13,955 matches
-
să iubească întotdeauna literele, să aducă jertfe Muzelor și să-i trimită acolo vreo lucrare recentă. Se simte în cuvintele sulmonezului o stare de oboseală și de așteptare impresionantă. Ne aflăm aproape de momentul în care Ovidiu trebuie să fi primit vestea morții lui Paulus Fabius Maximus, cu care a urcat la ceruri și speranța lui Ovidiu. Un simplu presentiment sau primise deja veștile grave despre doliu? Este semnificativă și repetata dorință a sulmonezului de a se dedica muncilor câmpului sau păstoriei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stare de oboseală și de așteptare impresionantă. Ne aflăm aproape de momentul în care Ovidiu trebuie să fi primit vestea morții lui Paulus Fabius Maximus, cu care a urcat la ceruri și speranța lui Ovidiu. Un simplu presentiment sau primise deja veștile grave despre doliu? Este semnificativă și repetata dorință a sulmonezului de a se dedica muncilor câmpului sau păstoriei chiar și în sălbatica Sciție! Ovidiu avea o cu totul altă formație spirituală decât Horațiu sau Virgiliu, care au manifestat dintotdeauna o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
progresiv la o viziune comună, născută din aceleași cerințe fundamentale ale sufletului uman, dar realizată întotdeauna prin concursul unor întâmplări cu totul diferite. Poetului Tuticanus 300 îi sunt adresate scrisorile XII și XIV din cartea a IV-a din Pontice. Vestea morții lui Paulus Fabius Maximus îi parvenise lui Ovidiu împreună cu cea a morții lui Augustus. Sulmonezul pare a fi cu totul dezorientat. Speranțele lui puse până atunci mai ales pe seama oamenilor politici s-au risipit; el simte necesitatea de a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
XVI, 41; IV, XVI, 43) și niciodată numai cu numele de Maximus, cum se întâmplă în această scrisoare (I, V, 2; 9) și în toate celelalte adresate lui Paulus Fabius Maximus. În Epist. ex Ponto, I, IX, poetul a primit vestea despre moartea neașteptată a lui Celsus 372. Cum am menționat deja, Groag și după el Scholte 373 consideră că această scrisoare îi este adresată lui Cotta Maximus, deoarece în versurile 29 și urm. Ovidiu se laudă cu prietenia fratelui lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
primul rând, a fratelui Africanus: precizăm noi), pentru a îmbunătăți situația lui Ovidiu. Maximus nu trebuia să se dezmintă și într-adevăr nu a dezamăgit această încredere. După cum spune însuși Ovidiu în Epist. ex Ponto, IV, VI, la aflarea dureroasei vești despre moartea lui Paulus Fabius Maximus: Maximus luase deja decizia de a-l implora pe Augustus în favoarea lui Ovidiu și Augustus se arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
convingă de proporțiile nenorocirii lui Ovidiu și implicit de "cauza" care a determinat-o și, în consecință, de pericolul de a implica și alte persoane în actul de acuzare a imperiului. Maximus este neliniștit și se întreabă dacă este adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem Haerebam, pavidas dante timore notas, Exemploque nivis, quam mollit acquaticus auster, Gutta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
contradicția din versurile 83 și urm., unde Ovidiu afirmă că s-a întâlnit cu Maximus înainte de plecarea la Tomis, dar după primirea înștiințării de relegare. În versurile 61 și urm., însă, poetul ar vrea să ne facă să credem că vestea exilului a ajuns la destinatarul scrisorii, când Ovidiu era deja la Tomis: într-un prim moment acesta s-a supărat pe Ovidiu, dar apoi, încetul cu încetul, a înțeles că, date fiind antecedentele, vina sa avea circumstanțe atenuante. Din perspectiva
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate în același timp în care noi făceam aceleași observații, de către Marache 395 că la puțin timp după momentul în care Ovidiu a scris aceste versuri amenințătoare la adresa "dușmanului" lui Paulus (și desigur a lui Ovidiu însuși), sulmonezul a primit vestea morții lui Paulus (poate în același timp cu aceea a morții lui Augustus) și se acuza ca fiind cauza acesteia. * * * În urma acestor precizări devin mai clare multe aspecte ale problemei actuale, care înainte păreau neclare. Este ușor să ne gândim
