14,154 matches
-
Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea îndura Maca. Brațul porni fără el, palma căzu fulgerătoare. Fata tăcu instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se înroșească. Fața i se schimonosi, ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fim mai exacți, în portret erau mai urâți, adică mai bătrâni. Unii chiar mult mai urâți, adică mult mai bătrâni. Și aceștia se supărau cel mai tare. Atunci când nu voiau cu niciun preț să se recunoască în cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înfiorându-i pe locui torii orașului cu privirile lor îngrozite. Până într-o dimineață, când un pâlc întreg de străjeri fu găsit, cu arme cu tot, stivuit, ca sacii la moară, și comparația nu păru nelalocul ei, căci aveau cu toții obrajii secați și albi, de parcă ar fi fost dați cu făină. Atunci locuitorii înțeleseră că sunt pierduți. Estimp, pictorul continua să vină în Piața Mare. Își așeza șevaletul și aștepta. Cum nimeni nu mai venea către dânsul, mai ales acum, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu gulere înalte la fel de negre și care se uneau cu părul ca pana corbului. În acest fel, fețele lor palide ieșeau și mai tare în evidență. Ai fi putut crede că sunt dați cu un fel de pomadă albă pe obraji, dacă nu le-ai fi văzut mâinile cu degete lungi și unghii ascuțite, dar la fel de albe, încât parcă băteau în albastru. Pictorul desena, mai degrabă pândindu-i, știa că mâna-i mergea singură, deprinsă și iscusită. Privi chipurile de pe foaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât să-i mulțumească, erau deja morți. Iar paloarea obrajilor nu era decât dorul după sângele care îi îmbujorase odată. Pictorul se ridică, tremurând, și abia reuși să-și adune desenele sub braț. Ar fi vrut să le arunce de pe podeț în râu, ca să nu le mai vadă vreodată. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea mai tare decât ceilalți, gesticulând și arătând, din când în când, spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
surpriza îi fu cu atât mai mare. Căuta cu rătăcirea celui ce știe că nu poate găsi. Dintr-odată, în colțul stâng al catapetesmei îi întâlni privirile cu atâta putere, încât simți că el este celălalt. Își duse mâinile la obraz, își mângâie părul sârmos, barba cățărându-se pe pomeți, ochii sticlind de o lumină întunecată. Dar celălalt chip al său îl privea într-un fel straniu. Capul stătea bine înfipt între umerii osoși, acoperiți cu o tunică sălbăticită. Dar brațul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre lizieră. Abia atunci bătrânul tresări, privindu-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în stare să ne faceți nici într-o sută ! Bătrânul refuză să mai meargă. Se răsuci și se prinse, disperat, de ulucile gardului. Ceilalți, în loc să-l smulgă, făcură un pas înapoi. Spaima îi dădea putere bătrânului. Închise ochii, lipindu-și obrazul de lemnul crud. Tili se apropie de urechea lui. Nu te poți răstigni cu spatele la oameni. Nimeni nu te crede... Maca îi șopti ceva la ureche și ceafa moșului zvâcni brusc. Se întoarse și privi la umbre cu ochii măriți de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o poziție dezavantajoasă, plecându-și capul spre hârtiile lui. Străinul se așezase pe scaunul desfundat de lângă ghiveci. Nu părea unul dintre clienții obișnuiți. Întâi că din profil avea chipuri diferite. La început, când băgase capul pe ușă, i se vedea obrazul drept. Iar acum întorcea, așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. Străinul se așezase pe scaunul desfundat de lângă ghiveci. Nu părea unul dintre clienții obișnuiți. Întâi că din profil avea chipuri diferite. La început, când băgase capul pe ușă, i se vedea obrazul drept. Iar acum întorcea, așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat, câțiva lujeri înverziți și se întrebă dacă fuseseră și înainte acolo. Nu vă grăbiți, spuse străinul, prinzându-i, cu coada ochiului, privirea nedumerită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și asta îl descumpănea. Eu cred mai degrabă, spuse străinul, că lumea este altfel de cum arată. Jenică dădu din cap în semn că o să se mai gândească la asta. Ce pot face pentru dumneavoastră ? — Pentru mine ? De data asta amândoi obrajii străinului se întâlniră într-un singur zâmbet : Eu zic să ne încercăm norocul... — La loterie sau la loz în plic ? întrebă Jenică, trăgând repede acoperitoarea de pe castronașul cu numere. Uneori reușea să-i încurce cu alternativa asta. — Care e diferența
