14,040 matches
-
care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I. Cuza pe tron în ambele provincii românești ("„soarele mi-a răsărit / pe țărani i-a-nveselit / pe boieri că i-a urât”") și eliberarea țăranilor de sub tirania boierilor „caimacami” (Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Al.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
semnificația exactă a acestui termen dar se crede că vine de la numele poporului "Cas" sau de la Marea Caspică. Conform tradiției, orașul Ctesiphon a fost fondat pe malul estic al râului Tigru de către Mitriade I (195-138 î.Hr), regele parților. În timpul domniei lui Gotarzes I (91-87 î.Hr), Ctesiphon ajunge un important centru politic și comercial. Orașul a devenit capitala Imperiului Part în anul 58 î.Hr. Treptat, Ctesiphon se unește cu vechea cetate elenistică Seleucia, aflată pe malul opus al Tigrului, devenind
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
onorabilă în suita soției regelui, Maria de Medici. Familia Guise a continuat să o susțină pe regină de-a lungul regenței și, Catherine a urmat-o pe Maria în exilul la Bloise după ce Ludovic al XIII-lea și-a asumat domnia. Henric și Catherine au avut 14 copii:
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
Nicolae Filimon scria în romanul său Ciocoii vechi și noi, că „domnița Ralú clădi la Cișmeaua Roșie o sală de bal, în care se adunau boierii și cucoanele de petreceau nopțile cele lungi ale iernii”. Deoarece tatăl ei își plătise domnia pentru trei ani și stătuse șase, domnița Ralú a trebuit să-și urmeze tatăl și să fugă de creditorii otomani. A trăit în Italia iar în 1829 s-a stabilit la Atena, unde a trăit cu toată familia. A finanțat
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
acestui mit. Ghicitorul care a reușit să-i aducă lui Neleu vitele lui Iphiclos este identificat cu Melampus, care ar fi întreprins acțiunea în beneficiul fratelui său Bias, pețitorul frumoasei Pero. Conform "Bibliotecii" lui Apollodor, episodul a avut loc în timpul domniei lui Phylacos, tatăl lui Iphiclos. Melampus, care avea din copilărie darul previziunii, știa de la bun început că va fi prins și întemnițat, dar își va atinge scopul în cele din urmă. După aproape un an petrecut în temniță, el a
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
cognomen"): Potcoavă. , însoțit de o oștire alcătuită din 2.000 de cazaci zaporojeni, în frunte cu hatmanul Șah, a pătruns în Moldova la 3 februarie 1578 și, învingând bulucurile otomane comandate de Daud, beiul de Silistra, l-a alungat de la domnie pe Petru Șchiopul (care s-a refugiat în Țara Românească) și, la 9 februarie 1578, a ocupat palatul domnesc din Iași preluând și sceptrul voievodal. Trupele otomane conduse de Daud beiul de Silistra, la care s-au adăugat după 26
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
atât de... încet, încât să se audă până la Dumnezeul artei spre care aspiră. Fie ca strigătul său frânt în culori să nu se stingă niciodată!” Florea Miu Craiova, aprilie 1994 “Florin Preda-Dochinoiu are deja o carieră de grafician de excepție, Domnia-sa se dovedește la fel de elocvent și atunci când face portret si atunci când pune în pagină diferite proiecții ale imaginarului său de creator adevărat. Florin Preda Dochinoiu trebuie felicitat pentru această reușită care este în primul rând a lui personala, dar fiind
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Churchill, I Duce de Marlborough, care a devenit soțul ei în 1677. Ea a acționat ca agent al prințesei Anna după ce tatăl acesteia, Iacob al II-lea a fost demis în timpul Revoluției Glorioase din 1688; și-a promovat interesele în timpul domniei lui William al III-lea și al Mariei a II-a. Când Anna a urcat pe tronul Angliei după moartea lui William în 1702, Ducele de Marlborough și Sidney Godolphin, I Conte de Godolphin au condus guvernul, în parte datorită
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
II-lea a răsplătit loialitatea lui John numindu-l baron de Eyemouth în Scoția. Ducele de York s-a întors în Anglia după ce tensiunea religioasă a slăbit; Sarah a fost numită doamnă de onoare pentru Prințesa Anne. Prima parte a domniei lui Iacob al II-lea a avut un succes relativ; nu era de așteptat ca un rege catolic să poată controla o țară puternic protestantă. În plus, fiica și moștenitoarea lui era protestantă. Atunci când Iacob a încercat să reformeze religia
