15,136 matches
-
ucidă pe Vitellius acolo, în pulvinar, dar Antonius îl împiedicase. Valerius nu avea să-i ierte asta, și tot fără să-l fi iertat avea să moară în arenă, în prima sa luptă, dacă nu chiar mai înainte, în timpul antrenamentelor dure la care erau supuși începătorii. Se gândi la Vitellius. Acum îl ura și mai mult, pentru că îl lovise în plin. — Sunt obosit, repetă. Nu, nu ești obosit. Cel puțin trupul tău nu este, răspunse Calvia pe un ton ferm. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înțelege prea bine. Allius Cerpicus își drese din nou glasul, apoi continuă, răgușit: — Se spune că hotărârile lui Mucianus nu coincid cu hotărârile tale. Așa se spune... Și atunci... — Ce vrea Vitellius de la mine și de la Arrius Varus? îl întrerupse dur Antonius. — Să-l lași în viață... Bani și o reședință sigură în Campania, pentru el și familia lui. În schimb, te asigură că trupele noastre și poporul Romei vă vor primi ca pe niște armate prietene. Auzind acele cuvinte, Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv și naiv, răspunse dur Calvia. Mucianus, în schimb, e șiret și gândește limpede. De aceea e implacabil. Vrea să fie iubit de soldați. Vrea puterea. Vrea Roma. Vrea să fie cel mai important om al împăratului. Antonius izbucni: — Atunci de ce e încă în Illiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care culminau cu cel de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde aveau loc ceremoniile sacre ale lui Mithra era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
viața școlii și a bisericii, la datinile și obiceiurile locului , cu includerea de texte din creația populară și cu referiri la „oamenii de seamăʺ ai localităților, deveniți personalități într un dom eniu sau altul, n ar mai reprezenta contribuții științifice dur abil e, ele pierzându și vigoarea pe care o aveau odinioară. Moderniștii noului sezon recomandă să se real izez e altfel de studii complexe și variate, dintr-o perspectivă pluridisciplinară, la care să-și aducă contribuția istorici, arheologi, geografi, sociologi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fi primăvară! Ei se duc pe rând noi ne ținem de mână, până vraja ne învăluie fața, așteptând ca buzele să le trezească dimineața. Cântecul Arinnei îmi acoperă fața. Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
că am scris cartea; lui Mihai Simionescu, că m-a invitat În Franța. Mă mai gîndesc dac-a mai rămas cineva. Are sure you want to shut down the computer? FILM @ ROLL BASTONADA ÎN RE La unul dintre cele mai dure filme pe care le-am văzut vreodată, am intrat fără bilet. Introducerea este rapidă: Cadru interior: Vagon de metrou. Oameni Înghesuiți, cîțiva citesc ziare. Se aude huruitul roților. Ora opt și jumătate dimineața. Plan detaliu: Ziaristul este așezat la mijlocul vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gros de gheață al unui cinism și sarcasm compacte pe care patinează lumea și gîndurile de bioxid de carbon ale micuțului monstru bolnav de o incurabilă luciditate, luciditate ce lasă volumul fără fior. PÎnă și la unul dintre cei mai duri scriitori ai secolului XX, Cline, dai peste cîte-o pagină sfîșietoare, ei bine, nu și-n Die Blechtrommel. Și are aproape cinci sute de pagini, format A4. Însă hai să vedem Încă o dată ce-a făcut Schlndorf: a simplificat, a micșorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîine. O să-l cheme Gregor. Ajunși la Florența, masochistul semnează convenția prin care poate fi umilit, bătut și chiar omorît, ea, În schimb, va apărea cît mai des În blană. Și doamna-l biciuiește cu violență, căci are un chip dur. Îi dă cu papucul, Îi trage palme de față cu prințul rus, pe urmă-l pupă. Apoi Îl aruncă În pivnița umedă. Îi zice că l-a iubit pătimaș, dar acum inima ei este moartă. Ca atare se ivește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zis că nu duc nimic care ar putea vorbi. — Crezi că sîntem lenguas largas? — Nu. — Știi ce e un lengua larga? — Da. Unu’ care are gura spartă. Și știi ce facem noi cu tipii de felu’ Ăsta? — Nu face pe dur’ cu mine, i-am spus. Voi ați venit cu o propunere la mine. Eu nu v-am oferit nimic. — Pancho, taci din gură, Îi spune cel care vorbise pînĂ atunci. — PĂi a zis că ne-am apuca să vorbim, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era și dezamăgit. Nici măcar nu m-am obosit să-i răspund. N-oi fi și tu vreun lengua larga, ha? continuă pe același ton. — Nu, nu cred. — Ce vrei să zici? Ne ameninți? Auzi, nu mai fi și tu așa