KorAP: Find »[drukola/base=vreme & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5472 5473 5474 ...5514 >

137,849 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

cultului nu erau nici clerici, nici păstori de suflete, nici predicatori, erau doar teologi câteodată; ei nu Îndeplineau nici o misiune kerigmatică și cu atât mai puțin misionară. Nu există martiri romani, iar cei care au murit În antichitatea târzie În vremea persecuției religiei lor din partea creștinilor nu au mai ajuns la slava eroilor 1. e) De altfel numai câteva persoane lasă să se Întrezărească măsura În care viața zilnică, morala, emotivitatea oamenilor era pătrunsă de concepțiile religioase. Despre clasele burgheze și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
crângul Iunonei Lucinaxe "Lucina" pe Esquilin sunt instituții care Își au originea În epoca bronzului (Gjerstad, 1962). Acest fapt ar rămâne valabil chiar dacă prin metoda lingvistică nu s-ar putea demonstra că ele erau culte miceniene din Arcadia practicate În vremea regelui Evandruxe "Evandru". Așadar protoistoria religiei romane a ajuns să capete o nouă profunzime și o nouă limpezime. Acest fapt se constată și În saga și mituri, care au fost primite În mitologia romană Încă din perioada regilor sau a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
special cercetările făcute despre mormintele italice (F. v. Duhn), numele proprii latinești (Wilhelm Schulze) și cuvintele etrusce din latină (Paul Kretzschmer). Reunind rezultatele obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice și istorice, Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fenician, fuga locuitorilor din Foceea, exilați din Samos; Pugliese Carratelli, 1989). Unele teze specifice lui Altheim au fost confirmate În detaliile lor, ca, de exemplu derivarea dintr-o tradiție laconică, prin Ardeea, a cultului Dioscurilor În Forul Roman, Într-o vreme În care cărțile sibiline nu fuseseră Încă primite, așadar Înaintea domniei lui Tarquinius Superbus. Pe o plăcuță de bronz găsită În Lavinium lângă area sacra a celor treisprezece altare este scrisă această dedicație: CASTOREI PODLOUQUEIQUE QUROIS: lui Castorxe "Castor" și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Circei, fiica lui Heliosxe "Helios", Agriusxe "Agrius" și Latinus 2: din acel moment și această parte a coastei tireniene este prezentă În literatura greacă. În monografia lui Despre Italia, Antioh din Siracuza povestește că Siculus a fugit de la Roma În vremea În care Morges domnea peste Italia (meridională) (În Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 73). Heraklesides din Pontxe "Pont" definește Roma ca pe o „cetate greacă” - polis Ellenis (De anima, fr. 102; În Plutarh, Camillus, 22, 2). Întemeierea unei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
greacă (Polybius 3, 22). El conținea și norme care reglementau sectorul cultual. În anumite cazuri se prescrie consultarea heraldului și scribului: este vorba despre prima atestare latină a acestei profesii. Și cărțile sibiline, care au fost aduse de la Cumae În vremea ultimului rege dintre Tarquinii, presupun faptul că duumvirii (II-viri sacris faciundis) și colaboratorii lor cunoșteau scrierea și tehnicile explicării ei și, de asemenea, și limba greacă. b) Divinități grecești În Roma antică 1. Mici obiecte În bronz, reliefuri și statuete

