KorAP: Find »[drukola/base=vreme & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5471 5472 5473 ...5514 >

137,849 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

descoperit la Assuan, În insula Elefantina 1, la baza unei serii de temple, ridicate succesiv unul peste altul, Înlocuind clădirile mai vechi cu altele noi, păstrând totuși legătura cu templul de bază, În care se mai putea ajunge Încă multă vreme, străbătând până la capăt un puț care amintea de existența acestuia. Un astfel de sanctuar primitiv, În mijlocul cantităților masive de granit care Îl cuprind, pare mai mult un loc sacru decât o clădire propriu-zisă: acolo au fost depuse ofrande sau poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
devenind punct de sprijin al autorității civile care, după cum am mai spus, preia În mod oficial controlul asupra funcției sacerdotale. Ca semn al pietății lor, regii acordă templelor terenuri al căror venit acoperă cheltuielile cultului și ale personalului aferent. Analele vremii oferă o imagine clară a generozității În această privință: În afară de rațiile În vite, regele Userkaf din cea de-a V-a dinastie declară că, Într-un singur an, a dat templelor (inventariate) din țară 204 arure și jumătate, adică aproximativ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai strânsă cu lumea divină În comparație cu relația aparent doar rituală existentă În vechime (situație pe care o regreta atât de clar Ipuwer). 8. CRIZA CONȘTIINȚELORTC "8. CRIZA CONȘTIINȚELOR" Faptul că lumea divină beneficiază de o prezență puternică În societatea acestor vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practic, tuturor același ajutor esențial În viață și același simț al moralității 2: Eu am făcut patru lucruri bune În cuprinsul orizontului. Am făcut cele patru vânturi, pentru ca fiecare om să poată respira prin ele ca și tovarășul său, la vremea lui... Am creat marea revărsare, pentru ca și săracul să aibă drepturi la fel ca și cel important... Am făcut orice om la fel ca pe aproapele său. Eu nu le-am poruncit acestora să facă rău, dar inima lor este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
adorându-se pe sine Însuși Într-un templu Îndepărtat din Nubia, acum Ramses are o serie Întreagă de statui care Îl reprezintă; acestora li se cunoaște numele specific și sunt obiecte ale unui cult despre care dau mărturie stelele din vremea respectivă (dedicate mai ales de militari). În hieroglife, numele său apare transformat În imagini complexe care pun În evidență divinitățile ce apar În ele („Ramses” Înseamnă „Raxe "Ra" s-a născut”, numele dinastic User-maatxe "maat"-Ra - În greacă Osimandia - Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În inimile lor ca apa și vântul, iubirea sa este ca pâinea și Îmbrăcămintea. El este tatăl și mama Întregului pământ. Este un rege care face minuni pentru cei care i le cer: cheamă apa În puțurile din deșert, aduce vreme bună În plină iarnă. Ramses al IV-lea, urmaș și imitator al său, va pune la Începutul drumului prin deșert o statuie a sa Împreună cu formulele Împotriva pericolelor ce pot apărea pe acest drum3; Ramses I pune o statuie de-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
formulele Împotriva pericolelor ce pot apărea pe acest drum3; Ramses I pune o statuie de-a sa În templul lui Amonxe "Amon" pentru a interpreta pentru zeu dorințele și rugăciunile celor care merg În sanctuar 1. Acest rege-zeu a Înțeles vremurile În care a trăit și nu s-a dăruit numai cultului oficial, ci și pietății oamenilor de rând, născuți din experiența imperială și care fuseseră excluși la Tell el Amarna. Această regalitate nu trebuie să rupă legăturile cu templul, pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Încredere; dar este, În același timp, și un mod de a insera divinul În cotidian. Felul În care este resimțit acest fenomen reiese dintr-o serie de inscripții și de rugăciuni transmise prin papirusuri și stele 1. O rugăciune a vremii vorbește astfel chiar despre confruntarea dintre justiția divină