16,589 matches
-
în 1952, cu o căsătorie), Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, F. Aderca. Tot acum (1945), reușește să publice în „Revista Fundațiilor Regale” piesa Preludiu la Electra, cu note autobiografice, și scrie altă piesă, Greșala sau Procurorul tiranului, rămasă în manuscris, comentată favorabil de Petru Comarnescu în „Universul literar”. În 1946, publică, în „Caiet de poezie”, supliment al „Revistei Fundațiilor Regale”, un ciclu de șapte poeme. Poemele sunt însoțite de o prezentare elogioasă făcută de Tudor Arghezi: „Asemăn poema Cetitorule cu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
i se permite să facă o călătorie, cu soția, în țările socialiste, în vederea unei documentări. Evadează din Berlinul de Est în Berlinul de Vest prin punctul de frontieră Charlie (nu se construise încă zidul Berlinului). În mașină, D. are ascunse manuscrisele sale (îndeosebi note, însemnările din Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii Contemporane). Lasă în țară un copil. Scrie lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cerându-i să-i trimită, pe adresa domnului Gallimard, copilul rămas ostatic. Se adresează Ambasadei Franței din Bonn, dar
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Incognito. D. o duce, materialicește, greu. Traduce din germană în franceză (1994) cartea lui Eugen Drewermann, Das Mädchen ohne Hände, o interpretare de tip psihanalitic a unei povestiri a Fraților Grimm. Scrie în engleză eseul Non credo, oro, rămas în manuscris. În martie 1993, Eugen Simion are cu el, la Metz, o convorbire care va fi publicată, într-o primă variantă, în 1994. În noiembrie 1996, îl întâlnește din nou, de data aceasta la Strasbourg, și continuă discuția. În 1998, apare
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Andreica - 1958; Viața și moartea unui om fără acte de identitate - 1958; Din Autobiografia lui Panait Petre - 1959; Memoriile lui Toto Istrati ori Vârsta de aur sau Dulceața vieții - 1959; Memoriile lui Prosper Dobre. Optimist - 1959). Altele au rămas în manuscris. Tipologia și temele de aici reapar în Incognito, Rendez-vous au Jugement Dernier și în alte scrieri din exil. În 1997, într-un proiect de prefață la ediția Opere (ediție ce nu a fost înfăptuită), D. notează referitor la Colecția de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Câmpulung Moldovenesc, Școala Militară de Aviație de la Buzău și Academia Militară din București. A fost pilot de vânătoare, obținând gradul de locotenent-colonel. A debutat publicistic în „Viața militară” în 1968, și editorial, cu volumul Caii de la Voroneț (1974), al cărui manuscris fusese premiat în 1973 la concursul anual de debut al Editurii Eminescu. În scurtul răstimp cât i-a fost dat să trăiască (un accident aviatic i-a curmat viața), D. a reușit să scrie douăsprezece cărți (dintre care două apărute
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
mai întâi, apoi nevasta lui Vasile Aniței îi obligă pe colindători, care dau numai peste oameni indispuși, să bată în retragere și în cele din urmă să se retragă definitiv pe la casele lor. După înmormântarea lui C., în bodjeucă, pe lângă manuscrise și bani, s-a găsit un obiect surprinzător, bizar, magic: o păpușă. O păpușă reprezentându-l chiar pe C.: „Ce căuta o păpușă în bârlogul lui Creangă? [...] Nicu Gane, scriitorul, a reprezentat un joc de păpuși cu hârzobul tradițional: toate
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
în colaborare cu Eugen Barbu), Casa cu coloane, București, 1968 (în colaborare cu Eugen Barbu); Thomas Mann, Doctor Faustus, pref. Ion Ianoși, București, 1966 (în colaborare cu Eugen Barbu); Joseph Conrad, Nostromo, București, 1969, Victorie, București, 1972; M. Innes, Misterul manuscrisului, București, 1973; Shakespeare, Doamna brună din Sonete, Cluj-Napoca, 1978; Panait Istrati, Opere alese, VIII, postfață Al. Oprea, București, 1983 (în colaborare cu Eugen Barbu). Repere bibliografice: Aurel-Dragoș Munteanu, „Doamna brună din sonete”, LCF, 1979, 3; Virgil Stanciu, Shakespeare în 28
DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera pare a fi principalul personaj, căci D., puțin interesată de întâmplări, cultivă stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Tema caracteristică ar fi tocmai prelungirea existenței în spațiul artelor
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
la contribuția comparatiștilor maghiari din România în perioada interbelică și între anii 1944 și 1970. Sub îngrijirea lui a apărut volumul Confluențe literare româno-maghiare de Avram P. Todor (1983), restituire a operei comparatistului român, risipită în periodice sau rămasă în manuscris. A tradus în limba maghiară din proza lui Delavrancea, Șt. Bănulescu, Al. Șahighian, I. Slavici, Romulus Cioflec și câteva volume de teorie literară ale lui Adrian Marino; a publicat, în versiune maghiară, din studiile și „criticele” lui Titu Maiorescu (Bírálatok
