15,766 matches
-
principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și urina usturătoare a copitatelor încât ne apuca tusea măgărească și ieșeam din grajd pentru a lua o gură de aer proaspăt de afară!... Asta-i împărăția pe care ne-o oferi? ...Dar dacă nu ne-ar fi primit nici moș Danilov?? Ce-am fi făcut? Am fi dormit sub cerul liber? Așa că, până una alta, îi mulțumeam bătrânului pentru gestul său umanitar, pentru bunătatea lui, pentru ajutorul oferit din toată inima. Cu adevărat " De la cel bogat nu vei ieși niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cum? S-o ia pe mama de-o aripă, să se instaleze boierește într-una din cele două case plus acareturile aferente ale unui proprietar mai avut, iar pe noi, pe cei cinci copii, să ne abandoneze în "împărăția" lui moș Danilov, alături de iepele sale? Nu? Nici acum nu sunteți de acord că omul este cea mai scârboasă jigodie apărută în urma unei selecții și a unei îndelungate evoluții de sute de mii de ani? Și că s-a situat în vârful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urmare a insensibilității, a perversității și a cruzimii de care a făcut dovadă de-a lungul istoriei? Sunt excepții? Desigur. Excepția întărește regula. Paralel cu încercările infructuoase ale tatălui nostru de a găsi o locuință, se desfășura și activitatea lui moș Danilov având același obiectiv. Până la urmă, tot el ne-a procurat cel de-al doilea adăpost temporar care din păcate s-a dovedit a fi mult mai rău decât cel precedent, încât, pe bună dreptate, se poate spune că "am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
armistițiu sau conciliere. Ori ei, ori noi! Nu exista alternativă. Pentru a supraviețui, eram constrânși să ne apărăm. Atacurile lor deveniseră tot mai repetate și tot mai violente. Ar fi trebuit să ne mutăm. Dar unde? Cu chiu cu vai, moș Danilov ne găsise cocioaba asta afurisită. Eram mulți copii; nu ne primea nimeni în gazdă; parcă eram ciumați. Copiii sunt florile pământului? Mai degrabă blestemul pământului! Așa că ne-am pregătit de război. În curte era o fântână, iar alături un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noapte eram serviți fără voia noastră cu cele mai diverse piese muzicale interpretate "fortissimo", încât se duceau naibii și somnul, și odihna și liniștea noastră. Soluția se impunea de la sine. Și iarăși a început căutarea unei noi locuințe. Ultima locuință... Moș Danilov se împrietenise cu tata și acum ne însoțea până la noua locuință, care se nimerise să fie tocmai căsuța martor care participase la trei evenimente importante din viața familiei Aciocîrlănoaiei. De aici l-au arestat pe tata pentru o perioadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști câte spurcăciuni își găsiseră adăpost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști câte spurcăciuni își găsiseră adăpost acolo? Ce soluție trebuie adoptată? Ce-i de făcut, moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac tot felul de resturi de încălțăminte din piele sau cauciuc: tocuri de cizmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor încât vor muri toate: nu va scăpa nici una. După aceea văruiești frumos de două ori, vopsești tavanul și te muți cu ai tăi aici. Ați înțeles? Da, moș Danilov, așa voi face. Chiar așa am și procedat. A doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și ne-am oprit la marginea gropii de gunoi, care se afla situată la extremitatea satului. Tata scormonind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tata scormonind cu ajutorul furcii, iar noi folosindu-ne de niște bețe, am răscolit metru cu metru platforma, reușind în final să adunăm resturile de care aveam nevoie. Tata cu sacul în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea noastră locuință. Am ajuns. Tata a golit sacul. Deoarece nu toate resturile aduse erau perfect uscate, fiind jilave și ude, le-a lăsat să se mai zvânte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urmare tatei nu i-a rămas decât să se intereseze care dintre săteni ține acest tip de cornute caprine. Sursa informativă exactă și de cea mai bună calitate era nimeni altcineva decât prietenul familiei noastre, bătrânul, bunul și cumsecadele sârb moș Danilov. Așa că spre seară tata mi-a comunicat în cel mai laconic limbaj: Titi, hai cu mine. Și am pornit. Departe de mine intenția de a minimaliza aportul tatălui meu la treburile interne ale familiei Aciocîrlănoaiei. Dar era lesne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era foarte bine și ambarcațiunea noastră naviga cu toate mecanismele în perfectă stare de funcționare pe o mare aparent liniștită. Doar departe, dincolo de linia tulbure a orizontului, se arătau primele semne prevestitoare ale unui uragan înfricoșător... Ne-am oprit la moș Danilov. Tata i-a relatat cele întâmplate, iar bătrânul, ca un consilier înțelept, a apreciat la superlativ hotărârea luată. Măi Văsălie, e un lucru foarte bun ce vreți să faceți. Copiii au nevoie de lapte. Hai să mergem. Și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un lucru foarte bun ce vreți să faceți. Copiii au nevoie de lapte. Hai să