și cea umană: O Amonxe "Amon", pleacă-ți urechea la cel care este singur În tribunal, e orfan și nu are putere, iar tribunalul Îi face rău pentru banii șpe care Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Amon sau ca fiică adoptivă a Adoratoarei o prințesă din casa sa. La rândul său, Egiptul nordic este - cel puțin la Începutul acestei perioade - sub o stăpânire unitară, dar condiționată de puterea căpeteniilor militare ale fortificațiilor importante, care, de la o vreme, sunt mercenari libieni, ajunși astfel egipteni, dar care și-au păstrat vie originea etnică a numelor și unele caracteristici ale obiceiurilor lor. Concret, aceștia se constituie Într-o aristocrație militară care Își Împarte puterea, controlând-o prin alianțe matrimoniale și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și asupra vieții zeilor Înainte de crearea omului. Este vorba, mai exact, de zeii cerești, despre care se vorbește Într-un limbaj cu un caracter pronunțat antropomorf. Această Întreprindere este conștientizată de autor, având În vedere că ea Începe cu: „Pe vremea când zeii erau om”, prin aceasta, Înțelegându-se că, Înainte de crearea omului, zeii trebuiau să suporte ei Înșiși oboseala muncii, care va deveni mai apoi datoria specifică ființelor umane - procurarea hranei și a băuturii necesare. Se povestește tab. I, 2-4

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cea adiacentă, de construire și Întreținere a canalelor de irigație, care presupuneau de multe ori mutarea unei mari cantități de pământ dintr-o zonă În alta: situația istorică bine cunoscută a activităților agricole ale locuitorilor Mesopotamiei este transferată mitologic În vremea În care zeii, neputând Încă dispune de munca omului, trebuiau să se comporte ei Înșiși ca și cum ar fi fost oameni. În prima etapă a vieții lor, toți zeii cerești erau, așadar, nevoiți să muncească din greu chiar dacă erau Împărțiți În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
motiv infernul este numit În sumeriană kur-nu-gi4-a și În akkadiană qaqqar/erÌet l³ târi, „ținutul fără Întoarcere”. Așadar, cum este posibil să afirmăm că Inanna/Iștarxe "Iștar" a Înviat după moarte și a reușit să scape din infern? Spre deosebire de alte vremuri, avem astăzi posibilitatea, datorită faptului că dispunem de unele izvoare cu precădere sumeriene, să dăm un răspuns adecvat la două probleme care se dovedesc a fi foarte legate una de alta. Răspunsul este următorul: zeița nu a putut părăsi infernul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de dinastia lor: Baalxe "Baal" Samadxe "Baal Samad" (poate „Stăpânul carului”, o denumire a „zeului furtunii”), Baal Hammonxe "Baal Hammon", zeu tutelar și ancestral asemănător lui El, Rakab-Elxe "Rakab-El" („Auriga lui El”: poate și el un Wettergott sau zeu al vremii șatmosfericț, menționat și În alt text), zeu al casei lui Kilamuwa: toate dovedesc că aveau o mare importanță, coerentă cu structura socioeconomică schițată mai sus. În epoca imediat următoare (secolul al VIII-lea) regele Panammuwa Îi oferă lui Hadad o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
3. Edomițiitc "3. Edomiții" Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram, edomiții au fost apoi supuși asirienilor, babilonienilor și, În sfârșit, persanilor. Au urmat În general o politică pacifistă ce le-a asigurat prosperitatea, datorată și controlării comerțului dintre Arabia și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
finețe, de la Cnossos și Zakros. Obișnuite trebuie să fi fost și ofrandele de fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri ale cultului eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte și de acțiuni ce nu se mai pot repeta În lumea oamenilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