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
devotați lui Iacob, au trecut de partea lui William de Orania. Iacob a preferat să fugă în Franța în decembrie 1688 decât să se confrunte cu o armată invadatoare, permițându-i lui William să preia tronul. Viața pentru Sarah în timpul domniei lui William și Mary a fost dificilă. Deși noul cuplu regal l-au premiat pe soțul lui Sarah cu titlul de Conte de Marlborough, Sarah și John s-au bucurat de mai puține favoruri decât în timpul domniei regelui Iacob al
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
pentru Sarah în timpul domniei lui William și Mary a fost dificilă. Deși noul cuplu regal l-au premiat pe soțul lui Sarah cu titlul de Conte de Marlborough, Sarah și John s-au bucurat de mai puține favoruri decât în timpul domniei regelui Iacob al II-lea. Noul conte de Marlborough a început să-l susțină pe exilatul Iacob; la această dată, influența lui Sarah asupra Annei și cultivarea ei în rândurile membrilor guvernului de a promova interesele Annei, erau cunoscute. Maria
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
suveranului și cuplul a acceptat ducatul. Sarah a primit cele mai înalte titluri deținute de o femeie în regat iar ducele a acceptat Ordinul Jartierei ca și pe cel de general căpitan de armată. În cea mai mare parte a domniei lui Anne, ducele de Marlborough a fost în străinătate în Războiul Succesiunii Spaniole, în timp ce Sarah a rămas în Anglia. În ciuda faptului că era cea mai puternică femeie din Anglia, în afară de regină, ea apărea la Curte numai rareori, preferând să supravegheze
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
activ la curtea regală. În cele din urmă, Caroline a trăit destul de armonos cu soțul ei. Ea i-a tolerat adulterul și problemele financiare. După decesul tatălui ei în 1839, s-a distanțat de curte, vorbind de acele vremuri drept ""domnia lui Papa"." A fost un mare patriot și obișnuia să spună că nu exista nici un motiv să călătorească, simțindu-se întotdeauna cel mai bine în Danemarca. Ea a fost, de asemenea, loială față de la Copenhaga și a rămas în timpul epidemiei
Prințesa Caroline a Danemarcei () [Corola-website/Science/331713_a_333042]
-
intervenția amantei regelui, Louise de Kérouaille i-a permis să se întoarcă pe scene politică. Intermitent, între 1682-1688, Sunderland a fost Secretar de Stat al Departamentului de Sud, Lord Locotenent de Warwickshire și Lord Președinte al Consiliului. În 1687, sub domnia lui Iacob al II-lea, s-a convertit la catolicism și a devenit cavaler al Ordinului Jartierei. Chiar dacă s-a bucurat de încrederea lui Mary de Modena, curând a devenit incomod sub proaspătul monarh, Iacob al II-lea. A rămas
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
sau care corespund unor sunete redate și de altă literă (vezi Ortografia limbii franceze, În epoca Renașterii). Încă nu se ajunge la normarea ortografiei, dar deja învinge caracterul etimologic al acesteia. În secolul al XVII-lea, stabilitatea politică adusă de domnia lui Henric al IV-lea duce la întărirea monarhiei, care devine absolută sub Ludovic la XIV-lea. Totodată, Franța cucerește noi provincii la granițele ei și colonii peste mări, devenind statul cel mai puternic din Europa. În secolul al XVIII
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
noiembrie 1093), cunoscută drept și regina Margareta a Scoției, a fpst prințesă engleză din Casa de Wessex. Margareta a fost denumită “Perla Scoției”. Născută în exil în Ungaria, ea a fost sora lui Edgar Ætheling, regele anglo-saxon cu o scurtă domnie și neîncoronat. Margareta și familia ei s-au întors în Anglia în 1057, însă au fugit în Acoția după cucerirea normandă din 1066. În jurul anului 1070 Margareta s-a căsătorit cu regele Malcolm al III-lea al Scoției devenind regină
Margareta de Wessex () [Corola-website/Science/331756_a_333085]
-
(n. 26 mai 1650 - d. 16 iunie 1722) a fost un general și politician englez. Cariera sa s-a desfășurat de-a lungul domniei a cinci suverani, de la Carol al II-lea al Angliei până la George I al Marii Britanii. A început să se facă remarcat în timpul domniei lui Carol al II-lea, dar datorită regelui Iacob al II-lea, protectorul său pe când era Duce
