141,440 matches
-
subîmpărțit după planul contelui Josef Radetzky în trei departamente, dirijate tot de un Feldmarschalleutnant sau un „Generalmajor” ("GM"): Șef al directoratului de corespondență politică, șef al directoratului de operațiuni militare și șef al serviciilor armatei. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar din cauza războiului, în prima republică din Austria, titlul a existat în continuare până la unirea ei cu Germania#Al Treilea Reich (1933-1945). Cel mai faimos dintre acești generali a fost Alfred Jansa (1884-1963), un adversar îndărătnic al regimului hitlerist. Astăzi acest grad militar
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
este creditat ca fiind inventatorul termenului „paleoconservatorism”, în anii '80. El afirmă că, inițial, termenul se referea la grupuri diferite din America, cum ar fi catolicii tradiționaliști și conservatori sau agrarienii din statele din Sud, care au devenit anticomuniști în timpul Războiului Rece. ul este foarte apropiat de distributism. Gândurile paleoconservatorilor au apărut în publicația "„Chronicle: A Magazine of American Culture”" ("„Cronica: o revistă de cultură americană”") editată de Institutul Rockford. Politicianul Pat Buchanan a fost puternic influențat de aceste idei și
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
autentică decât cea întâlnită la neoconservatori. Adepții paleoconservatorismului se autodenumesc, adesea, pur și simplu "„paleo-”". Ziaristul Rich Lowry de la "„National Review”" susține că alegerea prefixului dorește să mascheze faptul că acest curent este o creație ideologică recentă, apărută după sfârșitul Războiului Rece. Paleoconservatorii utilizează termenul „conservator” într-un mod puțin diferit față de unii oponenți ai politicii de stânga din Statele Unite. Ei pot respinge încercările lui Rush Limbaugh de a altoi unele politici pe termen scurt - cum ar fi școlile alternative, zonele
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
Pornește de la promovarea concepțiilor europene de fondare a plantațiilor și în consecință de creare a unei industrii vinicole moderne. Deși a avut o ascendență deosebită în carieră, perioada în care conduce Zemstva Basarabiei este umbrită în mare parte de Primul Război Mondial care l-a scos pe Constantin Mimi din ritmul muncii obișnuite. Pentru reformele și schimbările aduse atât în județul Bender cât și în toată Basarabia, dar și a calității extraordinare de manager este numit în anul 1917 Guvernator al
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
Filaret, instalându-se două noi unități de câte 420 kW. În 1914, la Uzina electrica Filaret, pe lângă vechile instalații, se montase o unitate de 2.000 CP, urmând instalarea unei unități noi ale cărei utilaje erau comandate în Belgia. Izbucnirea războiului a întârziat livrarea utilajelor. În ziua de 6 decembrie 1916, trupele germane intră în București, ocupând, printre alte întreprinderi, și uzinele electrice. Uzina Filaret, care funcționa cu motoare diesel, având un consum de combustibil mai redus, a funcționat în permanență
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
Oltenii sau Muntenii. Dimpotrivă, în partea de Răsărit care a stat 105 ani sub stăpânirea Imperiului Rus, 47 de ani în stăpânirea sovietică și care din 1991 încoace se află în zona de influență geopolitică a Rusiei, teama (accentuată de războiul pierdut din 1992) de a „supăra” minoritățile conlocuitoare (o treime din locuitori) și de a provoca „puterea tutelară”, ai căror reprezentanți exprimă amenințări la orice tentativă de apropiere de România, determină majoritatea cetățenilor care se simt „Moldoveni” să-și exprime
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
autor, în 1986, având inițial titlul "Talion: Justițiarul". Editorii au considerat că un volum de 175.000 de cuvinte este prea riscant pentru un debut, așa încât Stackpole a fost îndemnat să-și facă întâi un nume prin intermediul seriilor BattleTech și Războiul stelelor. În prezent, autorul lucrează la o continuare, intitulată "Talion: Nemesis". Stackpole imaginează o lume care, în trecut, a fost dominată de un imperiu. Căderea și fărâmițarea acestuia a dus la apariția a numeroase regate între care pacea este menținută
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
profesoarei Elvira Sorohan, "„pare să vină în continuarea conținuturilor literaturii S.F. a lui Karel Čapek”", cât și de atribuirea numelui Carel pentru personajul feminin din prologul publicat în revistă. De altfel, Karel Capek va publica în 1936 un roman intitulat "Războiul cu salamandrele" în care avansa posibilitatea construcției unor orașe submarine pentru o rasă de animale marine inteligente. Scriitorul român nu s-a mulțumit doar să traducă și să recenzeze scrieri SF scrise în limbi străine, ci a introdus mai multe
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
a datorat, după cum remarca istoricul literar Ion Hobana într-un articol din 1963, lipsei unei tradiții a acestui gen literar în România. Potrivit specialistului sus-menționat, literatura științifico-fantastică românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor "Un român în Lună" de H. Stahl și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până atunci doar povestiri risipite prin diverse publicații și adaptări fără prea mare valoare ale unor lucrări străine («Cetatea Radiului», «Raza misterioasă» etc.
