137,849 matches
-
Hydata-Aquae (Calan); la izvoarele lui Aluta se află Praetoria Augusta, de asemenea cu nume latin. În figură apar, între coordonate, Jiul și Oltul, în copia de la Roma27 datată din anul 1490, mult mai clară decât cea de la Vatoped. La scurtă vreme este atestată documentar și Pelendava, în itinerarul din "Tabula Peutingeriană", din secolul II sau III e.n. În Dacia indică trei drumuri: Lederata -Tibiscus, Dierna - Porolissus și Drubetae - Apulum, prin Romula 28. În cadrul celui de al treilea drum apare și localitatea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o vechime mult mai mare. Se știe că Banatul Severinului, datând de la începutul secolului al XIII-lea, a devenit feudă a Țării Românești începînd cu Basarab I, domnind între 1322 și 1352. Deci, numele Craiova ar fi putut apărea din vremea lui Basarab I, adică spre finele primei jumătăți a secolului al XIV-lea, mai exact după bătălia de la Possada, din 1330. Harta Țării Românești, tipărită la Padova în anul 1700 după alcătuirea Stolnicului Cantacuzino 43, redă în scrierea grecească Zios
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dat două nume diferite aceluiași fluviu, dar pentru două porțiuni ale sale, caracteristic diferite, separate nu numai printr-un obstacol natural evident - Defileul Porților de Fier, dar și prin origini. Deci, două nume diferite și ca sens, venind din negura vremilor. Se vede că memoria popoarelor care și-au păstrat vatra de formare poate fi foarte veche. Probabil că acum două milenii granița între cele două porțiuni ale Dunării era mai evidentă decât în timpurile moderne, mai puțin erodată de curgerea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Avem astfel derivat din Râul Mare, coborând din Retezat, Râu de Mori, cu așezarea omonimă. Și Odovajnița (Vodovajnița - traducerea slavă a Apei Mari) este o astfel de derivație spre Câmpul Mare al Ulpiei Traiane, pentru mori și irigații, funcționând din vremea lui Hadrian, conform unei inscripții găsite în zonă59. Sunt numeroase hidronimele de ape mici de origine latină, cu mare răspândire pe tot teritoriul spațiului carpato-dunăreano-pontic. Să cităm cîteva: Limpedea (lat. limpidus), Tulburea (lat. turbulus), Apa Neagră (lat. nigra), valea Albă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
un fel sau altul: Tașaul, de la taș = piatră, cu maluri stâncoase; Siutghiol, de la siut = lapte, aspectul lăptos fiind dat de izvorârile din lac; Agighiol, de la agi = otravă, datorită apei amare; Tekirghiol, de la tekir = vărgat, aspectul dat de valurile sale de vreme vântoasă; Tuzla, de la tuzlu = sărat, Tatlageac, de la tatli = dulce, datorită calității excelente a izvoarelor ce-l alimentează. Pentru Moldova, curs de apă dar și provincie istorică, s-a găsit o filiațiune slavă preluată prin goticul molda, analog cu hidronimul Molda
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
am preluat cuvinte legate de ape, precum gârlă, crac (braț), șipot (izvor), de la bulgari; iar bunar (fîntînă) și ierugă (iazul morii) de la sârbi. Afluentul Vedei, Teleormanul, își are numele (ca și județul) de la denumirea turcă Deliorman = Pădure Nebună, dat pe vremuri imensului codru al Vlăsiei, ce cobora pe Argeș, de la munte, pentru a trece Dunărea în Cadrilaterul Dobrogei. În Oltenia și Muntenia s-a conservat și împrumutul din limba turcă a cuvântului bent = baraj, pentru a desemna o mică barare a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
tribului, cu gura ei pe peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul ei, la locul vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cum e pe acolo, dacă mai sunt și alți oameni și cum trăiesc? Sunteți acum destui tineri, care pot s-o apuce la vale, cu Apa care Curge, către Soare-Răsare." Și așa s-a legat Omulețul-ucenic în fața Moșului-vrăjitor ca la vremea potrivită să apuce pe Apa care Curge la vale să cerceteze locurile de-a lungul ei, cât mai departe și să afle și să cunoască oamenii care trăiesc în acele locuri, de s-ar găsi astfel de oameni. Nu putea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Junimea. Deosebit de inteligent, rece, calculat, ironic ori sarcastic, C. avea și o cultură temeinică. Orgolios și rigid, refuzând tranzacțiile, este obligat să renunțe la conducerea Partidului Conservator, al cărui șef a fost timp de cinci ani, după ce, înainte, fusese multă vreme ideologul grupului politic junimist. Conservator intransigent, a reprezentat în politică marea boierime română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru scurt timp, a avut rangul de ministru de Externe, iar între 1900-1901 și 1910-1912, de prim-ministru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