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
iunie 1722) a fost un general și politician englez. Cariera sa s-a desfășurat de-a lungul domniei a cinci suverani, de la Carol al II-lea al Angliei până la George I al Marii Britanii. A început să se facă remarcat în timpul domniei lui Carol al II-lea, dar datorită regelui Iacob al II-lea, protectorul său pe când era Duce de York, a obținut primele avansări, devenind generalul armatei regale. În 1685, când Iacob al II-lea a devenit rege, Churchill a avut
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
strălucitoare, care l-au imortalizat drept unul din cei mai mari generali din istorie. S-a retras din viața publică în 1711, la reședința sa, Palatul Blenheim, din cauza opoziției multor membrii de la curte. S-a întors pe scena publică în timpul domniei lui George I. Lovit de un ictus, a murit în 16 iunie 1722, la vârsta de 72 de ani. Ambiția sa insațiabilă l-a propulsat de la obscuritate în centrul scenei afacerilor britanice și europene, devenind cel mai bogat dintre supușii
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
al II-lea. Churchill a fost numit guvernator al Companiei Golfului Hudson. A fost confirmat Lord of the Chamber și ridicat la rangul de Pair al Angliei ca Baron Churchill de Sandridge în Hertfortshire, primind un loc în Camera Lorzilor. Domnia noului suveran a fost marcată imediat de rebeliunea lui Monmouth, care avea drept scop înlăturarea lui Iacob și instaurarea pe tronul Angliei a lui James Scott, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea. Ducele, trimis în exil în Olanda
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Cultura mesei (sau arta culinară) suscită interesul abbasizilor încă de la începuturile califatului, când dezvoltarea comerțului oferă populației mijloacele de a-și satisface fanteziile culinare. Se consideră că perioada de glorie a Bagdadului este reprezentată de domnia lui Harun al-Rashid (n. 17 martie 763 - d. 24 martie 809). Astfel, Bagdadul cunoaște o inegalabilă înflorire cultural-științifică și socio-economică. Tot în această vreme a fost fondată și celebra "Casă a înțelepciunii" (Bayt al-Hikma). În epoca lui Harun al-Rashid exista
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
un conflict etnic și religios, o reluare a revoltei irlandeze din 1641. Pentru irlandezii catolici, Iacob al II-lea însemna șansa de a-și relua poziția în societate - pierdută în timpul războaielor lui Cromwell la jumătatea secolului al XVII-lea. În timpul domniei lui Iacob, catolicii își recâștigaseră dreptul de a deține funcții publice și de a purta arme. La rândul lor protestanții din Irlanda îl susțineau pe William pentru a-și păstra propriile avantaje în societate și deoarece se temeau că întoarcerea
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
cu o concurență acerbă pentru adepți în Estul musulman, din partea școlilor Shafi'i , Hanbali și Zahiri școli ce se bucurau de un succes mai mare decât școală lui Malik. Școala Maliki avut mult mai mult succes în Vestul musulman. Sub domnia Omayyazilor, școala Maliki a fost promovată ca fiind codul de drept oficial de stat, iar judecătorii Maliki conduceau în mod liber practicile religioase. În schimb, adepții Maliki trebuiau să sprijine și să legitimeze dreptul guvernului de a conduce. Poziția dominantă
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
nord împotriva manchu în 1630. O mică Era Înghețată din secolul al XVII-lea care a cauzat o secetă pe scară largă, foamete, revoltele agricultorilor din întreaga Chină, toate acesteau au dus la o cădere accelerată a Dinastiei Ming în timpul domniei împăratului Chongzhen. Printre revoltele populare cea mai semnificativă a fost cea condusă de Li Zicheng. Aceasta nu a putut fi înfrântă de către armatele Ming deja greu confrunte cu amenințarea Manchu în partea de nord. La începutul anului 1644, situația împăratului
Împăratul Chongzhen () [Corola-website/Science/331891_a_333220]
-
1770, la Torino, Joséphine a născut un fiu, Prințul Charles Emmanuel de Savoia. Ea a murit la 43 de ani la Torino, la palatul Carignano și a fost înmormântată la Catedrala din Torino; a fost mutată la biserica Superga în timpul domniei regelui Victor Emmanuel I al Sardiniei.
Joséphine de Lorena () [Corola-website/Science/335587_a_336916]