14,810 matches
-
iubești și să trăiești În sufletul celorlalți, ca să știi ce e fericirea” (Godwin). * „Ideea altuia oglindită În sufletul tău nu e altă idee.” (N. Iorga) Nu sîntem Întotdeauna, În măsura În care ar trebui, conștienți de importanța dialogului empatic, ca proces de Împărtășire sufletească reciprocă. Un astfel de dialog poate duce la descoperirea unor idei și sentimente comune și, implicit, la o relație consensuală, la acorduri afective și intelectuale; multe anemozități și dușmănii dintre oameni ar dispărea astfel. * „Singura ofensă pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cît de important este gestul său de a ajuta. * „Cine trăiește numai pentru el, cu drept cuvînt e mort pentru alții.” (P. Syrus) Însă un astfel de om se păgubește singur și Într-un mod penibil În planul vieții sale sufletești, deoarece „egoismul” sau „infatuarea” Îl Împiedică să beneficieze de frumosul din „caracterul” altor semeni. * „O grupă de oameni În care toți sînt educatori, toți se cred Învățați și toți năzuiesc la putere, se prăpădește.” (Böhtlingk) Înțelepciunea populară a sancționat, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de Medeea, comparativ cu noblețea altruismului din comportamentul Ifigeniei, al Electrei sau al Antigoniei). * „Ar trebui să putem răspunde de norocul nostru, pentru a putea răspunde de ceea ce vom face.” (La Rochefoucauld) Cel care este Înzestrat, de exemplu, cu daruri sufletești are obligația morală de a fi exigent cu el Însuși. * „Cine se Învinuiește singur nu poate fi acuzat de către altul.” (P. Syrus) Ce mărturie mai clară poate fi, decît cea a propriei conștiințe? * „Orice faci să fie astfel, ca și cum cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o vede nimeni: rușinea ta de tine Însuți.” (N. Iorga) Este știut că de tine Însuți nu te poți ascunde: mai devreme sau mai tîrziu trebuie să avem curajul să ne privim În ochi, să ne Înfruntăm greșelile și slăbiciunile sufletești. Adevărul este că „sentimentul rușinii” ar trebui să ne onoreze, și nu să ne Întristeze, deoarece reprezintă o dovadă a sensibilității noastre morale, a dorinței noastre de a ne Îndrepta, de a ne schimba În bine. În absența acestei sensibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În termeni afectivi. * „Nu e mai mare pedeapsă pentru un ticălos, decît aceea să nu-și găsească Împăcarea cu sine.” (L.A. Seneca) Însă puțini ticăloși sînt capabili ca, ulterior, prin remușcare și căință, să ajungă la o astfel de performanță sufletească. Pe cei mai mulți, trebuie ca alții să-i aducă, prin multe eforturi, la stadiul de a avea procese de conștiință. * „A uita Înseamnă a ierta.” (J.S. Borges) Însă nu oricine are capacitatea de a realiza uitări necesare: unii oameni fac totul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fapt, de un anumit nivel psihic la care respectiva persoană și-a propus să trăiască, adică de un anumit gen de cerințe, de exigențe față de sine Însuși. Este știut că un nivel ridicat al acestora pretinde o responsabilizare a trăirilor sufletești, fapt care echivalează cu o apropiere a lor de valorile de „adevăr”, de „bine” și de „frumos”. Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine „Totdeauna cel care a fost salvat e nerecunoscător din fire.” (Menander) Credem totuși că generalizarea este forțată, deși se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sine, ci este stăpînit de soartă, cu atîta putere, Încît adesea este constrîns, deși vede binele, să urmeze totuși răul”. * „Rațiunea necorectată de instincte e la fel de rea ca și instinctul necorectat de rațiune.” (S. Bütler) Îmbinarea dintre aceste două planuri sufletești alcătuiește, de fapt, omenescul. Separarea lor categorică așa cum o Întîlnim În unele situații psihopatologice - duce fie spre o existență aridă, excesiv de abstractizată (și implicit dezumanizantă), fie spre una afectivizată, dominată de afecte și de tendințe biologice primare. * „Leacul pentru orice
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
oglinda ar duce la o suprasaturație de informație defavorabilă cu privire la sine. * „Nu poate fi frumos, decît ce este grav.” (A.P. Cehov) Într-adevăr, indiferent de ce ipostază ar Îmbrăca - de ex. cea a structurilor armonioase din natură, cea a unor Însușiri sufletești elevate, sau cea a perfecțiunii din unele opere artistice - „frumosul” ni se impune prin solemnitatea lui interioară, prin măreția lui intrinsecă. * „Frumoasă nu e În primul rînd frumusețea, ci frumusețea atinsă de nefrumusețe.” (Lucian Blaga) Pentru a ieși În evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