păstrat și În povestirile eroice. Distribuite În cicluri narative, cum ar fi cel argonautic, teban, troian, Întâmplările eroice, deși cu suprapuneri și contradicții, par și să Îi Împartă pe eroi În două mari generații: „bărbații eroi, care au pierit În vremea străveche” (Odiseea, XI, 628-631), ca Tezeuxe "Tezeu", Iasonxe "Iason" sau Herakles, și eroii ciclului troian. Numai cei dintâi Îndrăzneau să se măsoare până și cu zeii, ca Herales sau Eurytusxe "Eurytus" din Oechalia (Odiseea, VIII, 223-225) sau Licurgxe "Licurg", care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe doicile lui (Iliada, VI, 130 sqq.), În timp ce pentru cei din a doua categorie această posibilitate pare să se epuizeze progresiv după ce Diomedexe "Diomede" a urmărit-o și a rănit-o pe Afroditaxe "Afrodita" (Iliada, V, 330-351). Ultimii eroi ai vremii străvechi sunt, cei mai mulți, tineri În căutarea unui rol și a unei soții. Iason este un tânăr de douăzeci de ani când pleacă să fure lâna de aur, de unde se Întoarce cu Medeeaxe "Medeea" ca soție, iar lui Pelopsxe "Pelops" abia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
păstrat și urme ale unei morfologii eroice. Odată cu ei, În imaginarul grec se Încheie timpul mitului, În care „bărbații eroi” se Întâlneau cu zeii, și Începe prezentul oamenilor, fără alte contacte, cu zeitățile În afară de cele rituale. 4. Formele mitului și „vremea dinainte”tc "4. Formele mitului și „vremea dinainte”" Zeii, dar mai ales eroii sunt protagoniștii mitului, mythos, povestirea, termen ce a fost adoptat de istoria religiilor și extins la expresiile unor populații cu tradiție orală sau scrisă. Dar În Grecia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Odată cu ei, În imaginarul grec se Încheie timpul mitului, În care „bărbații eroi” se Întâlneau cu zeii, și Începe prezentul oamenilor, fără alte contacte, cu zeitățile În afară de cele rituale. 4. Formele mitului și „vremea dinainte”tc "4. Formele mitului și „vremea dinainte”" Zeii, dar mai ales eroii sunt protagoniștii mitului, mythos, povestirea, termen ce a fost adoptat de istoria religiilor și extins la expresiile unor populații cu tradiție orală sau scrisă. Dar În Grecia, și mitul, prezintă trăsături caracteristice atât de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Oedipxe "Oedip", sau Își ucid mamele pentru a răzbuna moartea taților, ca Orestexe "Oreste". Sunt istorii ale unor incesturi Între frate și soră, ca Macareusxe "Macareus" și Canacexe "Canace". Însă acestea sunt fapte exilate și proiectate Într-un trecut Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască ordinea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și, oricare ar fi fost originea reală a acestor poleis, zeii sau eroii din „vremea străveche” fuseseră cei care le hotărâseră apariția ca unități politico-religioase. Tezeuxe "Tezeu" a fost cel care a creat sinecismul atic și i-a dat viață Atenei, reunind În jurul cultelor comune neamurile care populau Atica; Cadmusxe "Cadmus" a fost cel care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tragìzein1. Dar În secolul al V-lea Î.Hr. tragedia devenise un rit de declamare a unui mit sau, mai bine zis, a unui fragment de mit. Ea proiecta În afara Atenei și Într-un „alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice din trecut, poate o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu care constituiau partea necomestibilă, erau arse pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu foarte clar Între oameni și zei, Împărțirea cărnurilor făcută de titan dăduse naștere unei ierarhii cosmice În care lumea divină și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
480), nu mai puțin decât controla promisiunile escatologice și le făcea funcționale pentru stat. Dar controlul religios al misteriilor a rămas totdeauna În mâinile clerului eleusin, În timp ce cetății Îi era rezervat numai cel politic, conform unei Împărțiri ce data din vremea mitului (Pausanias, I, 38, 3). De aceea, atunci când parabola politică ateniană a Început să coboare, misteriile și-au accentuat perspectiva escatologică, orientându-se În direcția existenței de dincolo de lume și s-au transformat din ce În ce mai mult Într-un cult universalist eliberat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]