14,490 matches
-
moștenitoare americană, Anita Stewart. Stewart era fiica lui William Rhinelander Stewart și Annie Armstrong. După ce părinții ei au divorțat în august 1906, mama ei s-a căsătorit cu milionarul James Henry Smith. Miguel și Anita Stewart s-au căsătorit la Castelul Tulloch în Scoția, la 15 septembrie 1909. A fost prima nuntă regală în Scoția de la Stuarți. La scurt timp după nuntă Stewart a fost numită "Prințesă de Braganza" de către împăratul austriac Francis Joseph. După căsătorie, tatăl său i-a acordat
Miguel Maria Maximiliano de Bragança () [Corola-website/Science/332757_a_334086]
-
Anne Sophie, Prințesă de Schwarzburg-Rudolstadt. La 3 august 1757, Karl Alexander a devenit margraf de Brandenburg-Ansbach. Capitala principatului a fost Ansbach însă Karl Alexander a preferat vânătoarea pe domeniile sale și șederea la țară, la Triesdorf. Aici el a renovat "Castelul Alb" pentru metresa sa Hippolyte Clairon, "Castelul Roșu" pentru el însuși, a construit Villa Sandrina pentru o altă metresă, "Fräulein Kurz", și Villa Rotunda pentru metresa (și mai târziu soție) Elizabeth Craven. În 1758, Karl Alexander a fondat fabrica de
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
august 1757, Karl Alexander a devenit margraf de Brandenburg-Ansbach. Capitala principatului a fost Ansbach însă Karl Alexander a preferat vânătoarea pe domeniile sale și șederea la țară, la Triesdorf. Aici el a renovat "Castelul Alb" pentru metresa sa Hippolyte Clairon, "Castelul Roșu" pentru el însuși, a construit Villa Sandrina pentru o altă metresă, "Fräulein Kurz", și Villa Rotunda pentru metresa (și mai târziu soție) Elizabeth Craven. În 1758, Karl Alexander a fondat fabrica de porțelan din Ansbach și a făcut asociații
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
ajuns la 1093 în anul 1924 și 1320 la 10 iunie 1925, anul dizolvării asociației. Hanul Drumeților a publicat trei cărți, toate în cursul anului 1924: "Cartea Munților" de Bucura Dumbravă, "Peștera Ialomiței și Casa Peștera" de Mihai Haret și "Castelul Peleș" de Mihai Haret. La 10 iunie 1926 „Societatea Hanul Drumeților” fuzionează cu „Turing Clubul României”.
Societatea „Hanul Drumeților” () [Corola-website/Science/332824_a_334153]
-
Luise Amalie de Brunswick-Wolfenbüttel (29 ianuarie 1722 - 13 ianuarie 1780) a fost fiica lui Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg și a soției acestuia, Antoinette de Brunswick-Wolfenbüttel. S-a născut la castelul Bevern în apropiere de Holzminden/Weser. A fost al șaptelea copil din paisprezece. Părinții ei erau verișori de gradul al doilea. La 6 ianuarie 1742 s-a căsăorit cu Prințul Augustus Wilhelm al Prusiei, al doilea fiu al regelui Frederic
Luise Amalie de Braunschweig-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/332887_a_334216]
-
pentru a o trezi pe Prințesa Aurora. Aceasta îi arată o viziune a prințesei frumoase iar prințul este imediat vrăjit. Zâna Liliacului explică situația iar Désiré o imploră să îl ducă la prințesă. Zâna Liliacului îl duce cu barca la castel și îl ghidează prin pădure până când ajung în cele din urmă la castelul ascuns. Odată ajuns în castel, Désiré o trezește pe Aurora cu un sărut. Se trezește și restul curții iar Regele și Regina acceptă din inimă când prințul
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
prințesei frumoase iar prințul este imediat vrăjit. Zâna Liliacului explică situația iar Désiré o imploră să îl ducă la prințesă. Zâna Liliacului îl duce cu barca la castel și îl ghidează prin pădure până când ajung în cele din urmă la castelul ascuns. Odată ajuns în castel, Désiré o trezește pe Aurora cu un sărut. Se trezește și restul curții iar Regele și Regina acceptă din inimă când prințul propune căsătoria. Are loc ceremonia nunții. Printre invitați se numără Zânele Bijuterii: Diamant
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
imediat vrăjit. Zâna Liliacului explică situația iar Désiré o imploră să îl ducă la prințesă. Zâna Liliacului îl duce cu barca la castel și îl ghidează prin pădure până când ajung în cele din urmă la castelul ascuns. Odată ajuns în castel, Désiré o trezește pe Aurora cu un sărut. Se trezește și restul curții iar Regele și Regina acceptă din inimă când prințul propune căsătoria. Are loc ceremonia nunții. Printre invitați se numără Zânele Bijuterii: Diamant, Aur, Argint și Safir, Zâna
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