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că va ceda și că îl va rechema pe poet sau că, cel puțin, îl va transfera într-un loc mai puțin sălbatic. Ovidiu acceptă vestea cu emoție și cu bucurie și vrea să-și împărtășească fericirea cu prietenii săi mai intimi. Când se adresează lui Maximus Cotta, de exemplu, poetul îi dezvăluie 410 că imaginile imperiale "Caesar cum Caesare", pe care acesta i le trimisese
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la un moment dat (era în perioada de timp de dinaintea morții împăratului, oare de aceea era el plin de speranță) că nădejdea sa (care poate, cum s-a spus, era mai mult decât o simplă speranță: căci era bazată pe vești concrete primite din capitală) era pe punctul de a se transforma în realitate. Ne putem imagina cu câtă bucurie o aștepta Coeperat Augustus deceptae ignoscere culpae:411 când totul s-a prăbușit din nou în jurul poetului: murise Paulus Fabius Maximus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Din moment ce Augustus era convins de sentimentele neloiale ale lui Paulus față de el, se subînțelege că întoarcerea lui Ovidiu din exil era imposibilă în ochii împăratului. Astfel se explică starea aproape totală de depresie în care s-a aflat poetul după vestea morții lui Paulus; înțelegem astfel de ce Ovidiu, în perioada care începe cu moartea lui Augustus, care a urmat la puțin timp după cea a lui Paulus, adică într-un interval de aproape patru ani, el, așa de fecund, a compus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o afla cineva, Cum să-și mai afle scăpare, cînd și dragostea nu va, Dragoste, fii milostivă, la amară starea mea, Lasă, nu mai sta-npotrivă și blîndețea iar ți-o ia.” E mulțumit, În consecință, atunci cînd, amorezat, află o veste bună și inima Își dă În fire, revine, altfel zis, la starea de tihnă: „Tocm-așa fără-ndoială Cu firească orînduială Acum și inima mea D-o dumnezeiască știre S-au mai dat și ea În fire S-a-nceput a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la București, Paulinei, În 1884. Neguri ca la Londra, umezeală, glod, frig...”. Lui George Bengescu Îi confirmă În 1885, de la Paris, că timpul este rău și „timpul rău m-a Împiedicat să mă instalez la Passy”... Aceluiași Bengescu Îi dă vești În 1888, de la Mircești, despre lupta În plină vară Împotriva „timpului rău care s-a dezlănțuit de cincisprezece zile pe meleagurile noastre...” Nu numai iarna Înspăimîntă, va să zică, pe Alecsandri, ci orice modificare anormală a vremii. Teama de umezeală este tot
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are căderi, n-are greață de literatură, nu pîndește - cum fac atîția - momentul prielnic al inspirației. Inspirația vine repede, pe un teren dinainte pregătit. O oarecare ezitare la Începutul poemului și, apoi, versurile vin de la sine, „ca din izvor”. „O veste bună - scrie poetul aceluiași neprețuit amic, Ghica, În 1887, de la Paris. M-am apucat de lucru, și În timp de cinci zile am și terminat un nou act pentru piesa Ovidiu, pe care am hotărît să o refac În Întregime
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
foc În sîmțîri, participă cu alte cuvinte la procesul de erotizare: „Nu știu floare este asta, ori amori În strai schimbat, Căci cu mirosul o dată În simțiri foc mi-a băgat.” Ioan Cantacuzinó Însărcina trandafirul, „crai dă flori”, să ducă veste bună („dă mult dor”) Bicăi. Mesager și paznic În același timp: prins În părul numitei Bica, trandafirul să apere prin spinii lui femeia iubită de o posibilă mînă străină (CÎntec grădinăresc). Din lumea păsărilor, Conachi caută corespondențe, În stilul epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-ar putea rezuma astfel: amorul este o pătimire În doi; despărțirea schimbă culoarea universului („lumea toate le negrește / amîndoi dacă nu sînt”); amorul are legi și legile pot fi Înțelese etc. Alte imagini: cînd pleacă, Înamoratul ezită să dea „veste scîrbită”, iar cînd, În fine, se hotărăște s-o comunice, somează pe Anica să-și țină parola dată... Trece, de regulă, prin chinurile cunoscute și promite să nu dea amorul său „În veac uitării”. Unele versuri sînt mai meditative: „Anica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezie e condamnată. Din această acră morală