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsuci și se așeză iar lângă ghiveciul îmbătrânit. Tulpina își răsucise, între timp, frunzele, deschisese o floare roșie, țepoasă, ca a plantelor deșertului. Jenică își simți gura uscată, nu-i venea nimic în minte. Străinul întorcea spre el când un obraz, când pe celălalt. — Uite ce m-am gândit, spuse, cu vocea lui ciudată, care parcă avea ecou. Mai tragem o dată, dar tragi dumneata în locul meu. Și, dacă iese, facem pe din două. — Asta nu se poate ! sări Jenică, parcă împins
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
străinul și prinse lozul cu degete subțiri. Era dibaci, atingea obiectele ca un magician și, cu toate astea, desfăcu lozul cu o uluitoare încetineală. Jenică privi, milimetru cu milimetru, până când îl desfăcu pe de-a-ntregul, și atunci văzu că amândoi obrajii părură că i se întristează. Îi întinse lozul. Jenică se uită câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și, în palmă, capul lui retezat... Care dintre ei doi îl plânge pe celălalt ? Cine a murit înaintea celuilalt ? Cine pleacă și cine e cel ce rămâne ? Maca răscoli cu degetele prin funinginea de pe masă. Apoi și le trecu peste obraji, însemnându-i cu dâre negre de cenușă. Se legănă, numărând. Începu să joace dansuri cu măști, câte unul pentru fiecare, până ajunse din nou la el însuși. Luă sticla cu benzină și o vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici“, ai nimerit-o. Erau cam de aceeași înălțime. Tânărului slab, îmbrăcat cam subțire, frigul îi îmbujorase în mod plăcut obrajii. Avea o privire verzuie, sidefată. Tili voi să-i spună pe nume, dar tânărul i-o luă înainte : — O aștept pe Sanda. Mi se pare corect, dădu Tili să intre pe lângă el. Tânărul îl prinse de braț. — Îi spuneți ? C-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pare să aibă puțin peste douăzeci de ani și are o piele frumoasă. Ochii lui mari au colțurile ridicate. Expresia lui e blândă și preocupată, dar lipsită de curiozitate. Are un nas tipic manciurian, drept și lung, și buze ferme. Obrajii săi au o roșeață ca de febră. N-a zâmbit când ne-a văzut intrând. Mi se pare că visez. Fiul Cerului e îmbrăcat într-o robă lungă, aurie. Pe țesătură sunt cusuți dragoni, nori, valuri, soarele, luna și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi erau izgonite. Eunucul-șef Shim și-a schimbat costumul. Țesătura e pictată manual cu nori roșii care plutesc peste un deal acoperit de pini. Pe ambii obraji sunt desenate două cercuri precum roșiile. Eunucul le-a pictat cu siguranță în grabă, căci culoarea s-a întins. Jumătate din nas e și el roșu. O linie albă îngustă merge de la frunte în jos, de-a lungul rădăcinii nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tata n-a trăit să vadă asta. Degetele împăratului Hsien Feng se joacă cu ruy-i. Expresia de flirt de pe chipul său a dispărut. Pare nesigur acum. Ezită, încruntându-și sprâncenele. Mută ruy-i dintr-o mână în cealaltă și apoi, cu obrajii în flăcări, se întoarce spre mama sa. Ea îi face un semn încurajator din cap. Împăratul începe să ne dea ocol, ca o albină care dansează în jurul florilor. Deodată, cea mai tânără fată din rând scapă un țipăt înăbușit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă faceți întâiul dumneavoastră slujitor? Mă ridic: — Cum îndrăznești să faci o asemenea cerere când de-abia am sosit? An-te-hai se dă cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui se umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aripile acoperite cu o pudră groasă de culoarea cenușii. Când și când, aripile lor tremură. Se distrează? Soarele și-a schimbat poziția. Piatra netedă e acum în umbră, iar în grădină e cald și plăcut. Îmi observ imaginea în apă: obrajii îmi sunt de culoarea unei flori de piersic, iar părul reflectă lumina. Încerc să-mi împiedic mintea de la a călători mai departe. Nu vreau să distrug clipa închipuindu-mi viitorul. Însă știu că invidiez perechea de fluturi și țestoasele. Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să îmi capăt înapoi membrul. — Membrul? — Știu exact cine are penisul meu și unde îl ține, zice An-te-hai. În timp ce vorbește, se transformă într-un tânăr pe care nu l-am mai văzut niciodată. Ochii lui sunt plini de lumină și obrajii îi sunt îmbujorați. Vocea lui are o anumită ciudățenie, e încărcată de speranță și hotărâre. — Bărbatul care m-a măcelărit a colecționat o mulțime de penisuri. Le păstrează conservate în borcane și le ține ascunse. Așteaptă ca noi să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tale, nu-i așa? — Răbdare și credință, doamnă. Dar împăratul Hsien Feng nu m-a chemat în patul său. Și am trecut dincolo de durere și rușine. Nu mă mai obosesc să-mi șterg lacrimile, care acum îmi curg șiroaie pe obraji. Mi-am croit drum în Orașul Interzis, numai că pare să nu fi existat niciodată o distanță mai mare între patul meu și Majestatea Sa. Nu șiu ce să fac. — Pe zi ce trece deveniți tot mai slabă, doamnă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]