15,959 matches
-
idei, mituri, concepte etc.) ale înțelegerii și/sau cunoașterii. Corelația dintre ele se activează și funcționează cu maximum de intensitate atunci când creația și cunoașterea sunt omologabile pe baza identității lor comune, aceea de acte ontologice". Nuanțele de semnificație ale acestor verbe, în diferitele contexte utilizate de Eminescu, marchează, de fapt, "registrul stilistic" specific creației acestuia. Exemplele sunt luate din La moartea lui Neamțu, Andrei Mureșanu, Povestea magului călător în stele, Icoană și privaz etc., pentru a ajunge la ideea că "scrisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
blânde, implicând accente autoironice ("În caietul cronologic scriam stihuri..." Criticilor mei). Privit în contextul operei eminesciene, "desemnând actul lecturii, termenul a citi participă la "construirea" (sugerarea) atmosferei în care se desfășoară lectura, precum și a atitudinii/perspectivei din care este evocată [...]. Verbul a citi intră în structuri care construiesc o perspectivă critică asupra lecturii, văzute ca simplu automatism, mai ales în spațiul instrucției școlare". În eseul intitulat Imagine, demersul analitic se înscrie pe linia a ceea ce s-ar putea numi rigoarea disciplinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență", iar posteritatea avea să le confirme, validând, dacă nu cuvântul, atunci cel puțin procedeul derivativ folosit de poet". Așa, bunăoară, în Cugetările sărmanului Dionis, scrie:"heinizând duios la lună". Verbul a heiniza derivă din numele poetului romantic german Heine, căruia îi adaugă sufixul -iza, ce vrea să însemne că scrie în maniera acestuia, formulă de exprimare ce ajunge ulterior a fi extrem de productivă: a hamletiza, a pasteuriza, dar și: a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
practic imposibil a adopta acest sistem, dar nu despre asta vreau să vorbesc. Acel “a alege loc curat/de arat și semănat” fixează de fapt vechimea, de prin neolitic, a obiceiului. Iar frecventa interjecție “aho” este de fapt un vechi verb indoeuropean, ca de altfel și a ara, semnificând curățarea terenului de vegetația veche. Pâinea, care la noi se face de 7 milenii, ia acum forma colacului, adică a Soarelui, și conține grâu din primul snop, adică din acela care, amestecat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și preschimbă-te!", căci, "copil" fiind, ți-ai dat seama, o dată cu Plutarh, că nu ești un simplu vas ce trebuie umplut, ci o torță care tocmai te-ai "aprins", căci și tu, asemenea lui Dumnezeu, ești în primul rînd un verb. Această "călătorie" este ușoară și sigură deoarece autorul îndreptarului tău îți prezintă o lume nouă cu entuziasmul pedagogic pe care îl celebra Augustin. Și este firesc să fie așa, deoarece, sînt sigur, în șirul de suflete ce și-au ales
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
devină liber. Nu sînt acceptate nici programele școlare; ele anulează libertatea copilului de a alege. Cum se va desfășura procesul instructiv în viziunea existențialistă? Punîndu-se accentul pe înțelegere, nu pe cunoaștere, K. Jaspers, ca și W. Dilthey, făcea distincție între verbele verstehen și begreifen; primul semnifică un act intelectual, presupunînd cunoaștere și conceptualizare, iar celălalt, o comunicare simpatetică, intuitivă înțelegere (25, p. 80). În această direcție merg atît existențialiștii germani (O. F. Bollnow, F. Glaeser), cît și cei americani (W. R.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
el devenind unul din membrii grupului. Întîlnim la reprezentanții acestei orientări pedagogice o totală neîncredere în contribuția școlii "directive" la dezvoltarea personalității umane, înverșunarea cu care M. Lobrot scrie despre neputința școlii de a cultiva aspirațiile culturale ne amintește de verbul incisiv al lui Ivan Illich. Marile personalități, ca Rousseau, Balzac apreciază el datorează capacitatea lor creatoare tocmai faptului că au reușit să se sustragă spiritului directivist al școlii, că au citit altceva decît le oferea școala. Lobrot generalizează cîteva cazuri
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ceva de speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea verb, vervă, ironie, simțul cuvântului. Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne punea porecle. Și porecla aia se lipea de noi ca și când ar fi fost adevăratul nume. Tot datorită fotbalului am învățat să construiesc scenarii. Îmi imaginam meciuri întregi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
