137,849 matches
-
SCRIEREA ISTORIEI Istoricul este un fenomen social, el este atît produsul cît și purtătorul de cuvînt conștient sau inconștient al societății căreia îi aparține. Grație acestei capacități abordează el faptele istorice. E. H. Carr, Ce este istoria? "Au venit iar vremurile noi... ", comenta recent scriitorul sîrb A. Beljak, adăugînd: "Pur și simplu nu avem noroc". Din 1914 pînă în zilele noastre, Balcanii (și Europa) au străbătut un ciclu complet: de la Sarajevo înapoi la Sarajevo. Scrierea istoriei nu prea poate fi considerată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istorici s-au amestecat puțin în politica țărilor lor, cu toate că scrierile și cursurile lor au exercitat o influență puternică. Prezicerile lor delphice și cu tentă de oracol, alături de justificările raționale, au arătat oamenilor de stat ce cale să urmeze. În vremuri de război au salutat deciziile liderilor lor, glorificînd trecutul. Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mare naționalist al secolului al XX-lea, politicianul-istoric Charles de Gaulle (care a predat, scris, dar mai ales a făcut istoria), a fost tipul de lider despre care Corneille ar spune: "Destinele noastre sînt o carte deschisă pentru el". Pe vremea cînd era profesor de istorie la Academia Militară de la Saint-Cyr, el definea astfel rolul națiunii: "Orice activitate umană este concentrată asupra națiunii. Națiunea, cristalizată de istorie, constituie colectivitatea supremă, înarmată de către stat, cu rădăcini într-un anumit teritoriu, modelată de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe atît de concretă". Atît De Gaulle cît și Iorga s-ar simți la largul lor în zilele noastre. Iorga a considerat întotdeauna Uniunea Sovietică drept " ...o hegemonie naționalistă cu pretenții sociale", și nu a crezut că poate dăinui multă vreme în fața unicei realități adevărate: națiunea. De Gaulle trata comunismul cu același dispreț, considerîndu-l drept o beteală strălucitoare, dar trecătoare, drept o mască a hegemoniei imperiale. Iar atotputernica supraputere comunistă s-a destrămat pe linia de separație a componentelor sale reale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au fost nevoiți să acționeze în repetate rînduri încercînd să-l distrugă. În cele din urmă, istoricul an 1989 a dovedit valabilitatea maximei gaulliste: "Nici o națiune nu poate fi dominată pe vecie împotriva voinței majorității". Dar sovieticii au jucat aici vreme de o jumătate de secol rolul uni frigider, înghețînd evoluția politică, socială și culturală. Ei au lăsat problemele postbelice nerezolvate și au acumulat profunde frustrări economice și sociale. Dar să nu uităm că monolitul comunist s-a năruit încă din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mirko Kovač este valabil pentru întreaga zonă. Este oare acesta un răspuns? Viața și tot ceea ce a făcut Nicolae Iorga pînă la tragicul său sfîrșit au fost o încercare de a găsi o soluție acestei dileme. Nu a reușit din cauza vremurilor în care a trăit? Sau din pricina inadvertențelor sale personale ca politician? Există oare vreo cale prin care naționalismul să fie asimilat cu omenirea? Naționalismul, ca și socialismul, capitalismul și fascismul, s-a născut în Europa. De aici și-a făcut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalism, cel progresist, a fost rezultatul Revoluției Franceze. El era bazat pe aderarea de bunăvoie la o revoluție comună: un naționalism opțional. Cei care confundă aceste două naționalisme confundă Franța lui Deroulède și a publicației "Action Française" cu cea de pe vremea bătăliei de la Valmy; fac confuzie între Vichy și De Gaulle; între Heine și Hitler; între Mazzini și Mussolini; între Legiune și Iorga; între șovinism (sau rasism) și naționalism; între "sol" și necuprinsul largului mării. Diferențele acestea au constituit unul dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a sluji liturghia în Catedrala HagiaSofia, curățată între timp de necredincioși. Ori de cîte ori au trecut, au lăsat în urma lor o dîră de jaf, moarte, boli și ruine. Un stat rus centralizat începuse să se extindă încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, un fenomen remarcabil și unic în istorie. Deși au avut parte pe parcursul acestui lung proces de dări înapoi, și-au recuperat curînd pierderile cu vîrf și îndesat. Rușii numesc această neîncetată înaintare asigurarea securității. Dar acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România a dobîndit rangul de națiune, în ciuda opoziției multora dintre marile puteri. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei a devenit primul domnitor al Statului Român. Războiul de Idependență din 1877 (cum a fost numit în România) a avut loc pe vremea cînd Iorga era copil. Își amintea limpede de această piatră de încercare a relațiilor ruso-române. Rusia, fiind nevoită să treacă prin România, au trecut-o pe lista aliaților. Atunci cînd armatele rusești au ajuns într-o situație dificilă la Plevna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din lumea noastră: cultură. Comerțul necesită siguranță. Pînă în secolul al XIX-lea, pămînturile românești au fost unele dintre cele mai nesigure părți ale Europei. Astfel încît, doar o minusculă comunitate evreiască, majoritatea sefarzi, s-a stabilit în România pe vremea otomanilor. La sfîrșitul Evului Mediu, mulți evrei germani (Ashkenazi) au migrat spre Reczypoczpolita, teritoriile nelocuite ale regatului polonez. Gabriel Bethlen, luminatul principe protestant al Transilvaniei, a invitat comunitatea evreiască sefardă să se stabilească în această regiune. Membrii ei au fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Guy, care nu-și dădea seama de tulburarea pe care o provocase. Drucker observă acest lucru și spuse pe un ton liniștit: "Este adevărat că afacerile noastre depind de prosperitatea Germaniei. Dar legăturile noastre au fost stabilite cu multă vreme în urmă. Nu-i iubim pe nemți mai mult decît îi iubești dumneata. Dar nu noi am declanșat războiul. Trebuie să așteptăm". Soțul surorii lui Drucker interveni și el: "Un bancher", spuse el, "domină ordinea existentă. El este un om
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
impact profund asupra conștiinței sale. Ca și frumusețea pe cale de dispariție a relațiilor tradițional-patriarhale un vis pe care va încerca să-l refacă toată viața. Iorga era moldovean și vorbea limba română cu un accent moldovenesc autentic. La Botoșani, pe vremea cînd se năștea Iorga, evreii constituiau aproape jumătate din populație, iar numărul lor era în continuă creștere. Mai erau greci, armeni, țigani, tătari, rusoucraineni și cîțiva polonezi, nemți, ba chiar și lipoveni 39. Nu este deci de mirare că celălalt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cînd începea școala, Iorga se întorcea la Botoșani la studii, reușind să intre din nou în conflict cu regulamentul de ordine interioară al liceului. Nu este ușor să ne imaginăm care erau cerințele programei școlare pentru elevii de liceu din vremea aceea și nici care era disciplina impusă de aceasta. Elevii erau obligați să-și salute profesorii atît în cadrul școlii cît și în afara ei. S-a întîmplat o dată ca Iorga să nu salute. Profesorul respectiv a încercat să-l oblige să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Frasin Munteanu-Râmnic, își aduce aminte de Duminica de Paști a anului 1932, spre sfîrșitul premieratului lui Iorga. Iorga era la București, unde rămăsese din cauza obligațiilor lui oficiale. Mai locuiau cu el mama sa (în vîrstă de 90 de ani la vremea aceea), tînărul Frasin Munteanu-Râmnic și familia bucătăresei Baba Burta, care era practic membră a familiei. În ciuda faptului că era un agnostic convins, Iorga a simțit oarecum impactul Paștilor ortodoxe. Doamna Zulnia aștepta limuzina guvernamentală a fiului ei s-o ducă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rînduri, încărcate de durere, primei lui căsnicii, menționînd că pentru decizia lui pripită "am plătit mai tîrziu cu o mulțime de suferință și durere"51. Întîlnirea lui Iorga cu Maria Tasu, în vîrstă de mai puțin de 17 ani la vremea aceea, a fost de natură romantică. Iorga a remarcat-o pe fată, fiica respectatului președinte al Curții de Apel din Iași, Vasile Tasu, în timp ce aceasta ieșea dintr-un atelier fotografic. A fost copleșit de frumusețea ei și, mînat de un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Italia. Familia Iorga a petrecut două luni de la sfîrșitul primăverii și începutul verii, străbătînd Italia în lung și-n lat. În zilele noastre, cu călătoriile cu itinerar prestabilit și plătite dinainte, poți străbate Italia într-o săptămînă sau două. Pe vremea lui Iorga, o călătorie în Italia făcea obligatoriu parte din educația oricărui intelectual. Așa cum spunea bunicul autorului acestei cărți, contemporan cu Iorga: s-a dus în Italia ca să petreacă doi ani; iar acei doi ani erau meniți să dureze o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românii și-ar pierde trăsăturile lor naționale unice, și-ar pierde totodată dreptul la supraviețuire. Pentru Eminescu, etnicitatea s-ar afla mai presus de orice. Orice mijloace erau justificate pentru apărarea ei; valorile, indivizii pînă și faptele! aveau importanță