14,797 matches
-
a purces în marș spre Moldova... Cu Mahomed?! întreabă Ștefan scurt. Cu! Ne face cinstea Împăratul turcesc în persoană, se ploconește el cu un zâmbet schimonosit. Și... și câți?! Pe puțin o sută cincizeci de mii... Numai?! hohotește Ștefan nervos. Dumnezeule! Ne termină! strigă Juga înspăimântat. Se zice chiar aproape două sute... Așa potop de turcime nu s-a pomenit de la bătălia Constantinopolului, spune Țamblac. Aiasta vorbește de cât de mânios e Sultanul să se răzbune. Cu cât mai mulți, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
albe înălța-voi altar întru a lor pomenire, acolo unde a fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze în ceata drepților. Amin! Ștefan dă roată chiliei șchiopătând, cu ochii în pământ, gârbovit, cu gândurile răvășite: Dumnezeule! Turcii mi-o trec prin foc și sabie! Mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia!... Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate flutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește multe greșeli și suferințe popoarelor pe care le ocârmuiesc. Nălucite vise? Ohooho! hohotește Ștefan. Nici nu-mi dăduseră tuleiele și mă visam un vajnic căpitan de oști. Eu am dezrobit Constantinopolul! Nu știai?! Și... și "Sfântul Mormânt", tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât în genunchi prin bălți de sânge și-am strigat către Tine: "Ajută-mă!!... Dragul meu!! Iubitul meu Iisus! Dumnezeul meu!! Nu mă lăsa Mântuitorule!! Fă o minune!! Pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva!!"... Dar minunea nu s-a arătat. Ai rămas surd și mut. Cerul era prea departe să-mi audă plânsul. Și noi muream... muream pentru libertatea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sub ochii Voștri se săvârșește nelegiuirea ca cel mișel să-l batjocorească pe cel neprihănit, ca cel rău să-l răpună pe cel bun, ca cel bogat să ia de la cel sărac! Nu-i dreptate pe Pământ! Ce fel de Dumnezei atotputernici sunteți?! În cine, în ce să mai credem?! Ne promiteți, în schimbul suferințelor pământene, fericirea veșnică a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum! cere Ștefan pe un ton fierbinte, dar apoi tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de surprins și de dezamăgit am fost când, într-o seară, la Cluj, am observat ce brațe subțiri are unchiul meu, venit pentru câteva zile în vizită la noi. Se pregătea de culcare, își scosese cămașa și rămăsese în maiou. Dumnezeule, nici nu se putea compara cu atleții clasei, a VIII-a sau a IX-a, în care mă aflam pe atunci. Nu mă număram, firește, printre ei, dar îi invidiam din toată inima, căci, cu mintea mea de idiot puber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de facultate, de an și de grupă între 1956-1959. De la care, cu nespusă mirare, îmi este dat să aflu, după 20 de ani, că în vremea studenției noastre ea se temuse un pic de mine, găsindu-mă tăios și sarcastic. Dumnezeule! Va să zică, și eu, timidul de altădată, puteam să intimidez pe alții! La asta chiar că nu mă gândisem până atunci, ca și cum timiditatea ar fi fost monopolul meu exclusiv. Se dovedea însă - iată - că nu era, că lucrurile stăteau altfel decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alt poet, de o delicatețe infinită. Aflându-se, într-o zi, în faimosul „acvariu”, fostul mini-bar din Piața Romană, în care plutesc nu puține amintiri din perioada tinereții mele literare (da, literare, căci despre literatură și muzică, despre moarte și Dumnezeu discutam noi acolo), a rostit, adresându-i-se lui Marcel Mihalaș, pentru care nutrea o afecțiune specială, această frază absolut genială (o reproduc, cu riscul de a supăra sensibilitățile pudibonde): „Când o să-mi pun dinți noi, o să te pup în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar mai rămâne decât pâlcuri, grupulețe, inși singuratici împrăștiați ici-colo... Obiectivul stăruie ceva mai mult asupra unei femei tinere și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește? Zgomotul tribunelor aplauzele și exploziile vocale sunt acoperite, copleșite de vuietul trecerii timpului. Filmulețul sportiv devine un pretext de meditație filozofică. La cimitir, la Glina, mergem din ce în ce mai rar. Și stăm tot atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nemuririi. Speranța că el va constitui, poate, excepția de atâta amar de vreme așteptată, că începând cu el, cu generația sa, cu cel mai nou rând de oameni trăitori pe acest pământ moartea va fi, în sfârșit, abolită. * Misiune ratată? Dumnezeul cel adevărat, infinit de bun, al Noului Testament, altul decât Dumnezeul cel drept, pedepsitor și nu o dată crud, al Vechiului Testament, Creatorul lumii, Demiurgul, l-a trimis pe pământ pe Iisus Hristos, Fiul Său, din pură mizericordie, pentru a salva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de vreme așteptată, că începând cu el, cu generația sa, cu cel mai nou rând de oameni trăitori pe acest pământ moartea va fi, în sfârșit, abolită. * Misiune ratată? Dumnezeul cel adevărat, infinit de bun, al Noului Testament, altul decât Dumnezeul cel drept, pedepsitor și nu o dată crud, al Vechiului Testament, Creatorul lumii, Demiurgul, l-a trimis pe pământ pe Iisus Hristos, Fiul Său, din pură mizericordie, pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la cer, la cerul Dumnezeului adevărat, a reprezentat în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai fie o dată „parașutat” de Duhul Sfânt pe Pământ, în cadrul operației numită „Parusia” (Scenariu marcionit). * Din prozele mele nescrise. Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la cer, la cerul Dumnezeului adevărat, a reprezentat în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai fie o dată „parașutat” de Duhul Sfânt pe Pământ, în cadrul operației numită „Parusia” (Scenariu marcionit). * Din prozele mele nescrise. Doi bărbați stau la o măsuță, într-un bar. Beau, discută. Prin ferestrele mari, practic cât pereții, neacoperite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dumnezeu, scris pe atunci obligatoriu cu literă mică, cu «d» mic, el făcea cuvenita (cuvioasa) corectură, punea majuscula maiestuoasă. Ajunsese să citească anume în acest scop tipăriturile noi, se înțelege ateiste, din care își pusese în cap să stârpească toți dumnezeii scriși cu «d» mic. Cum dădea peste unul din ăștia, scotea litera infamă pe banda albă a paginii, înlocuind-o victorios cu un «D» mare, de dimensiuni uriașe, să se vadă. Nu mai era de mult atent la conținutul cărților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de tot felul și cu rugăciune și cu multe sacrificii, numai Dumnezeu le știe, au trecut toate. Ce să zic!? Am puțină credință, recunosc. E cât un fir de ață de paianjen, dar de ea mă agat. E mâna Milostivului Dumnezeu în ea. Slavă Lui! Din toate m-a scos. El e ajutorul meu, nimeni altul. Și Maica Domnului. Dragii mei frați și surori intru Domnul, să știți că nimic nu mi-a venit de-a gata. Mult efort și osteneală
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu le voi mai putea vedea așa cum se văd și cum le simt și le trăiesc intens. Ce lucru minunat, ce mult mă bucur! Aș spune tuturor ce fericită sunt. Parcă-s altă, nu cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut aceasta mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare de Cană Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de căte am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pentru slujire. Dorea că la Sfintele Paști 2004 să o poată da în folosință. Dar cum finanțe nu avea și nimeni nu se grăbea să facă vreo donație cred că au cam rămas pe loc. Dar S-a indura Milostivul Dumnezeu la inimă românilor să se facă auzit acel apel. Îmi amintesc de o bătrânica văduva de peste 80 ani din județul Botoșani pe nume Calancea Profira din satul Bajura. A trimis de două ori bani la Sfintele Locuri. A vorbit cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și după o perioadă la Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului. Așa că luasem cu mine ce era bun și valoros, pe lângă câtă sfințenie am acumulat, câtă binecuvântare am primit și câte clipe sfințitoare am trăit. Mă bucur și mulțumesc Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului că atâtea mi-au dat! E valoros ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tainic: „Ai reușit! Am fost cu tine pentru că M-ai chemat să te ajut. În toate.” în toate, El a fost ajutorul meu. De aceea plâng de multe ori și acum când scriu aceste rânduri cum S-a îndurat Milostivul Dumnezeu de mine, cea fără de ajutor omenesc, cum de nu m-a părăsit. Și așa eram nebăgata în seamă și mulți au lovit în sufletul meu și inima mea cea întristata. Dar El, și numai El m-a ajutat! Nu voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înviat a treia zi. Slavă Sfintei învieri celei de a treia zi! Amin! Multe au rămas nedestăinuite, din multe motive personale. Pe parcurs, în unele locuri, am dat doar de înțeles ce-a fost sau au urmat dar... Mulțumesc Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului că au rânduit să fie publicată această carte! Și-i mulțumesc mult de tot părintelui Vasile Burlacu care mi-a dat această sugestie. Și de la Protoierie am fost încurajată foarte mult. Așa a pornit această carte. Le
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
este să fii mamă creștină; să te străduiești să faci din fiul tău, din rodul trupului tău un fiu al lui Dumnezeu. Ce lucru poate să fie mai de cinste, mai onorabil, mai sublim, decât cel de mamă”! „O, Doamne, Dumnezeule, dă-ne mame cu inimă creștină ca să-ți putem da urmași creștini și mucenici”. Toată noaptea m-am zbuciumat. Adormeam și mă deșteptam. Mă vedeam în Suceava în fața primăriei. Era o manifestație. Un grup de tineri strigau cuvinte grele înpotriva
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
exersarea desenului, în culorile pline de lumină ale acuarelelor. Și apoi, un lucru esențial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne putem dărui nimănui, pentru că ne aparținem în întregime. Singura soluție fiind prietenia fără margini, semănând cu iubirea pentru acel Dumnezeu locuind în noi, din cauza Lui, Nijinski se simțea uneori fiind el însuși Dumnezeu, iubindu-i pe oameni, pe cei de care se putea apropia prin acea percepție intuitivă profundă. Iubirea omenească este pusă în lumină clară: ea începe printr-o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]