informațiile, Într-un domeniu sau altul, cu atît Întrebările se Înmulțesc, iar Îndoielile sporesc. * „CÎnd te dăruiești, primești mai mult decît dai. Căci nu erai nimic și Începi să te Împlinești.” (A. de S:-Exupéry) Desigur, te Îmbogățești În plan sufletesc atunci cînd dăruiești, pentru că astfel Îți dezvolți tot mai mult disponibilitatea de a ajuta. * „Nu există decît un mod de a fi ceva mai puțin egoist decît ceilalți: acela de a-ți mărturisi egoismul.” (J. Renard) La fel și În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
urîtului, falsului, artificialului. Reflecțiunea lui La Bruyère ridiculizează spiritul nerealist al paranoicului, a cărui vanitate exagerată Îl face să fie În contradicție cu tot ceea ce-l Înconjoară și să nu se bucure de nimic altceva, decît propriile argumentații. Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea „Fericirea are uneori o doză de prostie.” (P. Syrus) Ca, de exemplu, atunci cînd credem că „starea de fericire” ar putea dura o veșnicie cînd ea este În realitate o stare tranzitorie, de moment. De fapt, starea de fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de exemplu, că poți să faci bine lucrurile de peste zi, că poți să-ți Îndeplinești obiectivele propuse, și nu În laudele celor din jur care doar În rare cazuri sînt sincere, deoarece omul nu poate să nu resimtă În interiorul său sufletesc o stare de invidie față de succesele obținute de alții. * „Cel puțin jumătate din necazuri ni le facem singuri.” (La Bruyère) Și mai categoric este Epicur: „Omul e nefericit numai din cauza lui”. Iată doar unul dintre motive, pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atît cît merită”. „A fi fericit Înseamnă a fi depășit neliniștea fericirii.” (M. Maeterlinck) În proverbe, Înțelepciunea populară face și ea referire la același lucru: „A fi liniștit e mai bine decît a fi fericit”. Firește că starea de liniște sufletească nu cuprinde ambițiile și vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire, sau dorința de Întreținere a acesteia. La aceeași stare de liniște face apel și poetul Serghei Esenin: CÎnd te bîntuie tristețea, cînd pierzi toate, cînd te
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
căci ea constă În a fi liber.” (Epictet) Bineînțeles că „dorința”, prin natura ei, te Înlănțuie, te supune obiectului spre care ea năzuiește cu Înfrigurare. Trebuie să precizăm Însă că atunci cînd dorințele vizează scopuri spirituale, se obține un progres sufletesc. * „Adevăratele paradisuri sînt paradisurile pe care le-ai pierdut.” (M. Proust) Niciodată o fericire ipotetică, oricît de promițătoare ar fi ea, nu poate egala În simțire chiar și cea mai modestă dintre dorințele pe care am avut șansa să ni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-i Învățăm să fie fericiți Înțelegînd că: „Fiecare scop atins este un moment de fericire” (A. Rivarol). * „În fericirea altora caut fericirea mea.” (P. Corneille) Mai mult chiar, „fericirea” vine uneori pe căi paradoxale: Îți asiguri o stare de mulțumire sufletească atunci cînd vezi că poți resimți nenorocirea altuia, cînd poți lua parte la necazurile și greutățile altuia; În astfel de Împrejurări, fericirea se naște din nefericire: din trăirea nefericirii altuia! * „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
viermele morții” nu poate roade aspirația omului spre o conștiință curată și liniștită, singura care luminează. * „Primesc să fiu Învins de toți numai să fie soarta Învinsă de mine.” (L.A. Seneca) CÎnd ți-ai Înțeles destinul (adică propriile posibilități/capacități sufletești), de fapt l-ai Învins, deoarece astfel ți-ai prefigurat căile devenirii tale spirituale. „Noi știm ce sîntem, dar nu știm ce am putea deveni.” (W. shakesperae) Aceasta, pentru că efectele „Întîmplării”, ale neprevăzutului, nu le putem controla, oricît de prevăzători
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spre ceilalți, spre așteptările și nevoia de Înțelegere a celorlalți. * „În viață, țelurile sînt cea mai bună armă Împotriva morții.” (Primo Levi) Într-adevăr, lîncezeala sau dezorientarea sînt tot forme ale „morții”, deoarece „viața” ar trebui să Însemne evoluție, progres sufletesc: De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează În tot locul VÎnturile, valurile (M. Eminescu, „Dintre sute de catarge”). * „Fiecare are filosofia propriei atitudini.” (C. Pavese) Adică, fiecare are un anumit sentiment față de propria-i existență, În fapt de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
știi; a ști ceea ce n-ar trebui să știi” (La Rochefoucault). * „Dorul este un organ de cunoaștere a infinitului.” (Lucian Blaga) De fapt, omul - În mod paradoxal - se Îngrijorează cînd Își Împlinește o dorință: ar vrea nu atît redobîndirea liniștii sufletești prin Împlinirea dorinței, cît starea continuă de luptă a conștiinței, de aflare a unor alternative la dorință”. Doar dorințele neîmplinite Întrețin speranțele. Dimensiunea socială, culturală și religioasă. Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie-extroversie) „E cumplit să fii silit
