Să gândi-n jos,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la vale,/ Gândi la negrul din grajd”. Repetiția aprofundează reflexivitatea specifică verbului pronominal printr-o exhaustivitate spațială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
posibil prin repetarea masivă a verbului cognitiv: „Puse coatele pe masă,/ Să gândi-n sus,/ Să gândi-n jos,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la vale,/ Gândi la negrul din grajd”. Repetiția aprofundează reflexivitatea specifică verbului pronominal printr-o exhaustivitate spațială. Coordonatele bidimensionale accentuează căutarea interioară și sugerează importanța vitală a hotărârii. Adverbul are impact asupra aspectului durativ al acțiunii, dovadă că apare alături de imperfect: Repetarea adverbului (transcris aici în mod eronat) face și mai sensibilă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și el cracă, semn, ș-a băgat-o-n buzunar. A ajuns pă locuri năstămite, pă gârle năstămite. A luat șî el piatră năstămită”. Nici un alt gest nu trebuie consemnat pe acest itinerar halucinant spre tărâmul soarelui, succedarea acelo¬rași verbe lasă impresia unor acțiuni fulgerătoare, cadru după cadru se schimbă cinematografic pentru a împlini același gest hotărâtor la nivel inițiatic. Sosirea în cercurile concentrice ale sacrului și luarea spațiului în posesie sunt faptele menite la nivel ritual și feciorul le
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul conjunctiv al celui de-al doilea verb lasă o slabă posibilitate muribundului să-și revină, construcția trăgea moarte are un grad de certitudine major. Substantivul precizează cu exactitate procesul ireversibil al agoniei, spre deosebire de conjunctivul încărcat cu virtualități situaționale. „În interiorul narațiunii repetarea la diferite intervale a acelorași fraze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și fiara haosului necesită o transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n seară desfășoară în fața ochilor receptorilor o succesiune hiperbolică de perioade combative. Un alt tip de evoluție repetitivă apare în colinda Voinic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
minute intrăm în Pitești. Imediat, Cătălin i se adresă fratelui său: "Ionuț aici ne pitim". Am izbucnit în râs și eu și Nicoleta și Silvia. Am apreciat cum se cuvenea istețimea de a face legătura lexicală între orașul Pitești și verbul a se piti (a se ascunde). De altfel, comunicam foarte mult și plăcut cu copiii noștri, mai ales în timpul vacanțelor. Spre exemplu, mi-a rămas în minte o altă replică a băieților, în timpul primei vacanțe de iarnă, după venirea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
către Plen: E uimitor, de-atâta vreme și poți rămâne ÎncântatCu diareea asta lungă, Ce multă pâine s-a mâncat! Pe marginea comunicării lui Coman I. (Institutul Pasteur) despre “parainfluența bovină” Sabin Ghergariu către I. Coman: Cu toată insistențacrasă Și verbul său cel avântat Colegul Coman de-astă dată Nu m-a “para” influențat. Valentin Popovici (Institutul Pasteur) către Plen: Doamne, Doamne câte sfaturi Le-am dat astăzi la colegi. Oare câți ajung acasă Rămânând la cap, Întregi? Sabin Ghergariu către
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să mă sustrag de la niciuna din probele la care mă supui, așa încât caut un răspuns la întrebarea ce altceva aș fi putut face în viață. Cred că mi-ar plăcea să călătoresc, la asta m-aș pricepe foarte bine. Și verbul corect nu e să călătoresc, ci să hoinăresc, de colo colo, din lume-n lume, din om în om. E posibil ca această ocupație să-mi aducă o stare de bucurie împlinitoare cum mi se întâmplă când scriu. Fiindcă scrisul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
