14,344 matches
-
fiecare în felul lui, resimt nevoia de a ieși din starea în care se află, de a reveni la viață, de a trăi. Își propun o schimbare. Se mută dintr-un tărîm osificat, dintr-o zonă închisă, în care nici un pic de aer curat nu mai putea intra, într-o zonă imaginară, acceptînd o convenție, convenția calului verde. Din capul locului, autorul nu face nici un fel de echivoc din asta. După altă perioadă, în care au tratat cu convenția, ar urma
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în pădure, totuși. Mina: N-am văzut pe nimeni pe aici. Ilie: Asta e bine... Să nu se zgîiască toți la tine... dar e și rău. Zău dacă știu cum e mai bine! Vino aici! Hai să ne așezăm un pic. (amîndoi se așează lîngă podeț) Nu degeaba o ia lumea razna în afara orașelor. Ca potîrnichile fug de zgomot și de fum! Duminica, parcă s-ar da cu flit în oraș, așa se înghesuie toți spre oleacă de pădure. (după pauză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să participați și dumneavoastră... voluntar bineînțeles... Mihai: Da... înțeleg... dar azi... nu prea ne-ați nimerit bine cu treaba asta... Avem și noi... Delegatul: Noi știm... și poate că tocmai de aceea... Mihai: Cum adică tocmai de aceea...! Delegatul: Un pic de mișcare... după masă... mai ales durpă o masă ca asta... Nu-i greu, zău! Azi, cu precădere, ne ocupăm de napi. Îi udăm, îi plivim, îi prășim... E foarte plăcut. Nici nu simți cînd trece vremea... Și mai uiți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru că omul nu poate trăi amintindu-și mereu că e vinovat... Și-atunci uită. Gata. Octav: (cîntă) "...căci și uitarea e scrisă-n legile-omenești..." Mai bine hai să-ți vînd ceva... M-am plictisit cu tine... Hai să facem un pic de comerț! Spune, ce să-ți vînd? Groparul: (privind spre o parte a scenei) Lasă-mă pe mine... Văd că vine un client care s-ar putea să facă un comerț mai rentabil cu tine... (intră Mona) Octav: (abia stăpînindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aranjament de regie..., și, în al doilea rînd, pentru că eu m-am ridicat în picioare cînd am scris piesa... Gh. P. doi: Fiindcă veni vorba, chiar așa, de ce ai scris piesa asta? Ca să ciupești un ban? Gh. P. unu:...Un pic de glorie, da? Gh. P. doi: Ca s-o faci pe moralistul..., pe justițiarul, da? Autorul: Am scris-o pentru că am crezut că-i bine... Gh. P. unu: Bine pentru cine? Autorul: Bine pentru toți... Gh. P. doi: Bine pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea cele două dimensiuni ale romanului: „relatarea unei povești de dragoste clasice (un pic sinistră dar mai degrabă parodică) fără a da nici un indice gramatical de gen nici naratorului la persoana I, nici personajului la persoana a III-a.” Într-adevăr, diferența care așază acest roman Într-un alt loc decît cel comun al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări. Acesta este, cu adevărat, un text utilitar. Dar nu util, heideggerian
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minimaliști. Coleg de editură, fie și doar pentru patru ani, cu Samuel Beckett, el scrie o literatură a lui postnu În sensul de postmodernism ci, mai degrabă, de post-idealism, de post-literatură, de post-om (aici, deja, s-a făcut un pic frig). Literatura pe care o scrie, Începînd cu Sala de baie (roman tradus În românește În 1991 la editura Unu) este numită minimalistă din mai multe motive: autorul scrie romane scurte, cu o acțiune liniară, cu puține personaje. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o subtilitate și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau obișnuiți cu cititul! - și, fără pic de discernământ, acționau pe baza unor informații al căror unic merit era acela de a fi fost furnizate! Cum credeți că l-aș putea uita vreodată pe milițianul care, aflat în posesia unui denunț venit din partea unei vecine țicnite, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