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
la Cluj în 1922. Va fi urmat de alte lucrări cu caracter didactic, manuale de limba română sau de logică, toate reluate în numeroase ediții până în 1947. Deși avea intenția să-și tipărească în volum și contribuțiile de critică literară, manuscrisul fiind pregătit în 1940, împrejurările i-au fost potrivnice. După 1944, potrivit mărturisirii făcute în prefața la Tratatul elementar de logică (1947, ediție revăzută și completată a manualului din 1922), lucra la „un mare Tratat de logică”. Din 1936 se
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
cunoscutul ucenic al starețului Vasile. Textul românesc este amplificat față de textul slavon, cuvintele mai rare sunt explicate și localizate, termenii de spiritualitate occidentală sunt redați prin termenii tradiționali românești, totul conferind prelucrării un farmec aparte. Modul de transmitere prin copii manuscrise dovedește că la Poiana Mărului, deși exista doar un schit, era organizat, în secolul al XVIII-lea, un adevărat scriptorium. Repere bibliografice: Paul Mihail, Două manuscrise necunoscute din secolul XVIII, RSL, 1964; I.C. Chițimia, Les livres populaires dans les littératures
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
termenii tradiționali românești, totul conferind prelucrării un farmec aparte. Modul de transmitere prin copii manuscrise dovedește că la Poiana Mărului, deși exista doar un schit, era organizat, în secolul al XVIII-lea, un adevărat scriptorium. Repere bibliografice: Paul Mihail, Două manuscrise necunoscute din secolul XVIII, RSL, 1964; I.C. Chițimia, Les livres populaires dans les littératures slaves et la littérature roumaine, leur fonction littéraire nationale et l’importance en plan universel, RSL, 1968; Paul Mihail, Zamfira Mihail, O traducere românească inedită a
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
littéraire nationale et l’importance en plan universel, RSL, 1968; Paul Mihail, Zamfira Mihail, O traducere românească inedită a scrierii religioase spaniole „Desiderie”, MO, 1972, 7-8, 1973, 7-8, 1974, 1-2, 5-6, 1975, 1-2, 1976, 1-2; Paul Mihail, Zamfira Mihail, Geneza manuscrisului românesc „Desiderie”, secolul al XVIII-lea, din Biblioteca Arhiepiscopiei Craiovei, fond „Mitropolit Firmilian”, MO, 1979, 1-3; Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului, un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, 355-384; Dario Racanello, La preghiera
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
1821) conține un adevărat program de luminare a neamului prin cultură. Se cer școli, cărți, bărbați luminați. O înștiințare, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” din 1842, îl menționează pe D.-L. ca autor al unor lucrări în manuscris ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda interesul instructiv-educativ: Istoria romanilor de la zidirea Romei, Istoria Bibliei, o traducere din Plutarh (Plutarh pentru educația sau creșterea pruncilor) și romanul Belisarie, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunoscută. SCRIERI
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus câteva poeme dramatice, rămase în manuscris, nefinisate. D. a tradus Arta poetică a lui Horațiu (1882), versuri din Camões, capitole din Dante (Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico și Giacomo Leopardi. Traducerile din poeții italieni sunt stângace, într-un limbaj neexpresiv
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico și Giacomo Leopardi. Traducerile din poeții italieni sunt stângace, într-un limbaj neexpresiv. Fragmentele traduse din Eneida lui Vergiliu și din Filipicele lui Cicero au rămas, de asemenea, în manuscris. SCRIERI: Românii și maghiarii, Brașov, 1875; Să ne cunoaștem! (Răspuns d-lui G. Barițiu), Brașov, 1879; Negriada, I-II, București, 1879-1884; ed. îngr. și pref. Georgeta Antonescu, Cluj-Napoca, 1988; Aventuri literare, București, 1881; Câteva observări la raportul d-lui Nicolae
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
nu numai istoricilor, ci și istoricilor literari, filosofilor și filologilor. Exegetul se arată preocupat și de teme controversate ale domeniului sau mai puțin abordate (Motivația semantică a cuvântului românesc „Crăciun”, Christos creator mundi în colindele cosmogonice românești, Etnogeneza românilor, Revelația manuscriselor lui Eutropius, Historia Augusta. O nouă lecțiune a textelor lui Vopiscus). Pline de nerv și de culoare sunt traducerile Fabulelor lui Esop (1972, 2000) și tălmăcirile în versuri ale Tragediilor lui Seneca (I-II, 1979-1984). Dar cele mai frumoase, denotând
