13,825 matches
-
promovării legii de acordare a Clauzei îi revenea lui Wilbur Mills, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților. După doar cîteva zile de la hotărîrea lui Nixon, Bogdan solicită o întrevedere cu Mills. Acesta îi refuză, însă, cererea 1433. Ambasadorul încercă atunci altă tactică: obținu sprijinul unui congresman din Washington, Robert B. Anderson. Ca fost secretar de Finanțe, pe vremea lui Eisenhower, Anderson era o figură familiară la Capitol Hill1434. În plus, interesul lui pentru Clauză era cît se poate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
septembrie, Bogdan luă prînzul cu Sonnenfeldt și după încă două zile se întîlni cu Nixon în Biroul Oval. Deși nu există informații referitoare la conversația lor, Bogdan a vorbit, cu siguranță, despre creditele Eximbank și "Clauza națiunii celei mai favorizate". Ambasadorul putea da ca exemplu o serie de asocieri de succes între companii americane și românești. Corning Glass și o filială a companiei International Telephone and Telegraph construiseră deja fabrici în România; se desfășurau, de asemenea, negocieri cu Boeing Aircraft, pentru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acordarea Clauzei și apoi pentru a dezbate diverse probleme economice. Stein a acceptat să înainteze cererea spre a fi studiată de cei în cauză 1479. Între timp, Bogdan a încercat să trateze cu Wilbur Mills, însă fără succes. Conform spuselor ambasadorului, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților nici măcar nu "știa unde este România". Mai mult decît atît, în calitate de "congresman din Arkansas, nu știa ce este Clauza; credea că era un tratament preferențial". Bogdan a trebuit să-l convingă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
recomandări ale Administrației 1490. Pe 1 aprilie, Bogdan se pregătea să se întoarcă la București, căci momentul oportun pentru obținerea Clauzei trecuse deja. Înainte de plecare, însă, Clifford Evans, corespondentul de la Washington al RKO General Broadcasting Corporation, îi luă un interviu. Ambasadorul i-a împărtășit lui Evans speranța că "se vor lua foarte repede" măsuri pentru acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" României. România "nu cerea pomană sau acțiuni filantropice. Noi nu cerem decît o relație de avantaj reciproc"1491. La cîteva
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a-i forța pe sovietici să renunțe la taxele exorbitante de emigrare 1560. Jackson îi spuse lui Flanigan că are de gînd să-și anexeze amendamentul la legea comercială. Se săturase de sovietici. Cu cîtva timp în urmă îi trimisese ambasadorului Dobrînin o scrisoare în care cerea și răspuns. Nu primise încă nici unul. Flanigan îi ceru imediat lui Sonnenfeldt să-l determine pe Dobrînin să răspundă, "avînd în vedere importanța lui Jackson în această privință"1561. Așteptîndu-se la amendamentul lui Jackson
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Mills să lase deoparte taxele, pentru a se ocupa de comerț. Acesta a acceptat și a promis că va începe pe 1 mai audierile pentru legea comerțului 1566. Pe 19 martie, Nixon l-a desemnat pe reprezentantul special al comerțului, ambasadorul William Pearce, să coordoneze audierile Congresului pentru legea comercială a Administrației. Pearce avea să-i expună situația lui Flanigan, care se raporta, la rîndul lui, la Shultz 1567. La două zile după aceea, Mills le-a spus celor din Congres
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Est-Vest1578. Deși se știe sigur că Bogdan s-a întîlnit cu Kissinger, nu există nici un proces verbal al convorbirii. Însă, de vreme ce România și Statele Unite nu au semnat nici un acord pe termen lung pînă în 1976, Kissinger i-a spus, probabil, ambasadorului că nu este momentul potrivit pentru un acord separat cu România. Între timp, interesul cu care Mondale pledase pentru Clauza României s-a soldat cu unele rezultate concrete pentru alegătorii săi din Minnesota, mai ales pentru cei de la Control Data
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Oricum, România nu era amenințată de condiționarea dintre comerț și emigrare. Bucureștiul le permitea evreilor să emigreze. De fapt, atitudinea guvernului îl deranja chiar pe rabinul șef al României, Rosen, care era împotriva emigrării evreilor. După părerea lui Harry Barnes, ambasadorul american din România, Rosen vedea în aceasta un "paradox". "Avînd în vedere emigrarea, cultura ebraică era într-un mare pericol de dispariție"1587. Ca urmare, România trebuia să aștepte să fie adoptată mai întîi legea aflată la momentul respectiv în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
