KorAP: Find »[drukola/base=aprinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...547 548 549 ...719 >

17,970 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

nu‑ți frământa căpșorul cu asemenea chestii. Și, Înainte să‑mi mut gura de sub degetele lui, și‑a așezat cealaltă mână după capul meu și mi‑a prins fața În ambele mâini. Undeva, În fundul creierului meu complet zăpăcit, s‑au aprins niște beculețe și mi‑am dat seama că o să mă sărute. Am știut‑o, am simțit‑o, dar nu m‑am putut mișca din loc. El a luat ezitarea mea de a mă Îndepărta drept permisiune și și‑a apăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
iată! Sfârșitul treptelor. Sentimentul victoriei nu era mai mic decât cel resimțit de o alergătoare de nivel mondial care tocmai a câștigat prima ei medalie de aur. Am inspirat adânc, mi‑am Încleștat pumnii ca să‑mi Înving tentația de a aprinde o țigară Întru sărbătorirea victoriei și mi‑am mai dat o dată cu rujul de buze roz‑bombon. Era timpul să fiu o lady. Un paznic mi‑a deschis ușa, s‑a Înclinat ușor și a zâmbit. Își Închipuia, probabil, că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
brichetă. — Știam eu că nu te superi, a zis și a mai tras calmă un fum. N‑am chef să m‑apuc de treabă și asta mă ajută să mă concentrez. — Ce treabă amâni? am Întrebat‑o și mi‑am aprins și eu o țigară, după care i‑am aruncat Înapoi bricheta. Voia să facă șaptesprezece credite semestrul ăsta, În efortul de a‑și ridica media generală după notele mediocre pe care le luase În primăvară. M‑am uitat la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
văzut de multă vreme. O invitație pur profesională, se‑nțelege. Pentru o fată care citise În Cosmo atât de multe articole intitulate „Cum să‑ți dai seama dacă el e pregătit pentru o relație pur serioasă“, era normal să se aprindă câteva beculețe de alarmă la auzul unei asemenea fraze. Și chiar s‑au aprins - numai că eu am decis să nu le bag În seamă. Fusese o zi extrem de lungă, așa că mi‑am permis să cred - doar pentru câteva clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
citise În Cosmo atât de multe articole intitulate „Cum să‑ți dai seama dacă el e pregătit pentru o relație pur serioasă“, era normal să se aprindă câteva beculețe de alarmă la auzul unei asemenea fraze. Și chiar s‑au aprins - numai că eu am decis să nu le bag În seamă. Fusese o zi extrem de lungă, așa că mi‑am permis să cred - doar pentru câteva clipe - că el poate, poate, POATE, e sincer. La naiba. Îmi făcea plăcere să stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În „dosare“ă. Țârrr. Țârrr. Țârrr. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Prea Îngrețoșată și Îndurerată ca să mă uit la parada fotomodelor anorexice, m‑am strecurat afară să trag un fum de țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

