13,790 matches
-
și sub influența optimistă și ecumenică a „eurocomunismului” -, Însă era prea târziu. După noua candidatură la președinție din 1974 (cu rezultate și mai bune decât În 1965: Giscard d’Estaing l-a Învins la limită pe candidatul forțelor de stânga reunite), Mitterrand avea un aparat electoral superb și transformase Partidul Socialist Într-o mișcare versatilă care atrăgea simpatizanți din toate zonele societății franceze - inclusiv catolici, femei, fermieri și mici comercianți, până atunci ostili socialiștilor 9. Propria lui imagine a devenit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
strânsă) ferm În Îmbrățișarea Vestului nu era deloc un rezultat rău. Republica Democrată Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hotărâre ardentă de a rămâne cu orice preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice din Ulster și să reunească provincia cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor paramilitari urmăreau cu Îndârjire să Închidă gura „papistaștilor” și să prelungească sine die legătura de trei sute de ani cu Londra (vezi capitolul XIV). Dacă În ultimii ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și câștigau mai mult pe cap de locuitor. Nordul Belgiei, și nu sudul era acum regiunea privilegiată, dominantă - transformare Însoțită de un val de solicitări din partea flamanzilor, care doreau avantaje politice pe măsura noii lor superiorități economice. Pe scurt, Belgia reunea toate ingredientele mișcărilor naționaliste și separatiste din Europa: o Împărțire teritorială străveche 1, agravată de o prăpastie lingvistică la fel de veche și aparent insurmontabilă (dacă locuitorii din regiunile flamande vorbesc franceza măcar puțin, majoritatea valonilor nu știu o boabă de olandeză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Flandra). Egalitatea lingvistică a devenit obligatorie și la Cour d’Arbitrage (Curtea Constituțională): În fiecare an, președinția alternând anual de o parte și de alta a barierei lingvistice. La Bruxelles, cei patru membri ai executivului din regiunea capitalei se reunesc și discută (fiecare În limba preferată) despre problemele de interes general, Însă pentru problemele „comunitare” flamande sau francofone se Întâlnesc separat, doi câte doi. În consecință, Belgia nu e nici un stat, nici două, ci un mozaic inegal de autorități care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
influentul editorialist George Will scria În Washingon Post că recrudescența sentimentelor antievreiești În Europa e „a doua - și ultima? - fază a luptei pentru o «soluție finală la chestiunea evreiască»”. Ambasadorul american la UE, Rockwell Schnabel, afirma În fața Comitetului Evreiesc American reunit la Bruxelles că antisemitismul european „e aproape la fel de accentuat ca În anii ’30”. Retorică provocatoare și profund eronată. Sentimentele antievreiești erau practic inexistente În Europa contemporană: ele nu se Întâlneau decât la musulmani, mai ales la europenii de origine arabă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În viață oameni care Își aminteau cu adevărat, din experiența personală, poate că acest lucru nu conta. Dar acum „ciclul memoriei active se Închide”, le spunea pe 10 aprilie 2005 Jorge Semprun, În vârstă de 81 de ani, altor supraviețuitori reuniți cu ocazia aniversării a 60 de ani de la eliberarea din lagărul de la Buchenwald. Chiar dacă Europa ar putea cumva să se agațe la nesfârșit de memoria vie a crimelor trecute (numeroasele muzee și memoriale, oricât de necorespunzătoare, au fost gândite exact
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
servește o teoremă unică. C. își compune povestirile în mai multe registre distincte. Unul este realismul de tip behaviorist, înregistrând atitudini, gesturi, dicții și repertorii lexicale, cu meticulozitate de contabil și cu acuratețe de magnetofon HF. La antipod, un altul reunește o serie de Basme de azi, aclimatizând stereotipiile folclorice în decorul citadin contemporan, nu fără o anume notă de stridență. Între ele, bucăți greu clasabile în care se dă frâu liber fanteziei, anunțând secvențele SF din viitorul roman. Tratat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
treia stare) și poate chiar, ca și ultim avatar, în cele trei sectoare ale economiei contemporane: sectorul primar (activități productive, printre care cele de agricultură), sectorul secundar (activități de transformare a materiilor prime) și sectorul terțiar (activități neproductive unde sunt reunite clerul și armata). III. Zeii vinului Născut în 146 la Leptis Magna într-o colonie romană din Africa de Nord situată pe locul orașului contemporan Lebda din Libia, împăratul Semptimius Severus s-a căsătorit cu o femeie de origine siriană. După ce și-
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
avut anumite influențe, în mod special asupra practicilor oenologice și etichetării prevăzute în legislația franceză, nu trebuie să uităm că, spre deosebire de vinurile de masă aflate sub organizarea comună a piețelor, vinurile de calitate produse în regiuni determinate (V.C.P.R.D), care reunesc toate celelalte vinuri franțuzești cu denumire de origine controlată (VDOC) se găsesc pe o piață liberă. Astfel, regulile de producție, de punere în circulație, de comercializare a vinurilor cu denumire de origine controlată, respectându-se evident standardul minim impus de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