inegale și cu realizări mai mult interioare, și acelea tardive -, În loc de gândul, serios și precis, al unei ca riere sau meșteșug, splendidele inutilități și eleganțele de prisos ale vieții, așa-numitele „arte liberale“, caznele fără profit ale spiritului omenesc, Încântările verbului și prozei, ale muzicii și plasticii. Lucruri care, spune Platon, corup și moleșesc carac terul, deschizând calea tutu ror poftelor și voluptăților. Pentru asta pornisem de la tata de acasă cu o singură zestre În traista sufletului meu: zelul naiv și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu ele. Însă cea mai deplină stăpânire asupra lor o capătă șarpele cu clopoței, indi vidul dotat cu acea rară virtute de charmeur - căruia, sărma nele de ele, i se supun cu sufletul și carnea lor palpitândă. Ajunse sub dogoarea verbului tău inspirat la o stare de incan descență totală, cu tumulturi interioare care le predispun spre cele mai mari abandonuri, posesiunea ta reală asupra acestor ființe, pline până atunci de contradicții și rezistențe neînțelese, Începe din chiar acest moment precis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și citea lungi manifeste, adevărate progra me de regenerare morală, cu o voce groasă, răsunătoare, preci pitată, cu expresii crude și tari ca ciocanul, Încât mulți dintre noi, palizi intelectuali rafinați, eram convinși de spusele sale mai mult din cauza impetuozității verbului decât a justeții propunerilor sale.“ La aceeași dată, Cora Irineu publica articolul Înviere. Note de redacție, În care omagiază cele două cărți: „Beldie, Încercarea-ți antiintelectualistă e ploaia care caută să limpezească ochii noștri... Beldie, Glossa spiritului cărturăresc e uitarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am văzut-o niciodată, i-am auzit doar pe ai mei vorbind despre ea, șoptit, cu spaimă. Se pare că nu se arată decât noaptea târziu și cu ea sunt ridicați diverși oameni din oraș (apropo, nu pricep deloc sensul verbului ăstuia a ridica, folosit aici, cum adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În stradă, doctorița s-a oprit și i-a întins tatei mâna, recomandându-se în glumă și serios: -Irina. -Valeriu, s-a prins tata în jocul ei. -Uite ce-am hotărât, Valeriu: să-mi faci o vizită. Tata a remarcat verbul pe care-l folosise, am hotărât, nu îți propun, nu te invit, ci am hotărât, dar nu a fost deranjat de verbul acesta, dimpotrivă, părea încântat și s-a supus. Pe drum, au schimbat banalități. Erau într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prins tata în jocul ei. -Uite ce-am hotărât, Valeriu: să-mi faci o vizită. Tata a remarcat verbul pe care-l folosise, am hotărât, nu îți propun, nu te invit, ci am hotărât, dar nu a fost deranjat de verbul acesta, dimpotrivă, părea încântat și s-a supus. Pe drum, au schimbat banalități. Erau într-o stare de tensiune, de febrilitate, care i-a împiedicat să poarte un dialog ca oamenii. Nici nu și-au dat seama cum au străbătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl sileau să coboare în istorie, îl târau în murdăria asta, îl obligau, în fond, să ducă o existență complet străină de firea sa, de adevărul său personal, de karma sa. El se pregătea pentru o luptă absolută, lupta cu Verbul, nu-și permitea să-și irosească energia în mărunte revendicări politico-istorice. El disprețuia, ignora istoria, miza lui era una superioară, de natură metafizică, estetică. Aceasta era starea de spirit (la care se adăuga senzația irepresibilă de epuizare fizică, foame și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a oprit la apelativul cetățeană: -Cetățeană, recunoști că completezi împreună cu întreaga familie împotriva poporului? O undă de surâs care trecuse peste obrazul mamei mele l-a făcut pe tovarășul Cameniță să priceapă că se exprimase incorect: probabil folosise greșit verbul a complota, pe care nu prea-l stăpânea, zisese completezi, nu se zice așa, dar cum se zice? Acest mic incident lingvistic, această slăbiciune a sa pe care mama i-o observase, l-a înverșunat pe tovarășul Cameniță: era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