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
a prefațat ediția din 1966, îl considera o "„îmbinare fericită de speculație intelectuală și fantezie, de epică alertă și sugestie poetică”", ce ilustrează elocvent conceptul de o literatura științifico-fantastică bună. Analizând romanul în monumentala lucrarea "Literatura română între cele două războaie mondiale" (1972), criticul sus-menționat afirmă că Aderca își imaginează o situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă realitate social-politică. Textul literar conține multă poezie, ce izvorăște din fantezia bogată a
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
1120-1180), descris de Jean de Joinville distribuind dreptate sub stejarul de la Vincennes. Conacul fost demolat în anul 1684 și în prezent rămân numai ruine. Donjonul a fost proiectat de Filip al VI-lea al Franței în 1361, la începutul al Războiului de 100 de Ani. Lucrările de fundații s-au lansat în perioada 1336-1340. Ioan al II-lea le-a reluat după ce s-a întors din captivitate. În timpul ce era prizonier englezilor, starostele neguțătorilor ai Parisului, Étienne Marcel, s-a revoltat
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
a găzduit deținuții obișnuiți, dar mai ales prizonieri de stat. Aceștia au fost mai întâi mari aristocrați acuzați de sedițiune. Henric de Navarria, viitorul rege Henric al IV-lea, a fost deținut în Vincennes în anul 1574 în cursul al Războaielor religioase. Ducele de Vendôme, liderul unei conspirație împotriva cardinalului Mazarin, a fost întemnițat în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de Condé au fost și închiși pentru rolul lor de
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
din Casa de Condé. În 1808 Napoleon I a dat definitiv castelului un obiectiv militar. Crenelurile turnurilor a fost tăiate pentru circulare și tir din tunuri. În 1841 Fortul Nou a fost construit în apropiere pentru a răspunde nevoilor ale războiul modern, ca parte a „incintei Thiers” - a fost detașat din domeniul castelului în 1931 după construirea unei străzi, Cours des Maréchaux, între ambele clădiri. În prezent Fortul Nou este inclus în arondismentul 12 din Paris. În cursul Războiului franco-german din
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
nevoilor ale războiul modern, ca parte a „incintei Thiers” - a fost detașat din domeniul castelului în 1931 după construirea unei străzi, Cours des Maréchaux, între ambele clădiri. În prezent Fortul Nou este inclus în arondismentul 12 din Paris. În cursul Războiului franco-german din 1870, castelul a fost folosit ca tabără de antrenament de Guvern de Apărare Națională și Regimentului de linie 137 a fost cazarmat în Fortul Nou. Un observator militar a fost amenajat pe vârful donjonului; a fost folosit efectiv
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
de pâine au fost construite lângă cazemate, în timp ce turme de oi și cirezi de vaci păștea aproape de pădurea. Castelul a fost și martorul unei noi execuții în anul 1917: condamnată la moarte pentru înaltă trădare și spionaj de Consiliul de Război, fosta dansatoare exotică Mata Hari a fost împuscată de către plutonul de execuție la poligonul de tir. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei divizii ale Waffen-SS ("Totenkopf", "Leibstandarte Adolf Hitler" și "Das Reich") au ocupat Fortul Nou. Când au
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
martorul unei noi execuții în anul 1917: condamnată la moarte pentru înaltă trădare și spionaj de Consiliul de Război, fosta dansatoare exotică Mata Hari a fost împuscată de către plutonul de execuție la poligonul de tir. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei divizii ale Waffen-SS ("Totenkopf", "Leibstandarte Adolf Hitler" și "Das Reich") au ocupat Fortul Nou. Când au abandonat cazarma la eliberarea Parisului, au aruncat în aer depozitele de muniții de la castelul și au dat foc pavilioanelor regale, provocând daune
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