iese un cîntec despre surparea fizică a femeii ușoare: „Fost-ai lele cînd ai fost, Dar acum ești lucru prost; Ai fost floare, trandafir, Dar acum ești borș cu știr; Ț-a mers vestea, cînd ț-a mers, D-acum lețcaia-ți s-a șters. Geaba cochetării faci, Că la nimeni nu mai placi. Te-au lăsat toți ș-ai rămas Ca un odorog de vas; CÎt să te dregi la obraz, Te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare primește Bizu și vestea bolii, "insuficiența egoismului său vital" scutindu-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale, fără viziune largă", și "accidentul bolii îi îngusta acum și mai mult perspectivele și-l
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intelectual ca atâția alții din romanele interbelice ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Ibrăileanu, Anton Holban, deci un ins care are un raport mediat cu "viața". În cazul lui Lovinescu, personajul este o conștiință melodramatică ce a prins de veste că trăiește într-o melodramă și, de aceea, caută să iasă din ea. Nici într-un caz deci nu poate fi vorba despre lipsă de intelectualitate, despre paseism și romanțare, de vreme ce acestea sunt "înrămate" într-un roman dilematic, conștient de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lungi de lira I-au răspuns fânețile Toate florile șoptiră, Întorcându-și fetele Un salcâm privi spre munte Mândru că o flamura. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. Mai tarziu o coțofana Fără ocupație A adus o veste n goana Și-a făcut senzație.\ Cică-n munte, la povarna, Plopii și rasurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranica Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică..... Toamnă Cântec
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
sus. Neaua mai avea scântei... „Uite unul, uite trei!” Ghioceii clopoței răsăreau sub ochi mei; clinchețea vântul prin ei... Primăvară Spre sfârșit de iarnă grea, De sub pătură de nea S a ivit un ghiocel, Ghiocel, clopoțel. El a dat de veste, el Că dorită primăvară A venit la noi în țară Cu căldură și cu soare Pentru fiecare floare. Dialog de primăvară de Elenă Mircescu „Sunt copilul primăverii, eu vin primul prin zăpadă, chiar prin ger și promoroaca; Nici de viscol
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
lungă, lungă, Să-i ajungă... 8 e-așa că un colac Cu miere și cu mac! Nu-l mâncați Că vă-nșelați! 9 un cârlig să fie? Cine știe? Este greu de-asemuit, Dar e noua, negreșit. 10 va trimite vestea Că s-a încheiat povestea, Și-a semnat, precum îmi pare, Un băț cu-n ou în spinare. 105 Să socotim de Alexandru Sabiglian Șase fluturi în grădina Se rotesc într-o sulfina. Mata stă și mi-i pândește, Hector
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ele. Sâmbătă lângă un tei, Vezi un pâlc de stânjenei. Iar duminică în zori Margarete și ciori, Prin seninul adierii, Țes cămașă primăverii. Trenul alfabetului Vă voi spune acum povestea Cu un tren nemaivăzut, Că s-a dus în lume vestea, Pe la școli când a trecut. În vagoane, iată, are Strofe multe trase încet De-o locomotivă care Se numeste alfabet. Jocul numerelor 1,2,3, îl știți pe moș Andrei? 1,2,3,4, s-a-necat cu lapte acru
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
luna, A răspuns: E față bună! 4. Vorbe Două vorbe-i sunt plăcute: „A manca” și „A dormi”, I-au rămas necunoscute: „A scrie” și „A citi”. 111 ¾ GHICITORI O cutie cu fereastră În zadar te uiți la mine Spune vești în casa noastră. Că te vezi numai pe tine. Are foi și nu e pom Dacă-l uzi el face spumă Îți vorbește și nu-i om, Și-ți alunecă prin mâna. Da povețe, sfaturi multe Celor ce vor să
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
chiar s-au făcut și multe glume pe seama “sticlei” sale. Până într-o zi, însă, când o bilă a căzut, cu toate că nimeni din apropierea seismoscopului nu a simțit nici cea mai mică trepidație. Deabia peste 10 zile (!!), un curier a adus vestea că un cutremur a avut loc într-o provincie îndepărtată din vestul Chinei. Pentru invenția sa uimitoare, Chan Heng a fost recompensat cu bani și investit cu funcția de secretar responsabil cu înregistrarea și studiul cutremurelor. în 1848, preluând principiul
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]