137,849 matches
-
statuile a trei zei: cel mai puternic dintre ei, Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere”. Acesta are Încă o statuie cu un membru mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Secolele Întunecate și moștenirea transmisă 271 Bibliografie 272 Religia greacă (Paolo Scarpi) 275 1. Vârsta arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la întemeierea grupării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe, dintre care trei despre „mistica nouă” (Léon Bloy, Jacques Maritain și Paul Tilich), conferințe rostind și la microfonul Societății Române de Radiodifuziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
totuși, în 1942, un volum de versuri, intitulat Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu șaizeci de heliogravuri proprii, iar în primăvara lui 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Cel puțin o vreme neinclus în „loturile criminalilor de război”, S. va fi până la naționalizare director al Societății Textila Română, ulterior câștigându-și existența ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar. În 1957 era șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
curând să își renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală a spiritului”, de care a fost lovit din cauza „coabitării înlăuntrul aceleiași generații” (conferința Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună vreme de un deceniu munca în tăcere. Rodul va fi un ciclu rămas în manuscris (Acatiste și madrigale) și cartea intitulată Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
știința, artele și meseriile poporului, se vor schimba. Iubirea, ura, gelozia, invidia, frica, simțământul conservării traiului vor determina pe oameni la același fel de fapte. Dacă ar fi deci cu totul neistoric a conchide de la un fenomen intelectual din vremurile noastre la unul de aceeași natură din timpurile trecute, este din contra cu totul Îndreptățit a admite că În sfera pasională omul a lucrat Întotdeauna În același mod și a induce acolo unde nu avem probe directe, din faptele precum
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
omului (1935), Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi (1936), Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat (1936). Mai colaborează la „Capricorn”, „Azi”, „Frize”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Curentul magazin”, „Meșterul Manole”, „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Însemnări sociologice”, „Orion”, „Viața Bucovinei”, „Răboj” ș.a. În 1934 i s-a acordat Premiul Societății Scriitorilor Români. S. a publicat, într-un timp scurt și frământat, peste douăzeci de volume. Existența sa și viziunea asupra scrisului îl apropie, prin trăirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
răspicat [...] că nu este afectată întreaga operă a lui Mircea Streinul: zona tumorii politice este mult mai restrânsă decât se crede. Cel mai îndepărtat de o asemenea contaminare este tulburătorul roman Ion Aluion, al cărui conflict tragic va persista multă vreme în memoria cititorului. ION SIMUȚ SCRIERI: Carte de iconar, Cernăuți, 1933; Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului, Cernăuți, 1934; Divertisment, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Tarot sau Călătoria omului, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Zece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
și mi-a dat biruință împotriva tuturor dușmanilor mei. Omri era regele lui Israel și a asuprit Moabul pentru mult timp pentru că Chemoș era mâniat împotriva țării sale. Fiul său i-a urmat și a zis: «Voi asupri Moabul». În vremea mea a vorbit așa, dar eu am triumfat asupra lui și asupra casei sale. Și Israel a fost ruinat pentru totdeauna [...]. Și Biblia vorbește despre regele Meșa care, pentru A doua Carte a Regilor, era supus lui Israel, trebuind să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lucra la Spitalul Clinic Județean și la Clinica de Boli Profesionale din Cluj. Debutează în literatură în 1971 la „Făclia” și continuă să publice proză și versuri în „Steaua”, „Tribuna”, „Albina”, „Korunk”, „Munca”, „Transilvania” „Utunk”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Apostrof” ș.a. Vreme îndelungată, începând din 1978, a condus cenaclul clujean „Victor Papilian”, alcătuind, împreună cu alții, și fiind prezent în câteva culegeri de texte (Imagini, Și pentru noi, Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Steaua”, „Tribuna”, „Albina”, „Korunk”, „Munca”, „Transilvania” „Utunk”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Apostrof” ș.a. Vreme îndelungată, începând din 1978, a condus cenaclul clujean „Victor Papilian”, alcătuind, împreună cu alții, și fiind prezent în câteva culegeri de texte (Imagini, Și pentru noi, Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore stelare, apărută în 1991. În 2000 i se decernează Premiul Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor. Rostite cu sfială, cu modestia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
PĂCĂȚIAN, Teodor V. (28.XI.1852, Ususău, j. Arad - 11.II.1941, Sibiu), ziarist, autor de versuri și prozator. Fiu al învățătorului Vasile Păcățian, P. a urmat gimnaziul la Lugoj și liceul la Arad, apoi a funcționat o vreme ca notar comunal în județul Timiș. Debutează cu încercări literare în „Familia” (1872), apoi publică în „Amicul familiei”, „Foaia literară”, „Noua bibliotecă română” ș.a. Stabilindu-se la Timișoara, P. devine ziarist profesionist și scrie mult timp la ziarele „Luminătoriul” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
lor pe baza câtorva trăsături caracteristice. Apărută din cele mai vechi timpuri, prima dată în Orient, cu scopul de a verifica iscusința, puterea de inventivitate și fantezia tinerilor - o consemnează astfel și unele basme populare românești-, g. a căpătat, cu vremea, funcții predominant distractive. În Grecia antică, la mesele filosofilor, era folosită frecvent ca mijloc de întrecere. Latinii au cultivat-o mai puțin decât grecii. Între g. românească și cele întâlnite mai ales la popoarele din Peninsula Balcanică există mari asemănări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