într-o amplă elegie de-a lungul întregii existențe poetice. De la "Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele elegiace se împletesc, și până la ultimul volum: "Nu o să te uit... cum ai venit... Cu zâmbetul tău de sabie/ totuși un pic tăiată.../ Cu buzele tale de fecioară/ căutând să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
manipulare. * Este nevoie de efortul de o viață pentru a deveni și a rămâne om. Toate strădaniile marilor personalități vizează o continuă resemnificare a umanului în funcție de contexte, tot timpul altele. * Am întâlnit prea multe cărți în care spiritul moare un pic, prins în rutina unor erudite comparații ce cad deseori în subînțelegerea unei minți obișnuite. Ca și în cazul oamenilor, toate lucrurile de gen poartă același nume: carte. Dacă ne-am opri din definirea lor prin genul comun și le-am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
distanței. În definitiv, strămoșii noștri ne sunt mult mai apropiați decât ne lasă să credem știința ce așează existențele individuale și colective într-o formă de ordonare a timpului și o într-o serie de tipare. Să ne gândim un pic, ca exemplu, la apropierea pe care o manifestăm față de ideologiile cărora ei le-au dat naștere. Trăim în formele de organizare a lumii create de strămoșii noștri și în structuri ale limbajului moștenite de la ei. * Bioetica este discursul egalitarist transferat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în România: e plină de oameni care sar în ochi, de existențe țipătoare, de strident. * Critica românilor și a românismului este în bună măsură autocritică; îmi contemplu cu tristețe reflexele barbare, de care am chiar neghiobia să mă bucur un pic în timp ce le dau frâu liber, ce stau mărturie a faptului că sunt un adevărat român. * Dintre comunitățile cu care istoria ne-a făcut să locuim în granițele aceleiași țări am ajuns să preluăm mai multe de la cei pe care-i
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de afirmație: locul lor e în dormitor, unde altundeva să-i folosești mai bine? Dar să exilezi femeia în bucătărie? Ei bine, eu nu acceptam așa ceva nici în ruptul capului. Asta până când viața m-a convins că situația e un pic altfel... Acum ai depășit și tu această etapă și te pregătești să intri în rândul gospodinelor mari. Nu știu cum ai ajuns aici, nu știu ce resorturi ascunse ți-au fost acționate și cine a făcut-o, dar presupun că a fost aproape la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
juridice, aproape jumătate dintre extratereștrii mei erau avocați). Doar cluburile de noapte au un orar cool, adaptat vieții noastre profesionale. Piețele sunt deschise ziua, adică exact când suntem mai ocupate, și se golesc fix când începem noi să avem un pic de timp liber. Mai am de adăugat un sfat important: dacă vrei să cumperi leuștean ori pulpă de porc, evită mallurile*. * Țin minte una dintre primele mele erori tactice în managementul cumpărăturilor; extraterestrul numărul unu se întorcea dintr-o delegație
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Apă aveam, îmi mai lipsea doar pâinea proaspătă... Am sunat rapid o fătucă de la serviciu și am chemat-o să mă ajute la cumpărături; locuia în cealaltă parte a orașului, așa că, până să apară, m-am aranjat și eu un pic; parcă mă văd ieșind din bloc și pornind-o în pas vioi spre magazin alături de subalterna mea; ea - cam fără tragere de inimă, dar n-avea încotro, mai ales că în ziua aceea intrase la mine în birou și-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de „exotice“; par ele apetisante, dar nu se includ sub nici o formă* în meniu. * Aici trebuie să vă povestesc prima mea eroare gravă din cariera de gospodină; trăiam de câteva luni cu numărul unu, îmi mai rafinasem și eu un pic meniurile și cumpărasem d-ale gurii ca pentru o masă regească - roșii, salam și pâine... Pe atunci simțeam însă o permanentă nevoie de schimbare și, dacă tot mă aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de la așa ceva și până la aglomerarea de tarabe unde facem cel mai dificil shopping cu putință e o distanță ca de la cer la pământ, dar nu vă lăsați copleșite, cu timpul vă veți obișnui. Și, dacă stau să mă gândesc un pic, nu e nici dracul chiar atât de negru; pentru mine, mersul la piață în calitate de gospodină a avut conotații sexuale pozitive: pe mai toți extratereștrii i-am cunoscut acolo, întreaga mea viață amoroasă a ajuns să graviteze în jurul acestui așezământ comercial