îmbrățișat cariera juridică, desfășurându-și activitatea la Brăila și București. În timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada imediat postbelică a colaborat la gazetele brăilene „Ancheta”, „Cuvântul”, „Facla”, „Expresul”, afirmându-se ca poet în revistele din Capitală, „Prepoem”, „Vremea”, „Adonis”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”; scrie și la „Claviaturi” din Brașov. Primul său volum de poezii, Decor penitent, a primit, în 1946, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în a cărei editură a și apărut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
agresivitate. După cum se știe K.Schneider constata ca acestea sunt personalități din cauza caracterului cărora au de suferit sau ei singuri sau cei din jur. Această „suferință” poartă caracter sau de aloagresie sau autoagresie. Cel mai frecvent acestea au loc În vremea discărcărilor afective ca reacție la factorii psihotraumatizanți. Acești factori fiind inofensivi pentru personalitățile normale se dovedesc „patogene” pentru psihopați. Cu țelul aprecierii caracterului actelor agresive și factorilor predispozanți și declansatori a reacțiilor cu tendințe agresive au fost analizate 600 personalități
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
cilălitori, furioși, excitabili. În acest timp tensiunea afectivă poate apare și la ei crește În intensitate fără vre-o cauză vădită. (autohton). Și Într-un caz și În altul această tensiune atingînd apogeul se descarcă printr-o arupție puternică În vremea căreia se comit actele agresive. Spre deosebire de alte tipuri de personalități patologice la aceștea actele agresive poartă un caracter mai violent (leziuni corporale, omoruri). Pentru acestea destul de caracteristice sunt și acțiunile clastrice, care contribuie la descărcarea tensiunii afective. În unele cazuri
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
se comit actele agresive. Spre deosebire de alte tipuri de personalități patologice la aceștea actele agresive poartă un caracter mai violent (leziuni corporale, omoruri). Pentru acestea destul de caracteristice sunt și acțiunile clastrice, care contribuie la descărcarea tensiunii afective. În unele cazuri În vremea reacțiilor afective aceste personalități Își provoacă leziuni corporane, fac Încercări suicidale sau chiar suicide tragic terminate. Personalitățile anacaste frecvent au disperare cu sentimentul inferiorității, sentimentul lipsei securității. La trăirile psihotraumatizante trenante acestea dau reacții cumulativ-explozive, care se soldează cu erupții
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
personalități Își provoacă leziuni corporane, fac Încercări suicidale sau chiar suicide tragic terminate. Personalitățile anacaste frecvent au disperare cu sentimentul inferiorității, sentimentul lipsei securității. La trăirile psihotraumatizante trenante acestea dau reacții cumulativ-explozive, care se soldează cu erupții afective puternice În vremea cărora ele săvîrșesc acte agresive Trăirile acestora poartă un caracter stagnant. La apogeul erupțiilor afective la ei au loc Îngustări pronunțate ale conștiinței, Încetinirea și chiar barajul proceselor asociative, cauză din care nu Își controlează acțiunile, acestea purtînd caracter spontan
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
bucureștene, cursuri fără frecvență. Participă la înființarea revistei „Pentru patrie” (1949), lucrează în redacția unor periodice: „Aviația sportivă”, „Radioamatorul”, „Sănătatea”, „Munca” (unde asigură un deceniu și jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar general de redacție la „Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme îndelungată emisiunea radiofonică „Memoria pământului românesc”. Este șeful serviciului de presă la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor (1969-1971), inspector general la Centrul Național al Cinematografiei (1971-1973) și instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1984), redactor la Editura Științifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