Agora”, apărută în mai 1947, după autoexilarea lui I.; cel de-al doilea număr este interzis de cenzura comunistă. A mai colaborat cu cronici literare permanente sau ocazionale și cu eseuri culturale și politice la „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Vremea”, „Universul literar” (sub direcția lui Alexandru Ciorănescu), „Preocupări literare”, „Pământul românesc”, „Gândul nostru”, „Kalende”, „România liberă”, „Fapta” (condusă de Mircea Damian), „Lumea” ș.a. Beneficiind de o bursă a guvernului francez, părăsește în primavara anului 1947 România și se stabilește la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
putea fi mai puțin gravă și nu este. Fac parte din ea oameni de cultură și artiști care nu s-au sfiit să devină propagandabili.” Volumul Subiect și predicat (1993) împreună cu Semnul mirării (1995) reprezintă selecții din comentariile critice transmise vreme de aproape patruzeci de ani pe unde scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
rațiune și sentiment, B. este chinuit de imposibilitatea aflării unui echilibru stabil și definitiv. Întors de aceea spre sine și spre copilărie, tânjește după libertatea vârstei nevinovate, răzvrătindu-se, cu o violență sinceră, rar întâlnită la alți poeți români ai vremii, atât împotriva lui însuși, cât și împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
adevărata lui vocație. Proiectele dramatice îi erau vaste. Încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman și Viorica, pe care a abandonat-o în favoarea piesei Rienzi, la care a început să lucreze în aceeași vreme. Apărută în „Convorbiri literare”, în 1868, piesa are în centru figura tribunului italian Cola da Rienzi. Fără a reuși să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
Iulia Hălăucescu, Olimpia Hrișcă, Victor Kernbach, Alexandru Radian. Redactori-șefi au mai fost, succesiv, Constantin Călin (1973-1974), Dumitru Mitulescu (1974-1979), Petru Filioreanu (1979-1982), George Genoiu (1982-1989), Sergiu Adam (din 1990). Din colegiul de redacție au mai făcut parte, de-a lungul vremii, Mihai Sabin, Vasile Sporici, Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Gheorghe Popovici, Horia Gane, Eugen Uricaru, Calistrat Costin, Vlad Sorianu, Eugen Verman, Carmen Mihalache-Popa, Victor Mitocaru ș.a. Amintind tradiția interbelică a revistei, de la numărul 1/1972, respectiv 6/1983, sunt menționați pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
-și dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, A.I. ajunge nu peste multă vreme în fruntea tipografiei domnești. Călugărindu-se, își schimbă numele mirean, Andrei, chemându-se acum Antim. În 1691 scoate de sub teascuri prima sa tipăritură, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon. Un an mai târziu, semnează pentru prima dată Antim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Antim Ivireanul, București, 1893; N. Dobrescu, Viața și faptele lui Antim Ivireanul, București, 1910; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 336-347; Călinescu, Ist. lit. (1982), 11-14; Cartojan, Ist. lit. (1996), 358-371; Piru, Ist. lit., I, 266-279; Radu Albala, Antim Ivireanul și vremea lui, București, 1962; Ist. lit., I, 530-546; Mario Ruffini, Il metropolita valacco Antim Ivireanul, Roma, 1966; Ivașcu, Ist. lit., I, 230-233; Dicț. lit. 1900, 42-44; Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar-umanist, Iași, 1982; Mazilu, Proza, 177-208; Manolescu, Istoria, I, 53-59; Mazilu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Integrarea școlară a copiilor cu deficiențe de auz Educatoare Ancuța Mocan Grădiniță Nr. 11 Zalău Deficiență de auz face parte din categoria deficiențelor senzoriale. Preocupări pentru deficienții de auz au existat încă de pe vremea lui Aristotel, care vorbește despre aceștia în lucrarea să „Despre simțurile celor care simt”. Codicele lui Iustinian conține reflectată atitudinea societății față de deficienții de auz și despre drepturile pe care aceștia le aveau. În secolul al XVI-lea, medicul, filosoful
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
unde, până în 1949, va fi lector onorific de limba română la Universitate și președinte al Comitetului Român din zona franceză a Germaniei. Un an și ceva mai târziu P. trece prin Paris, se întâlnește cu scriitorii pribegiți acolo, frecventează scurtă vreme cenaclul literar organizat la cafeneaua Corona de Mircea Eliade și începe să publice versuri, note critice, prezentări literare și eseuri în primele reviste ale exilului românesc anticomunist, precum „Luceafărul” și „Caete de dor”. În iunie 1950 emigrează în Canada, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
anterior enunțate surprind alte două concepte introduse de Kuhn, cele de știință normală și știința revoluționară. Știința normală înseamnă „cercetare bazată pe una sau mai multe realizări științifice trecute, realizări pe care o anumită comunitate științifică le recunoaște pentru o vreme, drept bază a practicii ei” [Kuhn, 2008, p. 72]. În acest sens, știința normală este cercetarea din cadrul unei paradigme. Ea „nu vizează noutăți factuale sau teoretice, iar reușita ei constă în a nu găsi niciuna dintre ele” [Kuhn, 2008, p.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a fi apărut cu mult înaintea timpurilor sale pentru a avea vreun impact”. Aceeași observație i se poate aplica și lui Cusanus. În ceea ce îi privește pe ceilalți, motivul probabil este cel pentru care Condorcet nu a avut succes în vremea sa. Spre exemplu, De Boland descria „credința irațională în raționalitate” a lui Condorcet ca „o viziune apocaliptică și misterioasă într-un viitor matematic” [Boland în Rothschild, 2005, p. 293]. În aceeași linie, Monjardet (2005) consemna alți doi autori care au
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]