alocat, Barbosa s-a alăturat mai multor întâlniri portugheze în Sevilia, în sudul Spaniei. Tatăl său, Diogo Barbosa, l-a urmat pe D. Álvaro de Braganza în exil în Sevilla, unde Álvaro a devenit primar, devenind el însuși guvernator al castelului din Sevilla. În 1516 Ferdinand Magellan s-a mutat la Sevilla și s-a împrietenit cu Diogo Barbosa, împărtășindu-și experiențele de călătorie în India. Curând Magellan s-a căsătorit cu fiica lui Barbosa, Beatriz, devenind cumnatul lui Duarte Barbosa
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
și el și familia sa au fost închiși. Se spune, că în timpul detronarii, Karin a căzut în genunchi în fața reginei văduve Katarina Stenbock, strigând: "Iartă-l!". Karin a împărțit prizonieratul cu Eric întâi la palatul regal din Stockholm, apoi la castelul de la Turku (1570-1571), la castelul Kastelholm, castelul Gripsholm (1571-1573) și castelul Västerås (1573). Copiii au fost plasați în grija reginei văduuve Catherine Stenbock și a guvernantei lor franceze, însă s-au renit cu părinții lor în 1570. karin a născut
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
au fost închiși. Se spune, că în timpul detronarii, Karin a căzut în genunchi în fața reginei văduve Katarina Stenbock, strigând: "Iartă-l!". Karin a împărțit prizonieratul cu Eric întâi la palatul regal din Stockholm, apoi la castelul de la Turku (1570-1571), la castelul Kastelholm, castelul Gripsholm (1571-1573) și castelul Västerås (1573). Copiii au fost plasați în grija reginei văduuve Catherine Stenbock și a guvernantei lor franceze, însă s-au renit cu părinții lor în 1570. karin a născut doi copii în captivitate, în
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
închiși. Se spune, că în timpul detronarii, Karin a căzut în genunchi în fața reginei văduve Katarina Stenbock, strigând: "Iartă-l!". Karin a împărțit prizonieratul cu Eric întâi la palatul regal din Stockholm, apoi la castelul de la Turku (1570-1571), la castelul Kastelholm, castelul Gripsholm (1571-1573) și castelul Västerås (1573). Copiii au fost plasați în grija reginei văduuve Catherine Stenbock și a guvernantei lor franceze, însă s-au renit cu părinții lor în 1570. karin a născut doi copii în captivitate, în 1570 și
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
în timpul detronarii, Karin a căzut în genunchi în fața reginei văduve Katarina Stenbock, strigând: "Iartă-l!". Karin a împărțit prizonieratul cu Eric întâi la palatul regal din Stockholm, apoi la castelul de la Turku (1570-1571), la castelul Kastelholm, castelul Gripsholm (1571-1573) și castelul Västerås (1573). Copiii au fost plasați în grija reginei văduuve Catherine Stenbock și a guvernantei lor franceze, însă s-au renit cu părinții lor în 1570. karin a născut doi copii în captivitate, în 1570 și 1572 însă ambii au
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
dar nu se crede că acest lucru s-a întâmplat în prezența lui Karin.Regina Karin și copiii s-au despărțit de soțul ei la 14 iunie 1573, pentru a preveni nașterea altor copii legitimi. Ei au fost duși la castelul din Turku, în Finlanda, unde au rămas sub arest la domiciliu până la moartea soțului ei, patru ani mai târziu. În 1575, fiul ei a fost luat și trimis în Polonia pentru a fi plasat în grija iezuiților dar i s-
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
I al Norvegiei (; 5 octombrie 1409 - 14 mai 1470), a fost rege al Suediei (1448-1457, 1464-1465 și din 1467 până la moartea sa în 1470) și rege al Norvegiei (1449-1450). Karl Knutsson s-a născut în octombrie 1408 sau 1409, la castelul Ekholmen, ca fiu al lui Knut Tordsson (Bonde), cavaler și membru al Consiliului Privat (riksråd) și a Margaretei Karlsdotter (Sparre av Tofta), singura fiică și moștenitoare a lui Karl Ulvsson, Lord de Tofta. Karl Knutsson s-a căsătorit prima dată
Carol al VIII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/332947_a_334276]
-
Dani unde vedeta a povestit despre emoțiile încercate când a fredonat prima oară piesa, această cântând și piesa live în cadrul matinalului, și pentru revista Unica în cadrul secțiunii Unica Online, Paula a cântat piesa live și a povestit despre videoclipul de la Castelul Bobolice și despre modul în care a ajuns să participe la acest proiect Pixar. În limba română, primul trailer a debutat dublat pe 23 ianuarie 2012, urmând apoi, ca site-ul filmului să fie realizat de Disney România , iar din
Neînfricată (film) () [Corola-website/Science/332929_a_334258]
-
