14,001 matches
-
care, la început, se orientează mai mult asupra determinanților săi (atitudinea partenerului). Importanța variabilei „terapeut” Strategia terapeutică nu se bazează doar pe ipoteze și pe metode ci și pe alte ingrediente, adesea neglijate sau ignorate. Intr-adevăr, orice intervenție psihologică întâmpină dificultăți, obstacole sau pericole neprevăzute și imprevizibile. Zestrea sa teoretică furnizând rar soluția, terapeutul recurge atunci la inventivitatea sa, la ingeniozitatea sau creativitatea sa, fasonate cu ajutorul uneltelor conceptuale și încadrate de reperele metodologice, pentru a progresa și a putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
N-are rost să facem lucrul acesta. Stiu bine că este o prostie să bei și plătesc deja pentru asta destul de scump. Dar nu reușesc să mă controlez. (Pacientul este contemplativ: își recunoaște problema, suferința și dificultățile pe care le întâmpină în dorința de a stopa consumul de alcool). Terapeutul - Fiecare lucru la timpul său. Dacă beți, o faceți pentru că aveți avantaje. (Terapeutul insistă pentru a menține metoda „avantaje, inconveniente, riscuri”). Pacientul - Nu știu... (Rezistența pacientului). Convorbirea ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
condiționează reușita terapiei. In alte forme de terapie, durata unei consultații nu este neapărat determinantă. In ceea ce privește terapiile de tip TCC, este nevoie de o cantitate de timp importantă. Ori oferta de terapie fiind mai mică decât cererea, terapeuții întâmpină greutăți în organizarea și continuarea unor ședințe de lungă durată; tentația de a reduce timpul consacrat fiecărei ședințe este - în mod legitim - mare. Intr-o psihoterapie, timpul rezervat consultației constituie o parte din terapie. O ședință de trei sferturi de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sunt luate în considerație diferitele diagnostice diferențiale (tulburare anxioasă), dar nu se stabilește nici unul în această zi, preferându-se pentru aceasta o a doua întâlnire. Diagnosticul de tulburare de dispoziție este eliminat, chiar dacă se constată că dificultățile pe care le întâmpină au repercusiuni asupra moralului său. Scările de evaluare completate de către pacientă evidențiază o anxietate majoră, cât și conduite de evitare. Informare și formare Terapeutul explică pacientei că aceasta suferă de o tulburare anxioasă (care nu este încă bine definită) și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
decât din cauza anxietății. Ea este conștientă de eforturile pe care trebuie să le mai facă, dar se simte încrezătoare în forțele sale. Sedința 13 Doamna S. este mulțumită de rezultatele sale. Ea a înfruntat mai multe situații anxiogene, fără a întâmpina dificultăți deosebite. Atmosfera familială este mai agreabilă și ea reușește să-și exprime dorințele personale. Spre mirarea sa, relația de cuplu s-a îmbunătățit datorită acestui lucru. Reluarea lucrului cu program normal este programată peste o lună. Gândurile negative s-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a afirmării de sine: se întâmplă în mod frecvent să se descopere că pacientul este incapabil să ceară sprijin sau ajutor. In cazul tulburării anxioase generalizate, absența competenței sociale este un element amplificator al dezastrului din jur și al dificultăților întâmpinate în rezolvarea problemelor. Analiza unui sindrom de stres post-traumatic permite identificarea mai ușoară a unor deficite ale afirmării de sine: teama de a fi agresat, de a se simți umilit sau de a fi tu însuți agresiv, etc. Tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trei coloane a lui Beck; - testarea capacității pacientului de a realiza propriul său feedback, de a accepta și de a ține cont de cel al terapeutului. Jocuri de rol In timpul primei întâlniri, Christine vorbește despre dificultățile pe care le întâmpină atunci când trebuie să răspundă cu un refuz. Terapeutul îi cere să evoce situația cea mai recentă în care s-a confruntat cu o astfel de problemă. El își asumă rolul unei colege a Christinei și îi cere să-i arate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapie de grup sau terapie individuală? Argumentele care justifică o terapie individuală - Terapeutul nu organizează nici un grup sau nici un grup nu este constituit în regiune. - Pacientul este excesiv de reticent să participe la o terapie de grup: el este prea anxios, întâmpină deja dificultăți în efectuarea unui joc de rol simplu împreună cu terapeutul. - Absența afirmării este localizată. Ce reprezintă contraindicarea unei terapii de grup - Problemele cognitive sunt prea importante: terapeutul efectuează mai întâi o terapie cognitivă individuală; în etapa a doua se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