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
își coordonase echipa prin telefon) și vindea verdeața la un preț exorbitant; m-a electrizat cu privirea, așa că am cumpărat și eu vreo trei legături... Nu mă întrebați ce era, că nu știu, oricum, am aruncat-o la gunoi un pic mai târziu, când am intrat în restaurant. Cu ochii țintă la poșeta mea, din care ieșeau niște firișoare verzi, garderobiera ne tot întreba ce miroase așa ciudat... În cele zece ore cât stătuse la tarabă fusesem prima lui clientă și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai exact 13 kilograme și 320 de grame; cred că-mi ajunge până mor, abia dacă am folosit câteva sute de grame ca să dreg primele mele ciorbițe... 1.3. politica de produstc "1.3. politica de produs" Să vorbim un pic și despre modul în care faceți o achiziție în piață. Procedura seamănă oarecum cu ce se întâmplă la mall, dar identificarea brandurilor este mai dificilă și necesită un studiu aprofundat. Vă ofer niște exemple ca să vă familiarizați cu terminologia. În
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
s-a răstit la femeie: „Du-te, bre, mai încoloșa, acilea nu-i sală de așteptare...“ Vă spuneam mai devreme că procedura unei achiziții din piață este asemănătoare cu cea de la mall, dar ar fi bine să ne concentrăm un pic și asupra diferențelor. Negustorii de la tarabe nu poartă uniformă ori ecusoane, ca să poată fi identificați. Nici nu-și personalizează marfa cu o etichetă, o siglă, un logo, ceva, acolo, să te ajute să o distingi între celelalte oferte de câte ori mergi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ascunsă într-o pungă după calorifer (doar era surpriză) și i-am servit-o. Nici nu știți cât de mândră eram că-i puneam în farfurie ceva gătit cu mâna mea. La început am avut senzația că meniul e un pic sub așteptările sale, dar foamea a învins, iar complimentele pentru cină, care au apărut după al treilea pahar de apă, au fost copleșitoare. Ca orice bărbat, însă, n-a înțeles nimic din simbolistica acelei cine, pe care o pregătisem pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
S-a întâmplat într-o seară, când MBA-istul a adus în vizită un coleg; le era foame, au văzut că în frigider era pustiu și m-au rugat să le aduc pâine goală. Cererea mi s-a părut un pic cam deplasată: mă știam cu numărul doi de prea puțin timp, nu discutaserăm niciodată despre un asemenea meniu și, ceea ce mă deranja cel mai tare, invitase un necunoscut la așa ceva fără să mă anunțe... Au insistat până m-au convins
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la mine, era chiar flămând. Iar numărul doi mă tot săgeta cu priviri rugătoare; mi-am zis că el e bărbatul, știe el ce face... După o oră și jumătate - cât mi-a luat să mă aranjez și eu un pic -, i-am anunțat din bucătărie că le aduc pâinea goală și le-am zis să stingă lumina. Au dat pauză la Counterstrike, au țipat de bucurie ca niște copii, dar zâmbetele le-au înghețat pe buze în secunda în care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
extraterestrul numărul unu n-a rezistat mai mult de o lună... Tocmai ne împăcaserăm; revenise în patul meu aproape neschimbat, doar pasiunea pentru filmele horror era nouă (ciudat cum se propagă anumite hobby-uri trăsnite printre bărbați). Eu tatonasem un pic terenul și încercasem să-l pregătesc pentru un salt calitativ în meniuri - îi spusesem că am învățat să fac o ciorbă delicioasă -, dar n-a ținut. A acceptat să intru din nou în bucătărie, cu condiția ca și eu să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]