14,325 matches
-
cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese ale riglei lui Horia aspectul cubist al unor palme de școlar. Își Înfigea incisivii-n victimă atît de adînc, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub care stau, semnul Întrebării, dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind amar. Îi acopeream cu șuba. Ghilimelele Însă rămîneau, afară, Înfipte-n hîrtia poroasă de 250 de grame offset din capul meu trepanat de griji, deschis spectatorilor din lumea-ntreagă. Pe deasupra căreia zburau gîze. Îmi Îndreptam atenția spre fetele care mă abordau Într-un mod atît de feeric palpitant pe stradă. Într-o marți, pe la prînz, m-am postat c-un zîmbet cald lîngă gardul Facultății de Filologie și nu m-a abordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea de la dreapta la stînga și invers, Încleștare, groază, eroism, și-n final victoria Italiei. Pe urmă am adormit cîteva minute, epuizat. CÎnd m-am trezit tocmai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iris/Jodie Foster, micuța prostituată și-l Împușcă, apoi Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum funcționează aparatul. O Întîmplare nefericită face Însă ca, odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va fi mixată genetic cu inventatorul, În cilindrul nr. 2, de unde va ieși un-om-tot-mai-muscă, bineînțeles, rea. După ce se cațără pe tavane, zboară, rupe antebrațe (!), dizolvă cu scîrbosul ei suc gastric laba piciorului unui director de ziar, condamnă și amenință cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu prea des , că două, patru scene, Într-un mod minor antologice, dar. Toate acestea sînt ca și cum ai avea un valet și-un As de pică Într-o mînă c-un cinci, un șapte și un nouă. Și pentru că filmul zboară jos, nu izbutește deloc să ia Înălțime, cuibul de cuci nu se zărește. Cum nu se zărește nici măcar Balul pompierilor, poate cel mai bun film al său, făcut doar cu doi ani mai tîrziu. Și care e, deja, alt Milos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
săriți cu totul de pe calea ferată, se uită cruciș gata să tragă-n tine ori să-ți smulgă caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack Scagnetti, căruia am uitat să spun că Woody-i zboară creierii pe zidul murdar al celulei unde Îl apucase pe detectiv dorința imperioasă să se culce cu biata Mallory, Mickey nu iartă, e nevasta lui și el un adevărat erou și, ca orice erou transatlantic, dispare fără prejudecăți și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-ar fi post.../ Și-n grabă-și luară zborul speriați de fapta vieții”. Poezia este, Într-adevăr, zdrobitoare, În ciuda lipsei inexplicabile a fiorului produs de batoză În razele dimineții, Însă atragem atenția că sfinții, fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la etaj pe scara interioară, Își trece peste cap lațul unui ciorap prins Într-un cui, În chip de spînzurătoare nebrevetată, și-și dă drumul peste privirile comesenilor. Ciorapul este supraelastic, și Lili nici n-apucă să aterizeze că și zboară-napoi spre tavan. Johnny se repede s-o prindă, o prinde, Faye se enervează și Johnny-i dă drumul fetei care e trasă din nou În sus, ratîndu-și sinuciderea ca un yo-yo, oarecum asemenea lui Platonov, Însă Într-un ridicol mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență de nostalgia plecării, de la un moment dat Încolo nici nu mai contează unde, e de acord chiar și cu Arizona. Pentru că marea ei dorință a fost, dintotdeauna, să zboare. Drept pentru care Johnny Îi construiește un avion din placaj, sîrmă și pînză de cort. Sigur că trimiterea la aeroplanul medieval, „Păsăroiul” lui Don Jos descris În Manuscrisul de la Mafra, e destul de limpede, Însă mă tem că-n America prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai asistaseră niciodată cu șoferi, ospătari și bodyguarzi profund religioși avînd În vedere locul unde se aflau, peste două sute de oameni profund religioși Îmbrăcați numai În „smoking cu papion, evocînd parcă o secvență dintr-un film de Nikita Mihalkov”, Zboară cocorii, datorită faptului că erau cinefili, Însuși bunul Dumnezeu șușotind de unul singur pe la colțuri bucuros ca un copil cu siguranță Îmbrăcat În smoking și papion, altfel nu-L lăsa nici dracu’ să intre În acest loc binecuvîntat paradis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sociologic să cădem În transă, neavînd, filmul ca și analistul, nici măcar o replică, nici o singură scenă de efect - cum era-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura nici nu vorbea spaniola. Și avea doi de l. Frontpress este o foaie populară a cărei redacție-i formată exclusiv din fete indispuse. Lumea e rea, liderul abătut. Deși, așa cum ne informează Adriana Țigănilă, trăim un miracol. „Iarna a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pot plimba cu automobilu-n curtea Închisorii decît În cerc strîns, femei, ioc, plus alte neajunsuri. Se vede că Paula nu-i la curent cu o nouă publicație, Love-sexy magazin. Aici se vorbește de zodia săgetătorului. „Este ca o albină care zboară din floare-n floare.” Sorbind nectar cu trompa sa uluitoare. În timpul ăsta, „plăcerea este scurtă și femeia rămîne”. CÎnd, unde, și de ce rămîne femeia, nu se explică. Înțeleg că rămîne-așa. Probabil pentru că „săgetătorul este un om al frecării”. Ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nici măcar la TÎrgoviște. Nici n-apucăm să ne recăpătăm răsuflarea, că aflăm c-au apărut școli pirat de stewardese, șeful departamentului Aviației Civile informîndu-ne indignat că aceste școli ilegale nu au nici avioane. Poate au numai parașute, că și astea zboară. Iată o știre senzațională, În Tineretul liber. „Un OZN s-a prăbușit la Miami, În timpul uraganului Andrew, iar opt extratereștri au fost capturați.” Urmează declarația unui doctor american aflat În libertate provizorie: „Aceste ființe nu sînt În stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
declarația unui doctor american aflat În libertate provizorie: „Aceste ființe nu sînt În stare să facă diferența Între un uragan și o simplă furtună de vară”. Bănuiam de mult că extratereștrii sînt cretini. Dar nu mi-aș fi imaginat că zboară În OZN-uri cu nacelă. Care, cînd plouă, navighează foarte jos. În fine, poate nici nu erau extratereștri, ci simpli sereiști și i-a luat vîntul. Realitatea românească ne aduce la cunoștință că la mitingul constructorilor de la Timișoara unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
interviu unui ofițer din sus pomenita unitate specială. Ofițerul a declarat că nu-i nimic adevărat din ce scriu ziarele, numai minciuni, Hamza dădea din cap, așa este. Ce ar fi fost să spună da, e-adevărat, noi i-am zburat creierii lui Frumușanu. Tineretul liber ne aduce la cunoștință că un candidat la funcția de primar e contestat pe motiv că posedă o fișă medicală cu diagnosticul „psihoză discordantă paranoidă”. Asta nu-i nimic pe lîngă ce are Cazimir Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strămoș al omului, posedă darul vorbirii. Chiar dacă nu În mod strălucit, a reușit totuși să spună că evreii au adus și au menținut comunismul În România (Dej și Ceaușescu și Apostol și ceilalți au fost, așadar, evrei), apoi i-a zburat fraza cu „securitatea română era numai din români”. Altminteri pare pașnic, grăsuț, dar prea dezvoltat pentru vîrsta lui. Celălalt invitat, oșteanulscriitorulpoliticianul Theodoru, s-a menținut coerent pînă aproape de sfîrșit cînd, deodată, a lansat o grenadă lingvistică: „Cuvîntul jidan Înseamnă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
predea astfel de cursuri. Eu văd un astfel de profesor ca fiind aproape un sfînt, dacă nu chiar mai mult.” Mai mult decît un sfînt ar fi un Înger. Or, după cît se știe, Îngerii nu au simț pedagogic, fiindcă zboară. Practic, religia ar putea fi predată numai de Corneliu Vadim Tudor, dl. Const. Anin aducînd În acest sens argumente cu mîna Încleștată pe cuvînt În România Mare, unde afirmă că bardul este „un om trimis de Dumnezeu”. Foarte adevărat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe altă temă, atunci cînd a destăinuit motivul pentru care era urmărit de securitate, pe vremuri: pentru că-și făcuse un deltaplan cu care voia să fugă peste graniță. Ideea de a emigra ilegal folosind un deltaplan, cu care voia să zboare peste blocuri, cîmpii și Dunăre, nu a deranjat pe nimeni, nu a stîrnit nici un interes, comentariu, pare așadar normală. Faptul că un popor căruia i-a rămas ca singură trăsătură de apărare doar umorul - prin care mai amendează cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eram depășit - povestesc cu umbre de melancolie cum zdrobeau ei picioare sau trăgeau În frunți cu surdină. Tarantino a adăugat violenței un plus de umor, ajungînd la cel curbat. Face-n așa fel Încît la scena În care i se zboară cuiva creierii pe lunetă, spectatorul să se strice de rîs. Și se strică. Dar primul În domeniu rămîne filmul coreean The Isle, unde un coreean se hotărăște să se sinucidă Înghițind un cîrlig de undiță după care trage de sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asigurînd emoții pentru cîteva zile, nu minute. Invocarea inventatorului În patria noastră are alte scopuri și pornește de la alte premize. Mai Întîi, Vlad Dracul n-avea nimic de român În el. În stampe apare ospătîndu-se la o masă În jurul căreia zboară urechi, brațe și picioare retezate, pe un fundal alcătuit dintr-o pădurice stranie. Înclin să cred că era cu adevărat vampir, iar ăștia n-au naționalitate. Argument: Într-o țară unde problemele, de la cele minuscule la cele imense, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încolonau. Atâtea lacuri artificiale pe marginea cărora ne-am așezat amândoi, strîngîndu-ne furiș mâinile, în timp ce ceilalți aduceau din mașină coșulețe cu sandwich-uri și fructe. Atî-tea halte în noapte, pe șoseaua Chandernagorului, încremeniți cu toții de tăcere, de arbori, de licuricii care zburau în jurul nostru ca într-o Urwald. Cu deosebire îmi amintesc o noapte, când ni s-a oprit mașina chiar pe șoseaua aceea feerică a Chandernagorului, și șoferul a pornit cu Mantu să caute niște scule într-un sat din apropiere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]