dur dis-de-dimineață. SÎnt sigur c-ai tăiat o grăma’ de gîturi la viața ta. Da’ eu n-am apucat nici măcar să-mi beau cafeaua. Deci ești convins c-am tăiat gîturi la viața mea? Nu. Și nici nu-mi pasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu un pariu, și mă Întrebam cît de tare-l afectase pariul nostru pe el. Trăsesem aiurea toată săptămÎna și el trăsese minunat, atîta că nu avusese noroc la tragerile la sorți și pariase Întruna pe el. — SĂ facem un duro? m-a Întrebat. — Ești sigur? Da, dacă vrei. — Pe cît? A scos un portofel, s-a uitat Înăuntru și a Început să rîdĂ. — Mi-ar plăcea să-ți pot spune că pe ce sumă vrei. Da’ ce zici de opt sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
amîndoi. Avea un chip din Ăla puternic, cu trăsĂturi aproape clasice și o constituție de dresor de lei - iar băiatul care era cu ea arăta de parcă i s-ar fi potrivit o cravată de elev la colegiu. Nu era un dur. Purta o haină de piele, ca noi toți, de altfel. Doar că a lui nu era udă, pentru că erau Înăuntru dinainte să-nceapă ploaia. Și ea purta o haină de piele și, la fața pe care o avea, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o plesnitură cînd cineva i-a tras un pumn În gură pistolarului. Altcineva i-a ridicat de jos pistolul cu apă și l-a aruncat după el prin ușă. Cei trei bărbați se-ntoarseră Înăuntru cu niște fețe foarte serioase, duri și justițiari. Apoi se-nvîrti ușa și pistolarul Își făcu apariția. PĂrul Îi căzuse peste ochi, fața Îi era plină de sînge și avea cravata trasă Într-o parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să iau trei țepușe, cîte una pentru fiecare, și să le Înfig În tîmple cînd dormeau - Ălora și băiatului. Și cu ce voiai să le-nfigi? — Cu un ciocan căptușit. — Cum să căptușești un ciocan? — Bine de tot. — E cam dură ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut - și dacă am fost eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și morți de beți și să le fur băutura, de ce n-aș duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
femeie, spuse Johnny. — A fost un atac tare nereușit, spuse celălalt. Din fericire, nu l-a văzut prea de-aproape. SĂ n-o lăsĂm niciodată să vadă unu’ de-aproape, indiferent dacă-i periculos sau nu. E o chestie prea dură. De unde a văzut ea arăta ca un tablou. O scenă de război demodată. — E bună la inimă. Nu ca tine, păduchi ce ești. — Ba și eu sînt bun la inimă. Și se zice păduche. Nu păduchi. PĂduchi este pluralul. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simți În largul tău, iar gelozia și agresivitatea pe care le simțeai de la alți tineri, despre care știai că stau cu ochii pe tine și pe ea, a Încetat să te mai deranjeze. Știai cum erau cu toată vorbăraia lor dură și atitudinea lor afectată: virgini. Discutau necontenit despre toate gagicile pe care le futuseră, dar tu nu-l vedeai niciodată pe vreunul dintre ei cu vreo puicuță. Le aruncai În față discrepanța asta, În felul ăsta te afișai țanțoș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că nu. Orice00000000ascultă-mă Bruce, tu ești diferitpierzi totul. de el. El a făcut anumite alegeri, tu le-ai făcut pe ale tale. Tuov. ai ales să aperi oamenii de prădători ca el. Tu ai ales să susții legea. Ești prea dur cu tine Bruce. Ai avut o familie. Tu ai fost diferit de monstrul ăla. Ei au vrut ca tu să fii la fel, exact de la Început, tu ai fost cel căruia oamenii izolați și terorizați puteau să-i tragă șuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
A doua zi, la ora 4 se prezentă la comandant conform înțelegerii, să meargă împreună în recunoaștere, pentru instalarea pe poziții a tunurilor. Astfel se familiariză cu zona, în final urmând să găsească un loc bine camuflat, stabil și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se opriră la o popotă, apoi iar încălecară, continuând cercetările. Până pe înserat stabiliseră amplasamentele a două tunuri, urmând ca
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
război, conserve. Aproape de intrarea într-un sat, le ieși în cale un grup de oameni înarmați. Primul lui gând fu că se va repeta scena de la Hâncești, numai că oamenii, suspect de autoritari, puseră mâinile pe dârlogii cailor, anunțându-i dur: - Se rechiziționează! - Măi oameni buni, în furgon am tot avutul, în lada de campanie, caii sunt proprietatea armatei, trebuie să-i predau la unitate! Unul scoase imediat un pistol și i-l puse-n piept: - Am spus că se rechiziționează
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]