culturale ale epocii. Caracterul de publicație pentru toți românii, specific „Albinei românești”, este, de asemenea, abandonat. Noua gazetă va avea „un color mai localnic”, preocupându-se de chestiunile care puteau interesa îndeosebi pe locuitorii din stânga Milcovului. Acest regionalism, într-o vreme când ideea Unirii începuse să nu mai pară o utopie, este el însuși o mărturie a modificărilor pe care le suferise orientarea de ansamblu a lui Gh. Asachi în problemele vieții politice și chiar în ceea ce privește cultura și literatura. Gazeta apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
zimțate la margine, au o nervațiune puternică și prezintă peri. Florile mari, albe, se închid ziua la căldură iar noaptea se deschid (fenomen caracteristic plantelor acvatice tropicale). Viața unei flori durează 6-7 zile. Fructele conțin cca. 40000 de semințe. Pe vreme răcoroasă, florile rămân deschise tot timpul. Iarna vegetează doar frunzele subacvatice. Prin toate aceste caracteristici se deosebește de nufărul alb(Nymphaea alba),comun în toată Europa,care are frunza cu marginea întreagă,iar florile sunt deschise ziua și se închid
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin îndepărtarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g în 24 ore. Pe cale pulmonară se evaporă 150500 g apă zilnic, iar prin piele și mai multă. 21.Prin transpirație, pe vreme rece, se evaporă 250-1700 g apă. În cazul unei munci fizice dificile, prestată pe vreme uscată și caldă, cantitatea de transpirație poate atinge chiar 10-15 l în 24 ore. Pe această cale, organismul combate de fapt supraîncălzirea. Pentru evaporare se
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
scade cu 75-85 g în 24 ore. Pe cale pulmonară se evaporă 150500 g apă zilnic, iar prin piele și mai multă. 21.Prin transpirație, pe vreme rece, se evaporă 250-1700 g apă. În cazul unei munci fizice dificile, prestată pe vreme uscată și caldă, cantitatea de transpirație poate atinge chiar 10-15 l în 24 ore. Pe această cale, organismul combate de fapt supraîncălzirea. Pentru evaporare se consumă o cantitate de căldură de 600 calorii pentru 1 l sudoare. Dacă această căldură
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
poate deduce din acest cadru, paleoliticul și celelalte stadii culturale nu sunt perioade, ci moduri de viață, reprezentate obligatoriu de vestigii materiale. Ca moduri de viață diferite, este posibil ca aceste stadii ale aventurii umane să fi coexistat pentru puțină vreme, unul lângă altul. Unele au durat Într-o regiune mai mult decât În alta, În timp ce altele au fost chiar sărite. Pe de altă parte, unele stadii descrise pot ritma evoluția umană pentru că se succed pretutindeni În aceeași ordine, fără reveniri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proba contrarie - atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut efectiv apariția: mai exact, un comportament nou care apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o depunere dublă: o femeie tânără așezată pe o parte are la picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase În uz vreme de secole; și chiar În siturile cele mai mici au Început să se descopere urme ale unor rituri neclare (Fedele, 1990). Însăși ipoteza invaziei kurgàn nu este demonstrată. Desigur, pe teritoriul cuprins Între Mareaxe "Marea" Caspică și Dunăre apar, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de depunerea armelor și a obiectelor de lux În lacuri și izvoare, fiind legate de rituri pentru fertilitatea femeii și a câmpurilor (Levi, 1981). În acest timp, În Mareaxe "Marea" Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să ofere zeilor ca ofrandă perfectă. 2. EPOCA ARHAICĂTC "2. EPOCA ARHAICĂ" Singura mărturie din epoca străveche este reprezentată de vestigiile arheologice, dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se descopere În acea perioadă unele concepte și mituri cunoscute În vremuri mai târzii. Este vorba În special despre obiectele din morminte care pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]