întrunit în 2005 în calitate de serviciul istoric al apărării. În paralel au început lucrări mari de renovare, care continuă până în prezent. Donjonul și fațade ale pavilioane clasice au fost clasați monumente istorice în 1913. La scurt timp după aceasta, Ministerul de Război le-a concesionat administrații Artelor Frumoase și a autorizat deschiderea către public, sub rezerva nevoilor ale apărări naționale. Clasarea castelului a fost extinsă la împrejurimile în 1993 și în 1999. Donjonul este un turn pătrat cu latura de 16.20
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Drumul era initial descoperit, ceea ce explică prezența găurilor pentru evacuarea a apelor de ploaie. Acoperișul din lemn datează din secolul al XVII-lea. În cele patru colțuri ale incintei se află o gherită. Terasa vastă poate să adăpostește mașini de război. Cazematele pe lângă zidurile au fost construite în secolul al XIX-lea. Fiecare etaj donjonului urmează același model: constat într-o singură cameră cu un stâlp central, care susține bolta pe ogive. În Evul mediu, parterul adăpostea bucătăriile și locuințele servitorilor
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
) a fost o zonă din Alsacia centrală apărată de Armata a 19-a Wehrmacht din noiembrie 1944 până în februarie 1945 în fața atacurilor Grupului de Armată al 6-a SUA în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Punga a fost formată după ce americanii au eliberat sudul și nodrul Alsaciei și Lorena alăturată, fără să reușească alungarea trupelor germane din centrul Alsaciei. În timpul Operațiunii Nordwind din decembrie 1944, Armata a 19-a germană a atacat spre nord
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
tancurile franceze, Regimentul I de parașutiști și comandourile aliate au curățat orașul de ultimele elemente ale defensivei germane. Într-un act simbolic, Regimentul al 152-lea din infanterie franceză a reocupat clădirile garnizoanei oarașului, din care fusese alungată la începutul războiului. Continuând atacul spre sud în ziua de 3 februarie, Regimentul al 112-lea de infanterie a intrat în Turckheim () și a cucerit Ingersheim () la vest de Colmar. Alte unități de infanterie americană sprijinite de tancuri franceze au blocat rutele de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Ioan I. Popescu - numit și „Sanitarul” pentru a fi diferențiat de alți ofițeri cu același nume - (n. 27 aprilie 1866 - d. 1954, Penitenciarul Făgăraș) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 1917, și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 13 Infanterie în Bătălia de la Mărășești. După război, generalul Ioan
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 1917, și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 13 Infanterie în Bătălia de la Mărășești. După război, generalul Ioan Popescu a fost ministru de finanțe în anul 1919 în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de șef de stat major a Direcței 6 Sanitare din Ministerul de Război, de unde a provenit și numele de „Sanitarul”. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 24 decembrie 1916 - 30 august 1917, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești din anul 1917, când
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
Christopher Scott "Chris" Kyle (n. 8 aprilie 1974 − d. 2 februarie 2013) a fost un militar american, lunetist, subofițer al marinei americane „SEAL”. El este cel mai eficient lunetist din istoria militară a Statelor Unite, cu 255 de inamici uciși în timpul Războiului din Irak, dintre care 160 au fost confirmați oficial de Pentagon. În 2009 el a scris bestsellerul autobiografic, "American Sniper", care a fost publicat în ianuarie 2012. Ulterior, în baza cărții a fost realizată o adaptare ecranizată în regia lui
Chris Kyle () [Corola-website/Science/334151_a_335480]
-
realizată o adaptare ecranizată în regia lui Clint Eastwood, care a fost lansată în decembrie 2014. a murit pe 2 februarie 2013, împușcat la un poligon de antrenamente împreună cu prietenul său, Chad Littlefield, de către Eddie Ray Routh, un veteran al războiului din Irak care suferea de .
Chris Kyle () [Corola-website/Science/334151_a_335480]