137,849 matches
-
aveau Încredere În el. În martie 1991, Elțîn a denunțat public „minciunile și Înșelătoriile” lui Gorbaciov și i-a cerut demisia, sfidând presiunile oficiale pentru a păstra tăcerea sau a suporta consecințele. Între timp, celelalte republici urmau exemplul baltic. Câtă vreme structurile centrale ale puterii sovietice au fost În siguranță, liderii comuniști din Ucraina până În Kazahstan Își limitaseră „reformele” la imitații prudente ale modelului Gorbaciov. Dar după eșecul din statele baltice aceleași antene care Îi conectaseră la perestroika le semnalau acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vecină. XXItc "XXI" Răfuialatc "Răfuiala" Următorul război În Europa va porni de la cine știe ce fleac din Balcani. Otto von Bismarck țăranii Învrăjbiți păreau că abia așteaptă invadarea țării ca să poată se se vâneze și să se ucidă Între ei. Milovan Djilas, Vremuri de război (1977) Din povestea asta nu avem nimic de câștigat. James Baker, secretar de stat american (iunie 1991) Cel mai rău la comunism e ce-i urmează. Adam Michnik Adevărul e Întotdeauna concret. G.W.F. Hegel Fragmentarea pașnică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de concetățenii lor; milioane au fost izgoniți din casele lor și alungați În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară pe care stânga occidentală a considerat-o multă vreme societatea socialistă model -, comentatorii străini au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor de stat americani și europeni, prezintă Balcanii ca pe o situație fără speranță, un cazan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației, era de un ecumenism notoriu În această privință, disprețuindu-i fără deosebire pe sârbi, evrei și musulmani), singura discriminare generalizată din ultima vreme era probabil cea care-i viza pe albanezii din sud, categorisiți de mulți sloveni, croați, sârbi, macedoneni și muntengreni drept leneși și delincvenți. Opinia era larg Împărtășită În Serbia 3. Aceasta, din varii motive. Albanezii erau grupul etnic care creștea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
susținătorilor președintelui. Investițiile străine aminteau așadar nu de efortul postbelic susținut prin care s-a reconstruit Europa Occidentală, ci de implicarea intermitentă a sectorului privat după acordurile de la Versailles: investițiile se făceau când totul mergea bine și erau retrase când vremurile deveneau tulburi 15. Așadar, ca și În trecut, est-europenii au intrat În competiție cu Vestul de pe poziții inegale: pe de o parte, ei nu dispuneau de capital local și piețe externe; pe de altă parte, puteau exporta doar alimente și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explica jurnaliștilor străini o ingineră din armata rusă, pensionară În vârstă de 51 de ani care trăia Împreună cu soțul ei, și el pensionar, din 448 de dolari pe lună: „Ce ne dorim noi e o viață la fel de ușoară ca pe vremea Uniunii Sovietice, cu un viitor garantat și stabil, cu prețuri mici - și În același timp, cu această libertate care nu exista Înainte”. Sondajele de opinie efectuate printre lituanieni, care, de altfel, ar fi fost Îngroziți de ipoteza unei Întoarceri sub
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o aceeași „sintaxă” politică, În vreme ce liberalismul era un limbaj complet diferit. Chiar și fără similarități, comunismul sovietic și naționaliștii tradiționali aveau un dușman comun - capitalismul sau „Vestul” -, iar succesorii lor au manipulat cu măiestrie egalitarismul generalizat al invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu Vadim Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau, cel mai adesea, unul care le cuprindea pe toate. În Balcani mai cu seamă, „antiamericanism” sau „antieuropenism” era, de regulă, un termen cifrat pentru anticapitalism, servindu-le drept acoperire foștilor comuniști care nu-și puteau exprima deschis nostalgia pentru vremurile de odinioară, dar care o exploatau la fel de bine, Într-o formă deghizată, În declarațiile lor publice. Acest vot de protest ilustra indirect consensul inevitabil ce unea majoritatea tendințelor politice: regiunea nu avea decât un singur viitor și acesta era legat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Holbrooke Si c’était à refaire, je commencerais par la culture. („Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș Începe cu cultura.”) Jean Monnet E perfect posibil să unești oricât de mulți oameni Într-un sentiment de iubire, câtă vreme rămân În