voia, totuși, să dezvolte comerțul cu Washingtonul. Bogdan arăta în rapoartele sale că acțiunile întreprinse în vederea emiterii unei hotărîri separate, prin care să se asigure României Clauza, pierd teren. Pentru a complica lucrurile, Leonard Meeker a demisionat din funcția de ambasador al Americii în România, părăsindu-și postul pe 10 mai. Înlocuitorul său, Harry Barnes, nu avea să sosească în mai puțin de zece luni. Ca urmare, Ceaușescu a hotărît să trateze direct cu Washingtonul. Cu ceva vreme în urmă, în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au precipitat o serie de audieri pe teme comerciale, printre care cele privind prelungirea termenului de valabilitate a Legii Eximbank și a Legii administrării exporturilor, precum și cele programate pentru Legea reformei comerciale. Pe 5 ianuarie, Nixon l-a desemnat pe ambasadorul și reprezentantul comercial special William Eberle să dirijeze proiectul de lege comercială, în locul ambasadorului Pearce. Eberle trebuia să-și orienteze strategia generală și tactica de lucru de zi cu zi astfel încît Congresul să adopte o versiune a proiectului Legii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
termenului de valabilitate a Legii Eximbank și a Legii administrării exporturilor, precum și cele programate pentru Legea reformei comerciale. Pe 5 ianuarie, Nixon l-a desemnat pe ambasadorul și reprezentantul comercial special William Eberle să dirijeze proiectul de lege comercială, în locul ambasadorului Pearce. Eberle trebuia să-și orienteze strategia generală și tactica de lucru de zi cu zi astfel încît Congresul să adopte o versiune a proiectului Legii reformei cît mai apropiată de cea a Administrației 1633. În scurt timp, rolul lui
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a stabili durata necesară aprobării sau respingerii unei cereri, pentru a exclude cazurile speciale trimise de Washington către Moscova și forma în care sovieticii aveau să comunice măsurile întreprinse cu privire la Capitolul IV1638. Kissinger s-a întîlnit cu Dobrînin. În 1973, ambasadorul sovietic îi spusese că sovieticii vor încerca să păstreze o rată a emigrării de cca 35.000. Și totuși, în ultimul sfert al anului 1973 se înregistrase o scădere de aproximativ 28%, comparativ cu aceeași perioadă din 1972. Dobrînin a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în aprilie, la întîlnirea programată pentru pregătirea celei de-a treia întruniri la nivel înalt Nixon-Brejnev1645. Washington și București, 1974 Relațiile româno-americane au continuat să fie degajate, însă nu au progresat prea mult. În urma desemnării lui din decembrie 1973, ca ambasador în România, Harry Barnes și-a ocupat postul pe 14 martie 1974, la trei zile după ce Eximbank hotărîse să suspende, temporar, creditele pentru România. Această acțiune, care afecta și Iugoslavia, Polonia și Uniunea Sovietică, pornise de la intenția băncii de a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
-i da, însă, lui Nixon, asigurări speciale 1669. Conștienți de impasul în care se afla comerțul și emigrarea sovietică, Bogdan și Ceaușescu au încercat să readucă în discuție problema "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România. La sfîrșitul lunii mai, ambasadorul luase prînzul cu Mike Dunn, secretarul adjunct al Comerțului pentru Afaceri Internaționale și îi amintise cît de importantă este "Clauza" pentru România 1670. După cîteva zile, Claude Brineger, secretarul Transporturilor, a făcut o vizită la București și a avut o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ford să-și depună jurămîntul, în calitate de al 38-lea președinte al Americii. La cinci zile după aceea, Ford a început să se preocupe de aspectul administrativ al proiectului de lege comercială. El s-a întîlnit pentru prima dată cu Dobrînin. Ambasadorul l-a asigurat că guvernul său poate garanta verbal un număr de 55.000 de emigranți evrei pe an, dar nu poate emite și garanții scrise în acest sens1674. La cîteva ore după aceea, președintele a discutat cu Russell Long
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de Nixon, în 1971, cu privire la Eximbank și Bucureștiul nu mai avea acces la fondurile băncii pînă la o nouă hotărîre prezidențială 1685. Animozitatea crescîndă a Congresului față de sovietici i-a făcut pe Bogdan și pe Ceaușescu să intre în panică. Ambasadorul se întîlnise deja cu noul președinte în august. Bogdan îl adusese la Casa Albă pe Vasile Pungan, "un trimis special al lui Ceaușescu", pentru a discuta cu Ford despre modul în care acesta privea relațiile dintre cele două țări1686. La