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
urmare a unor conflicte interne și a unor distrugeri provocate de samniți și lucani, de puni și, nu În ultimul rând, de represiunea romană (cf. suprimarea bacanalelor, În 186 Î.Hr.) a slăbit ulterior legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris Napoli ca pe un muzeu: acolo există Încă gimnazii 5, fratrii, efebi și nume grecești, deși locuitorii sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
această trecere amenința supraviețuirea cultului gentilic al acestei gens Claudia (sacra Claudiae gentis), iar o asemenea alegere era de competența unor pontifices. Dacă și alții ar fi urmat exemplul lui Clodius, Întreaga religie romană s-ar fi prăbușit. În scurtă vreme poporul roman nu ar mai fi avut un rege consacrat cultului (rex sacrorum), flamines și salii: Îndatoririle sacerdotale erau rezervate Încă doar patricienilor. 3. Asociațiile licite (collegia licita) sunt organizații recunoscute de către stat ce Îi reunesc Într-un „corp” (corpus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vorba despre o măsură de apărare a unui Învățat precaut 2. Dar, după mai bine de jumătate de mileniu, În acest caz se percepe limpede conexiunea Între teologia „italică” și cea romană. Varro subliniază dimensiunea istorică a cultului imaginilor: În vremea lui Numa nu existau Încă statui, nici temple, ci numai rituri, nu exista nici un Campitoliu; numai Tarquinii au năpădit cetatea cu artiști greci și etrusci 3. Imaginile se pot justifica numai dacă sunt contemplate nu cu ochii, ci cu spiritul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
după a cărei terminare cultul lui Jupiter Summanus a fost aproape uitat. Se vorbește apoi despre instituirea funcțiilor sacerdotale și despre alte construcții. Acest compendiu, care amintește În treacăt de așa-zisul scandal al bacanalelor (186 Î.Hr.), ajunge până În vremea lui Varro, când plebeii din Roma au Încercat să instaleze un cult egiptean chiar pe Campitoliu (I fr. 41). În cartea a IV-a, „Despre quindecemviri” se povestește istoria celor zece Sibylle, care sunt prezentate În ordine cronologică; urmează apoi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tarquinius cărțile ei, iar apoi cea a acestor zece cărți sibiline care au fost distruse Într-un incendiu de pe Campitoliu În 83 Î.Hr. și au fost reconstruite printr-o amplă activitate de cercetare. Cu acest episod, Varro ajunge până În vremea sa. c) Istoricizarea temei „religiei” se exprimă prin confruntarea „odinioară/acum” sau „cei din vechime/noi astăzi” 1. Varro se simte membru al unui „popor străvechi” (I fr. 12). Folosindu-se de etimologie, el găsește originea terenurilor (cf. Varro, De

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe cel frigian al lui Cotysxe "Cotys", egipteanul Ammonxe "Ammon", stăpân al unui faimos oracol În oaza de la Siwah și identificat cu Zeusxe "Zeus" (Herodot, I, 46; IV, 181), prin intermediul grecilor din Cirenaica, le devenise deja familiar atenienilor de multă vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr. (IG, II2, 1428, Add. 800, 73-74), să-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu numele său, Ammonis sau Ammonias, pentru a-i trimite ofrande

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și pribegia și multele fapte Înțelepte și marile isprăvi să se piardă, Învoindu-se ca să spunem așa, să le Învăluie uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele imagini și sensuri tainice și Înfățișări ale acelor isprăvi din vremea trecută, a consacrat pentru bărbații și femeile copleșiți de asemenea nenorociri o Învățătură de pietate și o pricină de mângâiere (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
contopirea numelor lui Osirisxe "Osiris" și Apis, taurul sacru de la Memphis) și În afirmația lui Tacit conform căreia, Încă dinaintea construirii marelui Serapeum În Alexandria, ridicat de Ptolomeu I În cartierul Racotis, acolo exista deja „un mic templu consacrat din vremuri străvechi lui Serapis și zeiței Isisxe "Isis"”. Un ultim element al tabloului este furnizat de Plutarh atunci când, propunând o etimologie ulterioară, conform obiceiului antic de a căuta În etimoane semnificația realităților corespondente, afirmă că numele lui Serapis derivă din verbele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
imposibil, să discernem Între realitatea istorică și sedimentările imaginarului colectiv În jurul figurii taumaturgice a lui Apollonius din Tyana, fără să neglijăm, firește, ampla și hotărâtoarea parte a biografului Însuși, care construiește fizionomia eroului conform unor scheme și premise tipice ale vremii sale. Dacă Viața lui Apollonius reprezintă, așadar, un document al instanțelor culturale și religioase ale Începuturilor veacului al III-lea, nici continuitatea față de o tradiție mai veche, pentru care Înțeleptul din Tyana este unul dintre cei mai cunoscuți și mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prețios, care leagă ceea ce s-a spus despre cult de tema concepțiilor cosmologice iraniene, care țin, la rândul lor, de fondul comun indo-iranian al ideilor și credințelor religioase din aria cosmografiei. De fapt, conform lui Herodot (I, 131), persanii din vremea sa nu obișnuiau să ridice statui sau să construiască temple și altare, considerându-i nebuni pe cei care, precum grecii, credeau că zeii aveau aceeași natură ca oamenii. În schimb, persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
alcătuit, nu a dezrădăcinat totuși tradiția zoroastriană de pe teritoriul iranian, ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic al Orientului antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de solidaritate și ajutor reciproc (Hinnels, 1985). În acest sector, apar instituții specifice, cum ar fi „Sir Jamsetji Jijibhay Parsi Benevolent Institution” (1894), care s-au alăturat și asociat cu Parsi Panchayat, devenit un centru social extrem de eficient, condus multă vreme de două familii aristocratice (acestora Coroana britanică le-a acordat titlul de „baronet”): Jijibhay și Cowsji Jehangir (Kulke, 1978, pp. 69 sq.). Statutul Panchayat-ului a fost de mai multe ori reformat pentru ca instituția să devină reprezentativă pentru diferitele pături sociale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
spre care se Îndreptau nu doar pentru rezolvarea problemelor rituale, morale sau a celor care țineau de obiceiuri, ci și pentru a-și Îmbogăți patrimoniul literar sau pentru a-l Îmbunătăți prin confruntări oportune. De exemplu, parsii au fost multă vreme lipsiți de unele texte importante din Avesta. Legăturile dintre cele două comunități au fost inexistente până În cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea, când un parsi, Nariman Hoshang, a ajuns În Iran (1477) de unde s-a Întors