doge, Teodato Ipato, un sediu nou în orașul Metamaucum, fiind transferat la rândul sau în 812 la Rivoaltus, vechiul Rialto, din dispoziția lui Angelo Partecipazio. În acest oraș, considerat mai sigur, a fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel, pe un teren deținut chiar de doge, în zona ocupată astăzi de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită sub Pietro IV Candiano; era o structură destul de solidă, deoarece a rezistat revoltei populare din 976. În 998 împăratul Otto al III
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
banchete Caroline l-a întâlnit și s-a îndrăgostit de baronul Wilhelm Freiherrn von Künsberg, care era căsătorit și care i-a răspuns la afecțiune în secret. Când a murit soția lui Wilhelm ea s-a mutat cu el la castelul lui din Fronberg. Scandalul l-a forțat pe baronul Künsberg să părăsească uniforma sa de cuirasier. Soțul Carolinei a tolerat relația și a refuzat o despărțire oficială, mergând până acolo încât copiii legitimi și nelegitimi au fost educați împreună. După
Caroline von Holnstein () [Corola-website/Science/333627_a_334956]
-
s-a căsătorit cu Wilhelm la 21 septembrie 1857. Copiii au fost legitimați în 1859 sub numele de baroni von Künsberg Fronberg. Caroline a murit doi ani mai târziu și a fost înmormântată la Fronberg, într-o cameră adiacentă capelei castelului.
Caroline von Holnstein () [Corola-website/Science/333627_a_334956]
-
când s-a înființat Episcopia din Graz, a primit rangul de catedrală. Construcție religioasă, inițial planificată ca o biserică fortificată în afara zidurilor orașului medieval, se afla pe un teren crescute între "Bürgergasse" și "Burggasse". Catedrala formează, împreună cu mausoleul imperial vecin, castelul și teatrul, ansamblul orașului imperial Graz. Domul din Graz este dedicat Sfântului Egidiu și, prin urmare, este cunoscut, de asemenea, sub numele Catedrala Sf. Egidiu. O primă biserică cu hramul Sf. Egidiu s-a aflat încă din secolul al XII
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
această primă biserică nu s-a mai păstrat nimic. Odată cu începerea construirii în 1438 a palatului Grazer Burg de către împăratul Frederic al III-lea, s-a inițiat și înălțarea unei biserici de curte. Din această perioadă provine și pasarela dintre castel și catedrală, care nu mai există astăzi. Ca și la toate celelalte clădiri construite sub Frederic al III-lea, pot fi găsite în Catedrala Graz litere gravate sau pictate (celebrul acronim "") și cifre reprezentând anul inaugurării: 1438 în fosta sacristie
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
rangul de "catedrală". 1831, dig a Bürgergasse a fost înlocuit înapoi cu un zid terasă și scara principală și îndepărtat coridorul conectarea la colegiul iezuit. 1853/1854 a fost făcută de demolare a tranziției compus două etaje de la catedrală la castel. În perioada 1962-1963 s-a realizat o reproiectare extinsă a interiorului bisericii în conformitate cu planurile lui Karl Raimund Lorenz. A fost amplasată o nouă masă a altarului fără picioare și s-a eliminat grilajul din fier forjat între naos și prezbiteriu
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
(franceză: "Château de Montségur") este o fostă cetate în apropiere de Montségur, o comună din Ariège, în sud-vestul Franței. Ruinele sale sunt pe locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură, din 1862. Ruinele castelului Montségur se ridică la 1.200 de metri altitudine, în sudul Frantei (în apropierea
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură, din 1862. Ruinele castelului Montségur se ridică la 1.200 de metri altitudine, în sudul Frantei (în apropierea Munților Pirinei), pe un teren accidentat. Localizată în inima regiunii Languedoc - Midi-Pirineilor francezi, la 80 km de Carcassonne, Montségur domină o formațiune de rocă cunoscuta drept
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
Conții de Toulouse, de Viconții de Carcassonne, iar în final de Conții de Foix. Se știu puține lucruri despre fortificație până la Cruciada Albigensiană. În jurul anului 1204, Raymond de Péreille, unul dintre cei doi seniori de Montségur, a început să reconstruiască castelul care era în ruine de cel puțin 40 de ani. Refortificat, castelul a devenit centrul activităților și casa lui Guilhabert de Castres, un teolog și arhiepiscop catar. În 1233, cetatea a devenit „reședința și capul” ("domicilium et caput") bisericii catare
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]