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și științific 1697. La o lună după aceea, în ziua în care Kissinger anunța că Uniunea Sovietică a hotărît să respingă acordul comercial sovieto-american din 1972, George Macovescu, ministrul de Externe al României, l-a invitat în biroul său pe ambasadorul Barnes. Macovescu voia să știe dacă Statele Unite sînt gata să negocieze un acord privind Clauza care să trateze problema emigrării într-o manieră satisfăcătoare 1698. Barnes a confirmat aceasta și a doua zi au început discuțiile bilaterale, pe de o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care și România, ca posibile candidate "în studiu" la statutul de "țară beneficiară, în curs de dezvoltare"1706. Bogdan s-a întîlnit cu președintele Ford chiar în ziua aceea, pentru a-i transmite recunoștința lui Ceaușescu vizavi de această hotărîre. Ambasadorul a fost însoțit de un ansamblu coral românesc, care, la rîndu-i, i-a transmis un mesaj președintelui, din partea liderului român 1707. În această notă diplomatică se sublinia importanța Declarației de principii pe care cei doi o semnaseră în decembrie 1973
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
decît de Bogdan era tipic pentru Ceaușescu. Cînd voia să ia legătura directă cu președintele american, trimitea un mesaj prin oricine avea acces la Biroul Oval. La București se încheiaseră negocierile privind partea comercială a tratatului și pe 2 aprilie, ambasadorul Barnes și Ion Pățan, ministrul Comerțului Exterior și al Cooperării Economice Internaționale au semnat un acord comercial pe trei ani. Acesta garanta acordarea reciprocă a statutului de Clauză și crea posibilitatea ca volumul comerțului bilateral din următorii trei ani să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prezidențială, tendința generală a membrilor comitetului era aceea de sprijinire a acordului. Congresul, însă, nu voia nici să piardă ocazia de a critica Administrația, nici să-și reducă influența pe care o exercita, în ultima vreme, în politica externă. Noul ambasador pentru relațiile comerciale, Frederick Dent și Arthur Hartman, de la Departamentul de Stat erau hărțuiți mai cu seamă de William Archer, din Texas, membru al comitetului. El îl întrebă pe Hartman: "de ce nu puteți spune azi Congresului, cu certitudine", că România
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru Comerț nu voia ca și acordul cu România să aibă aceeași soartă. Atacurile critice ale Congresului împotriva derogării lui Ford l-au alarmat pe Bogdan. El a solicitat o întîlnire cu vicepreședintele Nelson Rockefeller, pe data de 14 mai1720. Ambasadorul voia să cunoască părerea Administrației despre progresul tratatului românesc. Comerțul bilateral cu America atinsese o valoare de 400 milioane de dolari în 1974 și Bogdan voia Clauza pentru a spori volumul comerțului românesc cu Statele Unite 1721. Planul conducerii de la București
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ambasada Română se întreba cu îngrijorare dacă Comitetul de Finanțe va recomanda sau nu aprobarea Clauzei pentru România. Comitetul era preocupat mai cu seamă de problema emigrării evreilor. Ceaușescu îl vizitează pe Ford Reacția Senatului a confirmat temerile lui Bogdan. Ambasadorul îl informase deja pe liderul român că audierile se vor axa pe emigrare mai mult decît ar fi de așteptat 1729. Bogdan voia ca Ceaușescu să intervină personal și să discute cu președintele american. Pe 4 iunie, Ford a acceptat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
50 milioane de dolari pentru o cotă-parte reprezentînd o treime din total și să primească o treime din cărbunele extras 1737. Pe 8 iulie, comitetul lui Long și-a reluat audierile pentru acordul comercial românesc. Sub conducerea reprezentantului comercial special, ambasadorul Frederick Dent, autoritățile din Administrație au început să-și prezinte depozițiile. Jesse Helms, reprezentantul Carolinei de Nord, s-a aflat la conducerea opoziției. El a avut o dispută personală cu președintele. Ford făcuse o derogare nu numai de la prevederile Paragrafului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
export, dar putea exporta mai ușor sticlă și articole de sticlărie, îmbrăcăminte, mobilă din lemn, plăci de oțel și încălțăminte de piele, în Statele Unite 1758. Pentru unii, în special pentru Ion Pacepa, care-și părăsise țara și pentru David Funderburk, ambasadorul Americii în România din 1981-1985, acordul însemna că Ceaușescu putea implementa proiectul "Orizont", o operație menită să asigure tehnologie occidentală fără a-și reduce controlul de tip stalinist asupra României 1759. După spusele lui Pacepa, care fusese șeful Poliției Secrete
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ceaușescu i-a mărturisit în 1978, înainte de plecarea lui, că operația "Orizont" a fost încununată de succes. Înainte de aceasta abia dacă avea "o duzină de ofițeri ai Serviciului de Informații în America. Acum am de cinci ori pe atîția, cu tot cu ambasador și în cîțiva ani vor fi de zece ori pe-atîția. Și America cu ce s-a ales din asta? Cu un c... Și nimic altceva"1760. Primele roade ale tratatului După semnarea tratatului comercial, negocierile pentru acordul agricol au progresat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]