gestionat, dar calitatea terapiei noastre va fi mai bună dacă fiecare va respecta regulile referitoare la prezența la ora convenită. Sau încă și mai mult: Terapeutul - Ceea ce eu doresc este ca, înainte de a pleca, să mă informați în legătură cu orice dificultate întâmpinată în timpul ședinței care s-a încheiat. Nu plecați fără să-l informați pe unul dintre cei doi terapeuți dacă v-ați simțit rău în timpul unei ședințe. Speranța mea este să vă văd practicând în viața de fiecare zi, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a resurselor lor atenționale supravegherii atente, dar limitate, a ceea ce-l înconjoară. Blocat între evitarea privirilor și atenția față de eventualele pericole, fobicii sociali sunt, deci, din punct de vedere psihologic, absenți din viața socială. Acesta este motivul pentru care ei întâmpină dificultăți în a participa la conversații sau a privi cu calm în jurul lor („Nu privesc, supraveghez”). Ei își focalizează în mod automat atenția și reflexele asupra semnalelor care indică un pericol eventual (o ridicare de sprâncene, o față încruntată) și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau agravate, fiind influențate de mediul de viață cum ar fi modelele parentale, recomandările educative și evenimentele de viață. 3. In sfârșit, și unii factori sociali sunt probabil la originea tulburării. Precaritatea locului de muncă și șomajul, de exemplu, dificultățile întâmpinate pentru găsirea și păstrarea unui loc de muncă înfluențează cu prioritate subiecții vulnerabili din punct de vedere social, printre care se numără și fobicii sociali. Aceste dificultăți îi pot aduce în situația de eșec social, care le agravează apoi simptomele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ținta atenției („Isabelle, vorbește-ne de ultima carte pe care o traduci acum”), ea simte că roșește puternic, se blochează și răspunde scurt („Nimic interesant”), situație care, pentru ea, este frustrantă și angoasantă în același timp. Situațiile de observare: Isabelle întâmpină dificultăți în a schimba priviri cu alte persoane în locurile publice (metrou, trenuri, biblioteci universitare, săli de așteptare). Ea are în aceste situații reflexul de a roși imediat. Ii este greu să suporte momentele de tăcere, care declanșează, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și la valorile variabilelor cognitiv-comportamentale asociate tulburării de anxietate generalizată. Unii itemi ai chestionarului de intoleranță la incertitudine și de evitare cognitivă îi rețin atenția și ea subliniază faptul că s-a recunoscut în formulările acestora. Marie devine conștientă că întâmpină greutăți în a tolera situațiile nesigure, care constituie adesea antecedentele imediate ale neliniștilor sale. Terapeutul caută apoi informații care să-i permită explicarea neliniștilor sale escesive. Marie și terapeutul abordează neliniștile semnalate în ultima săptămână, descriind situațiile în care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o ilustrează cu o situație prezentată de Martine în ședința precedentă (situație trăită într-un mare magazin). La început, Martine explică situația, emoțiile și gândurile trăite. Intr-o a doua etapă, ea caută toate argumentele în favoarea acestor gânduri și nu întâmpină nici o dificultate în a determina aceste dovezi evidente „pentru”. Apoi caută toate argumentele în defavoarea acestor gânduri: dovezile evidente „contra” par mai dificil de identificat. Grupul sugerează unele dovezi evidente „contra”. Martine se recunoaște în câteva dintre acestea și selectează două
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Restructurare cognitivă Impreună, terapeutul și Gwen trec în revistă restructurările sale cognitive. Ea reușește să vadă „exagerările gândirii sale” dar nu poate să se împiedice „să se simtă rău”. Ea își dă seama că se gândește fără întrerupere și că întâmpină dificultăți în a profita de fiecare moment. Terapeutul îi pune întrebări în legătură cu ceea ce ar putea face aceasta pentru a profita mai mult de la viață. Ea vorbește despre reluarea activităților sale în organizația scout-iștilor și despre dorința sa de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a mers la cinematograf cu o prietenă, a făcut cumpărături cu mama sa și a reluat legătura cu responsabilii grupului său de scout-iști. N-a consumat alcool și a revenit la situația anterioară în ceea ce privește crizele de bulimie și vomismentele. Ea întâmpină greutăți în încercarea de a nu se cântări în fiecare zi și face două serii de „exerciții abdominale”, una dimineața și una seara. Terapeutul o felicită pentru această revenire și banalizează exacerbarea temporară a cântăririlor și a „exercițiilor abdominale”. Sarcini