atîta vreme cît contribuiau la atingerea țelului fundamental: apărarea națiunii și garantarea intereselor naționale. Acestea aveau pentru Eminescu o semnificație atît de covîrșitoare încît trebuiau protejate cu prețul apelării la metode duplicitare și al sacrificării integrității sau a calității de om a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Familia Iorga a sosit la Paris, unde Nicolae Iorga s-a înscris la Școala Practică de Studii Superioare, stabilindu-se în Cartierul Latin. Trăiau în Parisul sfîrșitului de veac, dar Iorga era mult prea cufundat în studiile lui ca să aibă vreme pentru plăcerile pline de viață ale epocii. Era total izolat. În plus, faptul că bursa era insuficientă îi impunea restricții. Ducea o viață austeră, fără prieteni, fără să facă vizite acasă vreunuia din colegi. Soții Iorga se duceau la teatru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Innsbruck, unde a scris "practic dintr-o suflare" istoria Chiliei și a Cetății Albe, clarificînd istoria medievală a gurilor Dunării 93. De la Innsbruck, Iorga a plecat la Haga. A făcut apoi o vizită la arhivele de la Brașov, aflat pe vremea aceea peste hotare. Rezultatul cercetărilor sale a fost o altă lucrare majoră, Românii și Brașovul. În tot acest timp, Iorga a început să publice, făurindu-și o reputație fermă. În 1893 își publică lucrarea despre Thomas III de Saluzzo, iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar descriind corupția românească. În privința guvernelor liberal și conservator, el i-a avertizat pe englezi să nu se lase înșelați, acestea fiind doar o acoperire pentru despotismul oriental și pentru voința de putere. Gaster a citat cifra deloc neglijabilă la vremea aceea de 60 de milioane de lire sterline achiziționate de România din împrumuturi străine și a întrebat: unde s-au dus toți acești bani? În nici un caz pentru eradicarea relelor sociale care amenințau țara! A explicat că evreii erau țapi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a face cu un produs local (sau cu un proces organic, cum ar spune Iorga). Splendidele relații patriarhale pe care le-a idealizat el în idealul său sămănătorist aveau să fie distruse fie dinăuntru, fie dinafară. Idealizarea acestei Românii de pe vremuri constituie esența sămănătorismului. Iorga a zugrăvit imaginea lui asupra satului sămănătorist în 1933: "Am încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor noastre timpuri care se rupseseră de aceste legături naturale despre amintirile văilor de la Dorohoi; ele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor noastre timpuri care se rupseseră de aceste legături naturale despre amintirile văilor de la Dorohoi; ele au răsărit acum în mintea mea, cu satele și boierii lor, cu conacele de pe vremea cînd eram adolescent, cu toate relațiile profund umane pe care le reprezentau. (...) Toate acestea contraveneau unui spirit greșit prevalent care trebuie distrus pentru a încuraja dezvoltarea spiritului sănătos"22. România era însă fatidic legată de secolul al XX-lea. Neacceptarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la schimbări, iar după o vreme se transformă în mentalitatea națiunii, alcătuindu-i cultura. Tot ele determină și opțiunile în privința viitorului națiunii respective. Măsura în care cultura este sufletul națiunii îi subliniază unitatea. A o neglija sau a o abandona în favoarea altei culturi nu este numai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
multe alte întrebări în privința poziției sale, dar nu trebuie să uităm să revenim la interesele românilor. Unii au afirmat că Iorga era inconsecvent, dar pare consecvent în cadrul naționalismului său cultural. Inconsecvențele lui erau tactici, altele se datorau personalității sale ori vremurilor în care trăia, dar nu lipsei lui de sinceritate. Valoarea intrinsecă a sincerității era însă insuficientă din punct de vedere politic. Așa cum a afirmat Churchill odată: "E minunat să fii cinstit, dar este totodată foarte important să fii drept". Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
diferit de cel al lui Iorga, dar se deosebea și de antisemitismul general din România. Ura lui față de evrei era patologică ca și antisemitismul austro-german apărut în anii '30. Cuza l-a precedat cu mulți ani, ținînd discursuri antisemite pe vremea cînd Hitler era încă un tinerel, agitînd zvastica înainte de primul război mondial (ca simbol al antisemitismului internațional). Pentru Cuza nu existau alte probleme 38. În articolele sale asupra chestiunii evreiești (rareori s-a ocupat de altceva), el era îngrijorat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]