afară destui care să fie ținta agresivității celor dintâi. Sigmund Freud Cum se explică această curioasă combinație Între șomajul cronic a 11% din populație și sentimentul general de prosperitate relativă al celorlalți? Beatrice Webb (1925) Dispoziția scizionară a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În unele țări o premieră. Timp de patru decenii, regulile și instituțiile unui nou sistem continental fuseseră elaborate și decise discret În orășele obscure din țările Beneluxului, fără nici o legătură cu dorințele publicului sau procedurile democratice. Era clar că acele vremuri trecuseră. În al treilea rând, Tratatul de la Maastricht a făcut posibilă coagularea, dacă nu a Europei, cel puțin a jumătății de vest a continentului. Sfârșitul Războiului Rece și angajamentul UE față de o piață comună au Înlăturat impedimentele din calea aderării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exterioară de membri asociați, deschisă tuturor doritorilor, fără condiții, dar și fără avantaje materiale. În anii următori, diplomații francezi s-au plâns de abandonarea acestei idei, regretând că nu au avut ocazia „să colaboreze calm” pentru extinderea Uniunii. Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate europeană” de mâna a doua, pretext sub care puteau fi lăsate pe termen nelimitat În afara celei adevărate. Václav Havel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era de mult obiectul mărturisit al dorințelor estice, ipoteticii noi membri nu aveau nimic de oferit În schimb - doar o promisiune de bună purtare. și astfel s-a stabilit că noilor europeni li se vor face câteva concesii limitate (o vreme, străinilor nu li se va permite să cumpere terenuri, o chestiune politică delicată), iar ei vor accepta ca UE, În ciuda angajamentului său privind o piață unică, să le restricționeze considerabil exportul de bunuri și, mai ales, de oameni. Ca reacție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
formulă vagă... pentru a evita disputele doctrinale paralizante”16. Desigur, deficitul democratic vine tocmai din această combinație Între formulările vagi și directivele legislative hiperdetaliate: ca european, e greu să Îți pese de o Uniune a cărei identitate a fost multă vreme tulbure, dar care Îți afectează existența sub toate aspectele ei. și totuși, În afară de defectele unui sistem de guvernare indirectă, Uniunea are anumite atribute interesante și originale. Deciziile și legile sunt luate la nivel transguvernamental, dar implementate de și prin autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continuu și controlată riguros În toată Europa Occidentală, era Încă un factor demografic major: o treime dintre copiii din cartierele londoneze sărace nu vorbeau engleza ca limbă maternă. E vorba despre copiii refugiaților („azilanți”, cum li se spunea În jargonul vremii, al căror număr explodase În urma războaielor iugoslave), dar și ai muncitorilor imigranți din Asia Centrală și de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa, mulți dintre ei ilegali. În Germania, a cărei politică față de azilanți era (și rămâne) de departe cea mai generoasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Haider (care a rămas totuși un guvernator popular În Carintia natală) erau emblematice pentru traiectoria partidelor de orientare similară din alte țări. Imediat după asasinarea liderului său În 2002, List Pim Fortuyn obținuse 17% din voturi și intrase pentru scurtă vreme În guvernul olandez, doar ca să vadă că scade la 5% În următoarele alegeri, iar reprezentarea parlamentară redusă de la 48 la opt membri. În Italia, intrarea Ligii Nordului În guvern, sub aripa lui Berlusconi, a determinat o scădere constantă a popularității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă, cum preocupările sale păreau să reflecte (conform sondajelor de opinie) neliniști generalizate, dreapta conservatoare a reușit să-l Împingă pe Tony Blair spre Înăsprirea măsurilor, și așa nu prea generoase, față de potențialii imigranți și refugiați. Este revelator pentru atmosfera vremii faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o covârșitoare majoritate parlamentară și 11 milioane de simpatizanți la alegerile din 2001, a fost șantajat să răspundă astfel la propaganda unei clici neofasciste care putea aduna doar 48.