foarte bine, marinar. — În regulă, camarazi? spuse el azi, făcîndu-i ușor cu ochiul lui Duncan. Întrebă cum e vremea și se interesă de artrita domnului Mundy - În tot acest interval, scoase o țigară din pachet, o puse În gură și aprinse un chibrit; Își mișca ușor și firesc unul dintre brațe, În timp ce celălalt, nedezvoltat, Îi atîrna Într-o parte. De ce venea, se Întreba mereu Duncan, cînd se putea descurca foarte bine cum era? Își zise că, probabil, tînărul dorea o iubită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își Îndoiră picioarele Îmbrăcate În ciorapii stopați la degetul mare și călcîie. Pantofii erau scîlciați, dar toată lumea Îi avea așa. Helen scoase un pachet de țigări, dar Viv Îi spuse: E rîndul meu. Nu contează. Atunci Îți rămîn datoare. Își aprinseră țigările cu același chibrit. Viv Își dădu capul pe spate și scoase fumul pe gură. Apoi se uită la ceas. — Sfinte Dumnezeule! Au trecut deja zece minute. De ce nu trece timpul la fel de repede și cînd sîntem cu clienții? — Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Fetele de la bancul de lucru tăcură și-și continuară activitatea, la fel de agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă Winnie. Fotograful o examină. Apoi se uită la fetele care stăteau lîngă ea, dintre care una avea fața și mîinile arse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să zîmbească, apoi Își ridică aparatul și-și apropie ochiul de obiectiv. Numai că se prefăcu doar că deschide diafragma. Apăsă butonul pe jumătate și făcu un clic cu limba. Fetele Începură să se plîngă. — Dar becul nu s-a aprins! — A luminat, zise el. Este unul special, invizibil. E unul care radiografiază. Vede prin hainele voastre. Evident, asta o inventase pentru a le flata pe fetele alea șterse care-l băteau la cap să le pozeze, iar Duncan se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Vino și sărută-mă, făptură minunată! Simplitatea lui, se gîndi ea, era uluitoare. Dar ea Îi Îndrăgise Întotdeauna defectele și punctele slabe. Își risipise viața cu slăbiciunile lui, cu scuzele lui, cu promisiunile lui... Reveni În brațele lui. El mai aprinse o țigară și stătură Întinși, fumînd Împreună, uitîndu-se din nou spre copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai știau dacă prinsese sau nu șoarecele sau dacă se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gură și ovaționă la fel ca ceilalți de pe dig. Părea la fel de plin de viață ca băieții - avea antebrațele goale și bronzate, iar părul lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se mișca dezinvolt și ușor, dînd la o parte unele panouri din cambuză pentru a lua ceai, un ceainic și două căni emailate. Nu pot fierbe apa, zise ea, soba s-a dus, și n-au avut timp s-o aprindă din nou, dar o să iau de la fata de alături. Ieși cu ceainicul, iar Kay se așeză. Ambarcațiunea se legăna, lovindu-se cu un sunet gol de țărm, pentru că treceau cîteva barje. Auzea vocile bărbaților cu o claritate enervantă: ...pe calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
opri cu bricheta În mînă. Făcu un semn spre petele de pe cămașa lui Mickey. Cred că nu-i nici un pericol să fumez alături de tine? După toată tropăiala aia cu furtunul de benzină, vreau să zic. Sper că n-o să te aprinzi ca o torță. — Dacă ești atentă, nu, zise Mickey rîzÎnd. — Bun, slavă Domnului! Că mi-ar părea rău, știi, dacă s-ar Întîmpla asta. Scoase țigara. Vrei niște mahorcă? Mickey luă o țigară. Kay i-o aprinse, apoi și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
n-o să te aprinzi ca o torță. — Dacă ești atentă, nu, zise Mickey rîzÎnd. — Bun, slavă Domnului! Că mi-ar părea rău, știi, dacă s-ar Întîmpla asta. Scoase țigara. Vrei niște mahorcă? Mickey luă o țigară. Kay i-o aprinse, apoi și-o aprinse pe-a ei. În spatele ei era o fereastră glisantă: o Împinse și o deschise pentru a lăsa fumul să iasă. — Ce mai e pe la Sandy? Întrebă ea cînd reveni. Mickey dădu din umeri. Ea se ocupa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ca o torță. — Dacă ești atentă, nu, zise Mickey rîzÎnd. — Bun, slavă Domnului! Că mi-ar părea rău, știi, dacă s-ar Întîmpla asta. Scoase țigara. Vrei niște mahorcă? Mickey luă o țigară. Kay i-o aprinse, apoi și-o aprinse pe-a ei. În spatele ei era o fereastră glisantă: o Împinse și o deschise pentru a lăsa fumul să iasă. — Ce mai e pe la Sandy? Întrebă ea cînd reveni. Mickey dădu din umeri. Ea se ocupa doar de atelierul auto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un ton cinic, atotștiutor, iar comentariul lui era atît de departe de adevăr - și Într-un fel, atît de aproape de el, că Viv se simți lezată. Se Întrebă oare ce-i spusese Duncan despre Reggie și ea. Fața i se aprinse. Nu, nu-i ce crezi tu, spuse ea. El Își depărtă mîinile. — Ți-am mai spus că sînt un tip deschis la minte. — Dar nu-i nimic de genul ăsta. Pur și simplu... Își fixase ochii asupra ei. Erau albaștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În curte sau să reia o veche dispută. — Mișcă-ți curul! Stătuse atît de mult În bucătăria luminoasă, Încît În momentul În care intră În celelalte camere i se părură prea Întunecate. Se deplasă repede dintr-o cameră În alta, aprinzînd luminile. Coborî În salon și-și turnă un pahar de gin cu apă. Se așeză pe canapea și se apucă să tricoteze; tricotă cinci sau zece minute. Dar lîna părea să se agațe de degetele ei uscate. Ginul o umplea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
țigara la buze, Își Îngustă ochii și clătină din cap de parcă ar fi fost dezgustată și nu i-ar fi venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își depărtă țigara de la gură și-i spuse pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și se Întoarse jos, În salon. Rostise aceste cuvinte liniștită și pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău restul ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
secret al meu. Nu-și Îngădui să mediteze la cît de jalnic ar fi acest secret. Se duse liniștită În bucătărie și luă o mică trusă din dulap și coborî În baie, Închise ușa fără zgomot și trase zăvorul, apoi aprinse lumina și, dintr-odată, se simți mai bine. Lumina era strălucitoare, ca luminile pe care le vedeai În sălile de operație din filme; chiar și suprafețele albe și lise ale căzii și chiuvetei creau un anume aer clinic, un sentiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe acolo, dar de data asta, În Întuneric, i se părea schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din casele pe lîngă care trecea, văzînd luminile stinse În camerele de la parter și altele aprinse În dormitoare sau pe coridoare, pentru că oamenii se duceau la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea pentru a ajunge la ivărul ferestrei: era Înfășurată În perdea ca o mireasă În vălul ei. Într-o casă modernă, o fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încet pînă la scara Întunecată, dar probabil că o trădase o scîndură care scîrțîia. Domnul Leonard, bănui, sătea de unul singur În camera lui de tratamente, făcîndu-și garda de noapte și expediind rugăciuni. Era Îmbrăcat În cămașă, cu manșetele rulate. Aprinsese lampa indigo pe care o folosea la vindecările nocturne, iar lumina ei albastră lumina ciudat culoarul. Rămase În ușă, cu fața În umbră. — M-am gîndit la dumneavoastră În seara asta, domnișoară Langrish, zise el liniștit. Ce mai faceți? Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vocea groasă, nesigură, ca și cum nu ar fi fost a ei. Se depărtă de el, și urcă Împiedecat scările pînă În camera ei; bîjbîi În jurul broaștei Înainte de a descuia ușa și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]