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cînd Își Împlinește o dorință: ar vrea nu atît redobîndirea liniștii sufletești prin Împlinirea dorinței, cît starea continuă de luptă a conștiinței, de aflare a unor alternative la dorință”. Doar dorințele neîmplinite Întrețin speranțele. Dimensiunea socială, culturală și religioasă. Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie-extroversie) „E cumplit să fii silit să te refugiezi În Întregime În tine Însuți.” (A. Malraux) Una dintre explicații ne-o dă Lucian Blaga: „CÎnd ești prea mult singur te Înstrăinezi și de tine Însuți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
l-au diminuat; și nu pot să le contemplu fără un soi de plăcere, văzând câte atribute adaugă gloriei sale. Nici nu le pot reprima fără să conștientizez dimensiunea pierderii suferite. De fapt, este imposibil să ne imaginăm o tărie sufletească mai mare într-o fragilitate trupească, decât cea pe care ne-a demonstrat o Maiestatea Sa. Nimeni în starea sa nu și-ar fi pus ordine în afaceri cu mai mare claritate și strictețe. Nimeni nu ar fi putut privi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
minții spre Dumnezeu”, iar teologia „împreuna vorbire cu El”, „convorbirea” cu Părintele Ceresc. Venerabilul Părinte Ion Cârciuleanu, ajuns la vârsta plinătății duhovnicești, a roadelor mântuitoare și pentru toți folositoare ale credinței și rugăciunii personale, ne transmite, cu foarte multă căldură sufletească și cu dragoste părintească, experiența sa de viață creștină, încununată în lucrarea rugăciunii. Paginile prezentei lucrări ne descoperă sufletul unui preot iubit, ascultat, prețuit și urmat de către mulțimi de credincioși. Un sacerdot care a trăit teologia în forma ei cea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tehnic „teologia rugăciunii”, ci o lucrare practică, experimentală, din care își poate culege îndemnuri și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și de dobândire a deprinderilor duhovnicești. Dacă rugăciunea curată este o culme a nevoințelor umane, această lucrare a P.C. Părinte Ion Cârciuleanu este o culme a vieții sale creștine și o încununare a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă, ce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă, ce ne mărturisește despre setea permanentă a Părintelui de aflare a adevăratelor valori ce ne conduc, dacă le urmăm, la o viață duhovnicească îmbunătățită. Lucrarea este una de reflecție teologică și de zidire sufletească. în ea se îmbină la modul cel mai fericit cunoștințe înalte despre arta cea sfântă și mântuitoare a rugăciunii cu îndemnul la practicarea ei, considerații morale privind starea lumii contemporane, cu speranța apostolică într-o renaștere duhovnicească prin credință. Ea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trebuie menționat un lucru absolut esențial: izvorâtă dintr-o dragoste de Dumnezeu și de semeni, din dorința de a lumina și îndruma, această nouă operă a Părintelui trebuie citită și primită într-o stare de largă deschidere și înaltă sensibilitate sufletească, de căutare existențială și dorință de aflare și urmare a căii și vieții celei adevărate, întru Hristos. Trebuie citită în stare de rugăciune și socotită ca atare - o jertfă bineplăcută și bineprimită adusă lui Dumnezeu și un dar scump făcut
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nici unul nu poate face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu: „Fără mine nu puteți face nimic”. Fără Dumnezeu, eforturile noastre sunt slabe și neputincioase. Trebuie să cerem în orice împrejurare ajutorul Său, mila Sa prin rugăciune. Rugăciunea este firul de legătură sufletească, spirituală între noi și Dumnezeu. Rugăciunea este înălțarea cugetului și a inimii noastre spre Dumnezeu. „Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu stă de-a pururi de vorbă cu El, cum stă fiul cu tatăl său”, spune Evagrie Ponticul. Rugăciunea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
primit, de a-L ruga pentru a ne îndeplini dorințele noastre bune, pentru a ne feri de tot răul, de ceea ce ne poate distruge viața sau ne-ar putea atinge viața. Pentru noi, creștinii, rugăciunea este o datorie, o trebuință sufletească și o nesfârșită bucurie. Toți creștinii trebuie să se roage și au motiv să se roage. Fiecare creștin se roagă după câtă credință are. Rugăciunea trebuie făcută din necesitate sufletească, fără teamă, îndoială, spaimă, neâncredere sau nedumerire. în rugăciune, între
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]