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că ea și-a identificat puține calități și multe defecte fizice. In schimb, cei apropiați i-au găsit multe calități morale (serviabilitate, originalitate, amabilitate, curaj...) și fizice (ochi mari, păr mătăsos, machiaj elegant, îmbrăcăminte originală...). Gwen este de acord că întâmpină greutăți în a-și recunoaște unele merite. Terapeutul o invită să-și asume calitățile pe care ceilalți i le recunosc și să le mulțumească pentru aceste complimente. Terapeutul evocă apoi insatisfacția corporală. El caută împreună cu Gwen mijloace prin care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu scopul de a controla situațiile de risc și de a menține abstinența. Temele abordate sunt următoarele. Istoria bolii Schema generală de parcurs a subiectului alcoolo-dependent este explicată. Fiecare pacient identifică, pentru sine însuși, traseul său în cerc vicios. Sonia întâmpină câteva dificultăți în a-și efectua sarcina primită, deoarece nu înțelege imediat care este scopul acesteia. Convorbirea care are loc în cadrul terapiei individuale îi permite, în final, să-și definească propria istorie. A face față trebuințelor, dorințelor de a bea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și stadiului lor motivațional. Acesta este unul dintre punctele forte definite identificate de către Rotgers. Acceptabilitatea terapiei Cazul Soniei demonstrează în ce măsură este acceptabilă această tehnică terapeutică. De multe ori, pacienții acceptă tratamentul deoarece acesta are legătură directă cu realitatea lor. Ei întâmpină dificultăți în a controla această realitate, sunt adesea conștienți de acest lucru și au testat ei înșiși unele componente fără succes. Terapia le permite să modifice aceste comportamente, într-un mod practic. Tehnica le „vorbește”. Sonia nu se simte judecată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dedramatizând, relaxându-se, gândind pozitiv, își va putea controla disfuncțiile erectile și se va putea poziționa în calitate de bărbat. Aceste idei explică faptul că el se consideră într-o situație care poate fi caracterizată ca fiind aproape „fără angoasă”. Soția sa întâmpină mai multe dificultăți în a considera că stabilizarea sa este definitivă, deoarece ea este conștientă de partea sa de responsabilitate în apariția sau dispariția simptomului. Evaluarea vindecării stabilizate Figura 4. Evaluarea vindecării stabilizate HUBERT 8 Fără încredere Multă încredere CAROLYN
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evoluată Terapeuții explică conceptele de conștiință rațională (competențe care să mobilizeze raționamentul), de conștiință emoțională (competențe pentru a trăi emoția) și de conștiință evoluată (competențe pentru realizarea sintezei dintre raționamente și emoții). Doamna B. vorbește despre dificultățile pe care le întâmpină în încercarea de a intra în contact cu conștiința sa evoluată. In mai multe rânduri, ea își mărturisește teama că nu are o astfel de conștiință. Ea evaluează cu greutate dacă se află într-o stare de conștiință emoțională sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sa evoluată. In mai multe rânduri, ea își mărturisește teama că nu are o astfel de conștiință. Ea evaluează cu greutate dacă se află într-o stare de conștiință emoțională sau rațională, atât de mare este dificultatea pe care o întâmpină în a intra în contact cu senzațiile sale fiziologice și cu afectele sale. Terapeuții validează dificultatea și o încurajează să continue exercițiile. In timpul celei de a cincea ședință, Doamna B. împărtășește împreună cu grupul o experiență trăită în timpul săptămânii și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Analizarea lui „pentru” și a lui „contra” determină participantul să reflecteze la avantajele și dezavantajele pe care le are tolerând suferința resimțită. Devine astfel posibilă recontextualizarea evenimentului negativ căruia i se atribuie o dimensiune temporală, deci un sfârșit. Doamna B. întâmpină dificultăți în a aplica această strategie atunci când trăiește emoții dureroase; în schimb, utilizarea acesteia în intervalul dintre crize o încurajează în dorința sa de a aplica celelalte competențe de toleranță la suferință. Sedințele iau sfârșit utilizându-se același scenariu descris
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ideea de a deranja: în fiecare dimineață, la ora 9 fix, Doamna B. îl sună pe terapeutul său pentru a analiza situația. Apel telefonic în situație de criză sau în cazul în care există o problemă sau atunci când relația terapeutică întâmpină o dificultate Doamna B. simte cum crește în ea, începând cu primele ore ale după-amiezii, o dorință imperioasă de a se automutila. Cu lacrimi în ochi, ea îl sună pe terapeutul său și îi explică că nu va reuși niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ci și de contextul semantic al frazei. Se impune, de asemenea, ca și condiție esențială aceea ca persoana să vorbească permanent cu fața către deficientul de auz, în caz contrar acesta riscând să piardă firul ideilor transmise. Indiferent de dificultățile întâmpinate de persoanele cu deficiență de auz în a învăța să vorbească și de faptul că există momente în care vor să renunțe, preferând limbajul semnelor, după ce observă anumite progrese în timp, nu regretă efortul depus. Este clar nevoie de perseverență
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]