având lungi perioade de tăcere, când se încheagă în mine noi viziuni, și scurte perioade de manifestare a lor în scris, când cuvintele devin cum spuneam în încheierea unui poem "mai reale decât lucrurile". Cred că în poezie cuvântul redevine Verb, primenind limba de clișee și dând sensuri noi vieții. Se zice că o carte are trei dușmani : focul, apa și propriul conținut. În acest sens crezi că reevaluarea literaturii române din patru decenii de comunism trebuie lăsată doar pe seama timpului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Facultatea de Matematici Iașiote, mă prezenta unui comesean de-al său drept poet din stirpea brumariană. Ce se afla în dovleacul dânsului? Sinonimia sălbatecă de bună seamă: între auctor de cărți, scriitor și stihuitor, că de cunoaștere a înțelesului verbului elin "poiein" nu putea fi vorba la pehlivanul în cestiune.) Ce raționament parșiv screme intelectul celora de mă confinează la prozaitate (când nu-mi neagă, aidoma Pelicanului din Țicău, existența textuală, sub pretextul că literatorii secretă doar poeme, narațiuni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
învățat înainte de culcare să spun, seară de seară, Tatăl Nostru în maghiară, am adormit cu povești populare maghiare citite de bunica sau poezii maghiare citite de mama. Am învățat din maghiară folosirea într-un alt fel a sintaxei sau reducerea verbelor. Am învățat de asemenea eliminarea dezacordurilor sau introducerea conștientă a acestora în opera literară și mai ales neaccentuarea genurilor. Cât a contat/ contează biografia ta în ceea ce ai scris/ scrii? Întreaga mea operă stă sub semnul biografiei mele. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării în spațiu. Sau fascinantele rădăcini bârsa-obârșia, rând-orânda-corinda. Ca poet al limbii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al orașului Huși. Numele provine, conform tradiției, de la cotruță, locul de lângă hornul vetrei, unde stăteau copiii. Asemenea cotruțe se mai puteau vedea încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, în unele case ale țiganilor ce locuiau în cartier. Vezi și verbul a se cotroci, a (se) ascunde. Coțoi. Deal, situat în partea de sud-est a orașului Huși. Numele își are originea de la vechiul proprietar al locului, Coțoi. În legătură cu acest loc, ne reține atenția tradiția, potrivit căreia Ștefan cel Mare a avut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
familia unui vechi oștean, cu numele Dodu, care luptase cu tătarii, iar pentru bravura sa, fusese răsplătit cu această moșie. Drăslăvăț (Drăslăvița sau Drislavele, lângă Dorohoi). Originea denumirii Drăslăvița se poate regăsi în cuvântul rus слива (prun, prună) sau în verbul сливатъ (a vărsa, a turna, a curge). Numele apare menționat într-un document din 14 august 1432. Este corespondentul slavon al topicului românesc Cacaina (Căcaina), denumire întâlnită în orașele moldovenești. Un astfel de pârâu traversa târgul Huși, după cum se amintește
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
existența unei vechi așezări cu același nume, situată între satul Epureni și Huși, locuită de husiți, veniți odată sau aproape în aceeași perioadă cu ceilalți, statorniciți în așezările din zonă. Cotroceni. Nu este exclus ca numele localității să provină din verbul a se cotroci, a (se) ascunde, generat fiind de vechea strategie a populației autohtone de retragere din fața năvălitorilor, în locuri apărate natural. Plopenii. Situat în partea de sud-est a orașului Huși, satul este străbătut de pârâul Drăslăvăț. Chiar de la înființarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Norocul tău depinde de voința altora. * Nu-i cum vrea omul, ci cum vor domnii. * „Democrație” e o formă fără conținut. * Laudă-te cu ceea ce faci tu, nu cu ce au făcut alții. * Trecutul fără prezent nu are nici un viitor. * Verbul „a iubi” se conjugă numai la timpul prezent. * Prașila bună nu se face cu sapa altuia. * Unii politicieni și guvernanți au luat obiceiul mâțelor; scurmă ca să-și astupe neputința. * În disputele politice, întotdeauna adversarul e de vină. * În justiția noastră
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
reproduc: În fața librăriei, fiecare negoț făceam cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe logaritmi. Dădeam o vârstă pe-alta mai de fală, fără să știm că vârstele înșală. Și-așa treceam și fluieram destine ca verbele prin iuxtele latine, în timp ce toamnele-ascuțeau cuțite sus, sub cerul larg, sub veacul nesupus. M-am referit mai înainte la spațiul cultural al Brăilei antebelice și trebuie să adaug că acesta răsfrângea spiritul unei vieți libere și prospere. Eu n-am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi distrus îl echivalez cu o automutilare. Erau niște piese ale trecutului și ce altceva avem decât trecutul, atâta trecut cât me moria noastră poate să rețină și, câteodată, prin actul scrisului, să „fixeze“. E. Lovinescu era obsedat de acest verb: a fixa. Distrugerea jurnalului mai ales o regret, și nu atât pentru că mă lipsește de partea în care consemnam evenimentele la zi, cât de acele câteva pagini de la început în care încercam să răzbat până la cea mai veche amintire de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
