17,219 matches
-
plecăm de-aici, toți, porunci în șoaptă, însă foarte dur, Valerius Asiaticus. Se supuseră în tăcere, risipindu-se. Nu se auzeau alte glasuri. Încă nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit din cauza disperării răsună în atrium. Alergă, se aruncă asupra celui căzut, văzu sângele, îi luă capul în mâini. — Ascultă-mă, te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Chereas privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zdrobit capul de perete, povesti. O broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa următoare, cuprinși de disperare, revoltați, începură să dea năvală în stradă, în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele zăceau răsturnate. Vigiles fură copleșiți de imensul val de oameni, iar cohortele pretoriene, luate prin surprindere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc de a-mi depăși condiția ponderală. Apoi, aflându-mă deasupra, mă liniștesc, intru În imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc de a-mi depăși condiția ponderală. Apoi, aflându-mă deasupra, mă liniștesc, intru În imperiul libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe ei! Nu-i lăsați să umble... prin alte locuri!“. Râdem cu toții. Nimeni nu se poate ofusca de directețea ei. E mică, blondă, pistruiată, scurtă În picioare. Aleargă după mine să țină pasul. Măresc compasul. Rămâne În urmă. Fuge. Dar râsul ei victorios te urmărește, te ajunge, te cucerește. Ce vrei, așa este ea; ți-a făcut-o, te-a pus in imbarazzo. Dar, brusc, devine serioasă; rigidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi comentasem versul emblematic „Verweile doch - du bist so schon“ și Bazil e un tip inteligent.) „Marea clipă“ „Da, dar cu cine...?“ „Cu oricine. Vor fi fiind acolo farfuze și damicele destule!“ Are dreptate. Mă ridic lihnit din boemă și alerg curios spre Clipă. (revelion) Spre miezul nopții am, la un moment dat, o stare de neliniște; mă enervează brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi ale iadului cărnii, lăsați-mi o clipă de răgaz, o singură clipă, ca să mă scutur de aburii visului obscen. (duminică) Azi e duminică. Ca de obicei, merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine, deși nu lăsa să se vadă acest lucru. Un tur de recunoaștere, Încă unul de Îmblânzire, apoi dispărea brusc așa cum apăruse. Îmi ajungea că am văzut-o, fie și o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine, deși nu lăsa să se vadă acest lucru. Un tur de recunoaștere, Încă unul de Îmblânzire, apoi dispărea brusc așa cum apăruse. Îmi ajungea că am văzut-o, fie și o fracțiune de secundă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai este același. „Ce dracu’ ai de te tragi de urechi?“, mă Întreabă Bazil. (noaptea) În noaptea asta, mi-am visat prietenul din copilărie, pe Paul; mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a... (sâmbătă) Mă reped Într-o mașină ce trece ca un fulger pe lângă mine, nu știu unde merg; e un drum pe care parcă Îl cunosc din altă viață. Coborâm sau urcăm vertiginos: Între timp, a venit un prieten sau o prietenă; alergăm, nu pot să mă țin după el sau după ea, intrăm pe o ușă batantă care pe mine mă respinge, atunci ies din acea arhitectură și pășesc Într-un prato ce se află chiar În fața edificiului; mă culc În iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o daună, ca să Înceapă o story); iată răul se rostogolește spre tine, În curând te va ajunge; e un lup vărsând bale de fiară, se repede, se apropie; tu strigi, te frămânți, ajutor, ajutooor, nimeni nu te aude; te zbați, alergi, dar nu avansezi, ceva te ține, te Împiedică să; nu, nu există scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum Întârzierea de reacție se transformă În curiozitate bolnăvicioasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund În zona de interdicție doar pentru o fracțiune de secundă; ah, cu ce viteză fulgerătoare aleargă imaginile vieții mele, dar ochiul interior e prea leneș să le rețină, chiar dacă le vede. (ora zero) Azi, la ora 13, așa cum stabilisem, am vrut să chem un taxi ca să plec din strada Lisabonei. A. s-a aruncat În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât o soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă, să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cine știe dacă am să-l mai văd atât de aproape pe Marin Preda și să stau de vorbă cu el numai pentru mine. El parcă intuiește angoasa În care mă găsesc: „Coboară la chioșc, monșer, și ia o revistă“. Alerg. Când să ies, „Stai să-ți dau 3 lei“, Îmi strigă. Nu mai stau. În trei minute sunt cu revista Înapoi. Întâi Își pune alți ochelari și mai groși, deschide numărul, Îl răsfoiește, nu se oprește decât la pagina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care stă În lumina azură; care stă acolo tocmai să se vadă mai bine că știe ce-l așteaptă. Se spune că pictorul se speria de viața din ramă și atunci se scutura de vopsele, arunca pensula cu furie și alerga În stradă, uitându-se cu atenție la toți milanezii, Întorcându-i cu fața spre lumină și spre Întuneric, să-i vadă mai bine și să se inspire din viața reală; după aceea, alerga din nou la locul crimei, Își contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vopsele, arunca pensula cu furie și alerga În stradă, uitându-se cu atenție la toți milanezii, Întorcându-i cu fața spre lumină și spre Întuneric, să-i vadă mai bine și să se inspire din viața reală; după aceea, alerga din nou la locul crimei, Își contempla pictura Începută, mai punea o nuanță aici, mai da o pensulă dincolo și apoi pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grabnic În casă, având grijă să nu răcesc. Nici nu mai voiam să mănânc, de fericit ce eram, trebuia să dau un adevărat război cu mama la acest capitol, care, neînduplecată, Îmi pregătea repede un pachețel cu mâncare și mă alerga pe stradă până la fântână ca să-l iau. În acea zi aurorală de reluare a școlii, plecam cu mult Înainte de acasă. Pe drum nici nu vedeam bine pe unde calc, de aceea, mă Împiedicam de foarte multe ori de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
telescoape imense ce se atrag reciproc Încleștate, reflectându-se unul Într-altul de la depărtări astrale. Ne cercetăm cu lăcomie, ne spunem mii de lucruri prin ochi Într-o secundă, ne certăm din priviri brusc, tot acolo ne Împăcăm imediat, ne alergăm prin coclaurii imaginației. Eu citesc tot ce a visat ea cât timp n-am putut-o vedea, cât timp ochii noștri au Încetat să se fixeze În acea Înfruntare materială permanentă; cât timp suntem alături nimeni și nimic nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să-mi spargă pieptul, să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o ca o dovadă maximă de afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să-mi spargă pieptul, să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o ca o dovadă maximă de afecțiune. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-o arată, o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin rezistență și curaj, se manifestă ca un bărbat, dar azi, iată, are o reamintire bruscă a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată, are o lentoare lascivă a mișcărilor. Schițează gestul Încetinit și gingaș de a alerga după un fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]