mergem. Și ne-am îndreptat spre stâna situată pe un tăpșan, dincolo de platforma de gunoi. Era deja seară. Caprele și oile se adunaseră pentru muls. Moș Danilov i-a explicat proprietarului scopul vizitei noastre. Vorbind între ei sârbește, nici eu nici tata n-am înțeles o iotă. Dar dialogul dintre cei doi a durat foarte puțin. În mod sigur baciul era un om energic și hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chemat-o Eva, Rașela ori Cleopatra. După atâta efort... Poftim! Lucrul m-a dezamăgit pentru moment, dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici, totul vopsit în albastru, cu pereții lipiți și văruiți frumos de două ori după cum spusese moș Danilov -, cămăruța curată și primenită putea primi cu cinste noii locatari. A fost cea de-a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea Gelu. Ciocălăii... Nu era nimic spectaculos în viața noastră. Tata muncea cu ziua acolo unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
robustețea și forța fizică, așa că atât părintele meu, cât și fratele îmi ajutau să-mi termin onorabil norma obligatorie. Urma a doua fază a acestei activități: încărcarea și transportul ciocălăilor până acasă. Operațiunea o făceam tot cu ajutorul dezinteresat a lui moș Danilov, care se atașase de familia noastră, apreciindu-l în mod deosebit pe tata pentru forța fizică, rapiditatea și priceperea la treburile gospodărești și în egală măsură pentru bunătatea și blândețea sa, pentru felul în care i se adresa. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
După cum vă spusesem în alt loc, nu beneficiam de înlesnirile și avantajele curentului electric. Altfel spus, iluminatul căsuței se realiza cu ajutorul unei lămpi de petrol pe care îl cumpăram de la cooperativa din centrul comunei. Căsuța găsită de tata și de moș Danilov era situată chiar la marginea satului, lângă linia de cale ferată. Titi, ia, te rog, sticla și du-te la cooperativă să cumperi gaz. Uite, ține banii. Să nu întârzii. Da, mama, voi veni repede. Pentru a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am înconjurat pe frățiorul nostru și pe mama, de parcă ar fi fost Maica Domnului cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb cu inimă de aur cele două iepe costelive ale sale, Oarba și fiica sa, ar fi suplinit cu brio absența rumegătoarelor cornute. Să-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că e foarte mic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
subsolul iadului 32 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale 32 5. Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire 32 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile 32 7. Imagini prinse-n chihlimbar 32 Tata... 32 Moș Danilov... 32 Șobolanii... 32 Mita Fâru... 32 Ultima locuință... 32 Miți... 32 Ciocălăii... 32 Șintărul... 32 Toboșarul... 32 Arestarea... 32 Nașterea... 32 Bedros Horasangian Destine frânte de comunism. Mărturii 32 Mirela Stănciulescu Memoriile... ........................... 5 În colecția "MEMORIA CLEPSIDREI" au apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
clădirea este din secolul XV (m-am documentat!), umbrele sunt lungi pe pereți, iar ora târzie în noapte. Nu mi-e frică de întuneric, dar nu mă pot opri să nu mă gândesc la Panait Istrati și la al său "Moș Mavromati". Băiatul de prăvălie care trebuie să coboare în hruba rece și neprimitoare pentru a-și mulțumi clienții nerăbdători (cereau un "pahar cu brumă pă' el" ) stafia despre care se credea că suflă în lumânare. Iar patronul nemilos de care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simplu răspuns sunt demonii trecutului comunist în care am trăit, unde ți se spunea ce este bine și ce este rău încă de la naștere. Nu este însă suficient. Îmi aduc aminte perfect că pe la zece ani am primit cadou de "Moș Gerilă" un AK-47 fabricat în China. Mirosea frumos, a tablă și a vopsea proaspătă de jucărie chinezească, un miros dispărut odată cu calitatea produselor provenind din această țară. Cu toate acestea, nu pot spune că am devenit mai violent sau că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scriu aceste rânduri, pe 19 noiembrie 2004, mall-urile imense din Québec răsună deja voios de muzica alienantă, dulceagă și lipicioasă de "Crăciun". În holurile mall-urilor și-ai făcut apariția castele kitsch din polistiren, prințese kitsch cu perle false, Moș Crăciuni obezi etc etc. Toate astea pentru a intra cât mai repede în "spiritul Crăciunului", adică procedeul prin care să-i convingi pe berbecii-cumpăratori să cheltuiască mult, cât mai mult, pe cadouri inutile. 22 noiembrie 2004 Grande conférence. Titlu: L
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care dintre funcționarii ministerului participau la slujbe. Sunt convinsă însă că majoritatea activiștilor sărbătoreau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să intre incognito prin biserici și să vadă care dintre funcționarii ministerului participau la slujbe. Sunt convinsă însă că majoritatea activiștilor sărbătoreau acasă, în secret, în nopțile festive. De obicei, în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]