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că războaiele se nasc din voința acestui zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de negustori, și că Taranis este Jupiter, stăpân al războiului și cel mai mare Între zeii cerești, pentru Îmbunarea căruia se obișnuia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Întoarcerea din luptă, și Înfigerea lor În parii din fața porților, după ce le-au adus acasă. Poseidonius mărturisește că el Însuși a văzut, În multe părți această priveliște și că la Început l-a tulburat neobișnuința ei, dar după o vreme, deprinzându-se cu ea, a privit-o cu seninătate. Îmbălsămând cu ulei de cedru craniile dușmanilor de vază, ei le arătau oaspeților și nu socoteau cu cale să le Înapoieze nici dacă erau răscumpărate cu greutatea lor În aur. Acestor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
texte galice (Angar kyfyndawt și Kat Godeu) care, deși scrise În plină perioadă creștină, exprimă aceeași credință, ba chiar Într-o formă mult mai radicală, pentru că nu admite doar metempsihoza Între om și om - pe care o predicau druizii din vremea lui Cezar -, ci extinde aceste treceri la animale și la ceea ce noi numim obiecte inanimate. Așadar, s-ar putea crede că, dimpotrivă, s-a operat o cenzură asupra izvorului lui Cezar, reducând o metempsihoză cu adevărat cosmică la dimensiuni mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și pierderile suferite de fiecare familie: jalea a cuprins Întreaga cetate Într-o așa măsură, Încât s-a Întrerupt ceremonia anuală a zeiței Ceresxe "Ceres", deoarece nu e Îngăduit să se facă slujbe de către cei În doliu, iar În acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de castitate: Două vestale, Opimia și Floronia, fiind prinse dedându-se desfrâului, una a fost Îngropată de vie, după cum era datina, sub

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest personaj complex a supraviețuit multă vreme Într-o cultură conservatoare cum este cultura celtică: acesta, deposedat progresiv, din motive evidente, de anumite funcții ce nu mai puteau fi Îndeplinite, cum ar fi cea sacerdotală, În Irlanda a dispărut cu totul În secolul trecut; este Însă evident

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nouă, mai bună: pământul va ieși din nou din mare, cascadele vor ropoti, vulturul va zbura din nou și o nouă generație de Aesir se va Întoarce să joace pe minunatele podeli de aur „pe care le deținuseră la Începutul vremurilor”: Câmpurile necultivate vor da roade, 62 răul se va transforma În bine, Baldrxe "Baldr" se va Întoarce. Ea vede o sală mai frumoasă decât soarele, 64 acoperită cu aur; aceasta se găsește În Gimle („Adăpostul Focului”): acolo vor sta șirurile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]