BOITOR , I., 1979, BOITOR, I., 1984, GARY, B., HUMBLOT,P., CAPY,C., 1987, ELDON, J., 1991). Hipotalamusul este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici, unde există un plex capilar primar de la care pleacă vase mai mari ce se reunesc în trunchiuri care se îndreaptă infero-caudal prin tija hipofizei și se termină în hipofiză. În jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei) se formează un plex capilar secundar, rezultând în acest fel un sistem vascular port hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
de conducere, care trebuie să-și promoveze nu numai abilitățile profesionale, ci și calitățile morale. Pericolul generat de management se află în posibilitatea ca acest grup profesional să-și inverseze rolul și poziția sa; în loc de a fi un mijloc ce reunește scopurile organizației, să se transforme într-un grup care încearcă să facă din organizație un mijloc pentru satisfacerea scopurilor sale. Așa apare managerialismul, prin care „anumite interese sunt arbitrar privilegiate, procesul de luarea deciziilor este distorsionat și conflictele semnificative sunt
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Cassian - model al autoarei în etapa de început - despre caișii înfloriți prea devreme, și acela prelucrare a ideii din După melci de Ion Barbu. Numai că D. găsește justificarea sacrificiului: „Și-aduc primăvara mai devreme/ pomii aceștia nebuni”. Amnios (1977) reunește poeme în versuri și poeme în proză. Este o „carte de învățătură pentru fiul meu Andrei”. Mama îi prezintă și îi făgăduiește lumea fiului încă nenăscut, prunc plutind în lichid amniotic ca într-o mare de lacrimi: „Nu vei fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
care le abordează nenuanțat, dintr-un unghi lipsit de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
de cel asumat al Secession-ului vienez, mutatis mutandis, "sciziunea" românească este sincronă cu cea europeană înainte de conceptualizarea termenului într-o teorie culturală de către Eugen Lovinescu. În baza acestui eclectism care ține cont de orientările diferite ale pictorilor care se reunesc sub stindardul diverselor secesionisme europene, se poate discuta de decadentism și simbolism. Am utilizat termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul operei aceluiași pictor întâlnim faze simboliste / decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident, în arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
melancolie răzbate din aceste tablouri, melancolie ce se erijează într-un liant al compoziției. Rapetti consideră acestă melancolie ca fondatoare pentru viziunea artistică a lui Puvis de Chavannes, în acord cu pesimismul veacului. Plasarea subiectului său într-o atemporalitate care reunește statuarul și simbolicul generează o armonie stranie, în acord cu insolitarea melancolică. Avem aici un tardiv reflex romantic, vizibil mai degrabă în pictura unui Caspar David Friedrich decât a lui Delacroix și congenerilor francezi, dacă excludem componenta mistică a picturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între artele majore, pictura, sculptura, arhitectura și artele minore, artele decorative sau artele industriale pe care o întreține o prejudecată păguboasă: "ridicola și superstițioasa distincție între "marea artă" și "artele minore" e moartă". De asemenea, conchide criticul, artele decorative îi reunesc pe les lettrés și pe amateurs, astfel că un poet se face ebenist, un prinț muncitor "en application de cuivre", o grande dame decorează cu broderiile sale și aplicațiile de stofă interiorul hotelului orașului Bruxelles etc. Emanciparea artelor aplicate o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care funcționează cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată, primul este fabrica regală de porțelan din Copenhaga, fabrica fiind un fel de confederație reunind specialiști impecabili și unde un vas este opera unei singure mâini, a unui singur vis, toate obiectele provin din aceeași gândire, ceea ce istoricul numește "triumful egotismului organizat". Toate produsele au trăsături comune, aceeași școală, ascultă de tradiția unei case, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceremonială care sugerează un decupaj dintr-un performativ ritualic, la care participă două personaje. Montajul simbolist rezidă și din înghețarea acțiunii în vederea emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă, care are în vedere, așa cum sugerează Marian Popescu, trei vârste ale umanității: tinerețea, maturitatea și senectutea. Influența Art Nouveau-ului se remarcă în fluiditatea veșmintelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
378. În cazul melancoliei, cea mai actualizată este situația în care obiectul nu a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud, reunește două trăsături specifice artei decadente: "narcisismul rezidual" și componenta sa morbidă. În ceea ce privește decadentismul, spre deosebire de romantism, melancolia primește o suprasarcină negativă printr-o accentuată morbiditate dublată de spectrul maladiei psihice care încifrează acum stările melancolice. Spleen-ul generează un exces de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre miri, relevantă la nivelul gestualității care indică cel mai bine relația. Ea își ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția decorativă a Tainei. Trei femei reunite prin intermediul acelei coregrafii a pantomimei simbolice, împletindu-și mâinile asemeni lujerilor unor plante ornamentale. Există și aici taina, dar aceasta apare reflectată de cele trei femei ca mister al nunții spirituale, o unio mistica. Acest grup răspunde euritmiilor simbolice pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]