directă dar și subtilă, ne dădea de înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: În 1932 primise o lovitură din care greu ieșea. Se despărțise pentru o vreme de soția care și la el era stâlpul casei. Bolnavă de glaucom, amenințată că poate să-și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în principal calitatea de a fi 171 grăitoare. S-a considerat că acest procedeu - larg utilizat în unele specii ca basmul sau balada - ar fi un caz particular al metaforei și anume o metaforă verbală, deoarece termenul înlocuit este un verb. („mângâie vântul”, „șoptește pădurea”). T. Vianu și-a manifestat rezerve față de această idee și a arătat că pot exista și personificări statice - în care termenul înlocuit este un substantiv sau un adjectiv - citând în acest sens o frumoasă expresie poetică
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
construit că pentru a conduce cititorul să considere a doua alternativă mai puțin dezirabila. Astfel, Machiavelli a folosit o persoană a treia abstractă atunci când vorbește despre fondatorul unei republici precum Romă, dar a schimbat-o la un tu condescendent (cu verbul puoi) când descrie fondatorul unei republici precum Veneția sau Spartă 22. Spartă și Veneția ar fi așadar republici "slabe" întrucât ele nu ar putea suporta povară achizițiilor teritoriale. Machiavelli recunoaște că republicanismul non-expansionist a exercitat o anumita atracție [asupra lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
refăcut de atunci pentru a arăta că folosirea de către Machiavelli a stato a fost diferită de cea a autorilor medievali prin aceea că el folosește stato în contexte "de exploatare" sau "de acaparare", astfel încât stato a fost în general obiectul verbelor de agresiune, achiziție și manipulare 40. S-a sugerat corect că uzajul "acaparator" al stato la Machiavelli s-a dezvoltat încă la generațiile precedente în lumea acaparatoare și competitivă a politicii oligarhice a Florenței, în care "status-ul" putea fi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
resemnificarea tradiției"). Studiile lui Adrian Dinu Racheru din volumul Eminescu după Eminescu, unitare prin idee și prin demonstrații, se constituie într-un autentic tablou de principii teoretice aplicate privind modul în care ar trebui abordată astăzi o istorie a eminescianismului. Verbul acidulat, cultivat cu măsură, condus în polemici nu tocmai surdinizate, arată o atitudine tranșantă, echilibrată în apărarea valorilor și tradiției naționale, pe firul evoluției cărora Eminescu este un punct nodal pe care nu avem cum să-l minimalizăm decât cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poemelor, nici în simbolul sau ideologia lor și nici măcar în sentimentele sau imaginile exprimate, așa cum se întâmplă la majoritatea poeziilor, ci numai în puterea sa de incantație verbală". În această "muzică nouă" pe care o aduce, în "rezonanța infinită" a verbului se află "poezia însăși" , "poezia pură". Ea nu poate fi explicată nici prin analizele gramaticale, nici prin studiul stilului din punct de vedere lexical, pentru că armoniile noi pe care le aduce sunt sinteze muzicale ale unui fluid poetic pur. Fascinantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciană, este cel care are puterea să salveze, să mântuie ori măcar să pacifice. Drumul spre adevăr trece, de aceea, întotdeauna, prin inimă". Într-un alt eseu A scrie. A citi exegeta constată, urmărind evoluția acestor cuvinte în opera eminesciană, că "verbele a scrie și a citi constituie termenii nucleari ai unor metafore (idei, mituri, concepții) ale creativității, în corelație sau nu cu metafore (idei, mituri, concepte etc.) ale înțelegerii și/sau cunoașterii. Corelația dintre ele se activează și funcționează cu maximum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]