are termene de dare parțială în folosință. Dacă le fac fetelor mele rost de un apartament, e clar că am bifat o porție de viitor. Cunosc foarte multă lume care a recuperat viitorul întâi și viitorul al doilea al unor verbe financiare cu îndârjirea și cu aplicația cu care se recuperează proprietățile. A început revoluția și-n morfologia verbului. Noi nu ne dăm seama ce afectată de bolșevism a fost limba română, ce stricată a fost gramatica ei. Era o limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că am bifat o porție de viitor. Cunosc foarte multă lume care a recuperat viitorul întâi și viitorul al doilea al unor verbe financiare cu îndârjirea și cu aplicația cu care se recuperează proprietățile. A început revoluția și-n morfologia verbului. Noi nu ne dăm seama ce afectată de bolșevism a fost limba română, ce stricată a fost gramatica ei. Era o limbă pentru masele largi, în care individul cu simțul nuanței și al proprietății cuvintelor se simțea ca în lagăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
frumoasa frumoaselor, dar când și-a dat seama că a ghicit drumul direct spre mintea frumoșilor, a mers pe el. Am spus spre mintea, și nu spre sufletul lor. Un bărbat vrea să fie lăudat în mod credibil, convingător, cu verbul cel mai sigur și cel mai nobil pentru inteligența sa. Iar femeia, care juca rolul Venerei, accesibilă unui număr restrâns de privilegiați, se pricepea de minune să mângâie punctele critice ale vanității masculine. Frumoșii se îndrăgosteau unul după altul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmi ascunde cu totul lumina sa și mă pogoară în întuneric. Mi-ai făcut un mare bine: m-ai ajutat să înțeleg valoarea singurătății, importanța ei, necesitatea ei. M-ai făcut s-o cunosc. — Fou, que te reste-t-il?! — Ma folie! Verb „a fi“ Cel de ieri sunt și Cel de astăzi... Cel de astăzi voi fi și Cel de mâine... Cel de mâine nu voi fi însă cum am fost Cel de astăzi. Pe nesimțite - s-a schimbat ceva... Sunt cum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
al cuvântului) de a răsfrânge prin tine ceea ce ai pri mit de la dânsa... 20 martie 1955 Prin ce ar fi mari cuvintele, scrierile, dacă nu le-am da sânge din sângele nostru rostindu-le, scriindu le, citindu-le, crezându-le... Verb viu. 27 martie 1955 Evit să mai scriu ceva... Afară e primăvară, iar eu mă pierd pe mine însumi... Îmi lipsește tăria de a fi eu însumi! Uzez de rețete contradictorii de viață și străine toate de mine. Apoi, îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o critică la adresa lui Brediceanu Junior, drept care stârnește furia consoartei, Dina Cocea, megera numărul unu a scenei românești, care nu s-a sfiit să-l cheme la telefon și să l facă albie de porci. Dar are și bucurii. Iluminează prin verbul său viu primii pași ai tânărului compozitor Hrisanide... și, în sfârșit, este trimis în schimb de experiență în străinătate. În lagărul socialist, bineînțeles. Prima călătorie - la Praga - îi trezește impresii de neuitat: o altă lume, cu alte moravuri, plăcute și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca simplu pretext. Cu scrisul cari după tine cele trăite într-o altă profesiune. Probezi ce-i în stare să realizeze cutare ori cutare cuvânt. Nu mai e vorba de zi sau noapte, de sat sau oraș - domnesc substantivul și verbul, propoziția principală și cea subordonată, cadență și sunet, vers și ritm. Cele întâmplate cu adevărat se manifestă insistent ca fenomen periferic, căruiaîi administrezi prin cuvinte un șoc după altul. Când a devenit de nerecunoscut pentru sine însuși,înseamnă că a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de catedrala protestantă unde a predicat Calvin în secolul al XVI-lea. (Pasaj adăugat ulterior: Șablonul pe care îl menționez mai sus se numește în limba franceză pochoir sau, în romengleza de Dâmbovitza, stencil. În franceză, cuvântul se trage din verbul pocher, care înseamnă a pocni un ou sau o altă substanță gelatinoasă pe un zid, pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să dau dimineața cu aspiratorul în magazin, să schimb apa florilor din niște vase de porțelan chinezesc și să am grijă să ca teancurile de covoare asiatice (Afganistan, Iran, Turcia) să păstreze o perpendicularitate perfectă după ce sunt "răsfoite" de clienți (verbul este nepotrivit, dar descrie ce fac cumpărătorii cu covoarele al căror preț variază între o mie și douăzeci de mii de franci elvețieni.) Dar cumpărătorii vin doar la ora prânzului (pauza de masă) și după ora 17.00 (terminarea programului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]