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
acest debut târziu, precum și alte împrejurări din viața lui au făcut să izbucnească un violent scandal literar. După o notă strecurată în „Voința națională” (1905), unde era perfid insinuată presupunerea că autorul lui Vlaicu Vodă ar fi profitat de un manuscris al lui Odobescu, se naște ceea ce, în același ziar, Ilarie Chendi numește „legenda plagiatului” lui D. Detractorii se ivesc unul după altul (în „Viitorul”, „Flacăra”, „Dreptatea”), făcând „dezvăluiri” stupefiante, dar fără vreo dovadă decisiv incriminatorie. Campania s-a potolit, însă
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
iulie 1979 emigrează în Toronto (Canada), unde editează revistele „Tricolorul” și „Luceafărul” și relansează buletinul „Studiul bibliologic”, inițiat la București în 1964. Debutează în „Călăuza bibliotecarului” (1959) și editorial în 1966, cu Scriitori clasici și problemele culturii de masă. În manuscris a rămas volumul de versuri Silex înflorit. Colaborează la „Călăuza bibliotecarului”, „Îndrumătorul cultural”, „Ateneu”, „România literară”, „Ramuri”, „Mitropolia Olteniei”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Luceafărul”. Format sub îndrumarea lui Dan Simonescu, D. devine un aplicat bibliolog și documentarist, lucrările sale fiind bazate
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
și documentarist, lucrările sale fiind bazate pe surse arhivistice de primă mărime. Cu acribie, dar și cu multă pasiune, reconstituie biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, apoi elaborează o documentată monografie Constantin Cantacuzino Stolnicul. Un umanist român (1970). Despre scriitori, cărțile și manuscrisele lor, istorie, semnificația scrisului, organizare, circulație și destin postum al cărților sunt nenumărate informații erudite în alte lucrări, fiecare fiind un prețios vademecum: Ex libris (1973), Biblioteci umaniste românești (1974) și Biblioteci umaniste franceze în colecții românești (1978). SCRIERI: Scriitori
DIMA-DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
mirele unei solitudini înalte”. Trăind la interferența dintre lumea reală și cea imaginară, eul liric aspiră să găsească antidotul antinomiilor trup-spirit, individ-univers, viață-moarte, efemer-veșnic, aproape-departe etc., într-o a patra dimensiune, spiritual-onirică, izbăvitoare. Mag și salvator, „poetul adună lumea-n manuscris” pentru a o feri de nonsens și dispariție. De la poezia ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
Nae Ionescu, Ion Petrovici, Mihail Antoniade, Dumitru C. Amzăr. Câteva dintre consistentele antologii de publicistică - Emil Cioran, Singurătate și destin (1991), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței (1991), Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian (1992), ca și versiunea, reîntregită, după manuscrisul original, cu capitole absente în prima tipărire din Despărțirea de Goethe (2000) sau cea a Neliniștii metafizice de Nae Ionescu - au fost în mod explicit înfăptuiri de etapă în perspectiva unor ediții complete din scrierile acestor creatori; primele volume ale
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
potrivit unei legende îndoielnice, ar fi avut un amestec în aventura galantă ce a adus sfârșitul poetului Al. Hrisoverghi. Cu puțin timp înainte de a muri, D., care renunțase la poezie încă din vremea primei tinereți, a vrut să-și distrugă manuscrisele. Într-o vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
Transylvanie des origines à la fin du XVIII-e siècle (1938), subliniază contribuția Transilvaniei la îmbogățirea patrimoniului culturii române. SCRIERI: Istoria școalelor năsăudene (în colaborare cu Virgil Șotropa), Năsăud, 1913; Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian, București, 1914; Un manuscris calvino-românesc din veacul al XVII-lea, București, 1936; Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines à la fin du XVIII-e siècle, București, 1938. Repere bibliografice: Iorgu Iordan, Nicolae Drăganu (1884-1939), „Societatea Română de Lingvistică”, 1942, seria I, memorii, 1
DRAGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
nume, în paginile căreia debutează cu eseul Caragiale în patru timpi (1977). Se atașează îndeosebi de profesorii Mircea Zaciu, Ion Vlad, Ion Vartic, Doina Curticăpeanu. După licență, este repartizat, în 1979, ca profesor în comuna Mușata (județul Vaslui). Redactează revista manuscris „Mușețelul”. Din toamna lui 1981, este profesor la Liceul Industrial Minier din orașul Vulcan, până în 1984, când se mută la Cluj-Napoca. Lucrează, în continuare, în învățământ (1984-1987), fiind profesor la Beliș, Gherla, Sânnicoară, Dezmir. Metodist, între septembrie 1987 și decembrie
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]