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezamăgiți de un aspect practic sau altul, este ceea ce numim de obicei (și În contrast revelator cu „stilul de viață american”) „modelul social european”. XXIIItc "XXIII" Feluritele Europetc "Feluritele Europe" Am fi Înțelepți, fără Îndoială, dacă am putea cerne semnele vremii noastre și, știindu-i părțile bune și pe cele rele, să ne croim cu chibzuință un loc Într-Însa. Haideți, În loc să scrutăm În van zarea Întunecată, să privim calm Împrejur, doar puțin, la scena curioasă pe care ne aflăm. Thomas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dostoievski Când comunismul a căzut și Uniunea Sovietică a făcut implozie, ele au antrenat În cădere nu numai un sistem ideologic, ci coordonatele politice și geografice ale unui Întregul continent. De 45 de ani - cei mai mulți europeni nici nu apucaseră acele vremuri sau nu și le mai aminteau - rezultatul incomod al celui de-al doilea război mondial era neschimbat. Divizarea accidentală a Europei, cu toate consecințele ei, ajunsese să pară un dat firesc. Apoi, deodată, totul s-a spulberat. Deceniile postbelice au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiriile ieftine și străzile sigure, ci și decorul cenușiu de talente irosite și speranțe zădărnicite. De ambele părți ale Cortinei, nu se putea recupera mare lucru din ruinele secolului XX. Pacea, prosperitatea și siguranța, desigur; dar convingerile optimiste din alte vremuri dispăruseră pentru totdeauna. Înainte de a se sinucide, În 1942, romancierul și criticul vienez Stefan Zweig evoca nostalgic Europa de dinainte de 1914, exprimându-și „mila pentru cei care nu au fost tineri În acei ultimi ani de siguranță”. șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doua, nu se mai Întâlnește astăzi decât În fostele țări comuniste, aproape toate cuprinse În zona de mici națiuni pe care o anticipa Tomáš Masaryk Între Capul Nord și Capul Matapan din Peloponez. Dar nu a fost Întotdeauna așa. În vremuri nu foarte Îndepărtate, celelalte extremități ale continentului erau la fel de periferice - din punct de vedere economic, lingvistic, cultural. În 1901, poetul Edwin Muir, pe atunci copil, s-a mutat de la Orkneys la Glasgow: „150 de ani străbătuți În două zile”, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu era o amenințare. Armata rusă era ocupată cu alte misiuni și, oricum, se afla Într-o stare deplorabilă. Sănătatea populației ruse era un motiv serios de Îngrijorare (media de viață la bărbați scădea accelerat, agențiile internaționale avertizau de ceva vreme că reapăruse tuberculoza, iar țara era În pragul unei epidemii de SIDA), dar aceasta era În primul rând grija rușilor. Pentru viitorul apropiat, Rusia era evident absorbită de propriile probleme. Pe termen mai lung, simpla proximitate a Rusiei, cu dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la televizor (narată sau jucată), istoria din parcurile de distracție, istoria din muzee, toate reliefau nu ce Îi lega pe oameni de trecut, ci tot ce Îi despărțea de el. Prezentul nu era moștenitorul istoriei, ci orfanul ei, rupt de vremurile de altădată, de acea lume dispărută. În Europa de Est, nostalgia nu era altceva decât dorul de certitudinile pierdute ale comunismului, despuiat În amintire de părțile-i sumbre. În 2003, Muzeul de Arte Decorative din Praga a organizat o expoziție de „haine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a acestei tendințe a fost reciclarea modei edwardiene, de la teddy boys la bărbi neîngrijite, culminând În 1977 cu sărbătorirea deliberat „retro” a Jubileului de Argint al reginei prin petreceri de stradă, expoziții de fotografie și invocarea În toată țara a vremurilor mai vechi și mai bune. Dar și acest element de continuitate s-a pierdut după revoluția thatcherită. În anii ’80, acea Britanie - mai precis, acea Anglie - care se hrănea din amintirea anilor ’40 sau chiar a anului 1913 a dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Barnsley figurează la loc de cinste În Drumul către Wigan Pier, unde George Orwell a surprins memorabil tragedia șomerilor din clasa muncitoare britanică În perioada interbelică. După 70 de ani, În Wigan existau nu numai o dană (Orwell constata la vremea lui absența acesteia), ci și un panou pe șoseaua cea mai apropiată, care atrăgea vizitatorii. Lângă canalul curățat fuseseră construite „Cum eram cândva”, un muzeu, și „Orwell la Wigan Pier”, un pub modern ca oricare altul, cu burgeri și cartofi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ollila (CEO, Nokia)1 Europenii vor să fie siguri că viitorul nu le aduce noi aventuri. Au avut deja destule. Alfons Verplaetse, guvernatorul Băncii Naționale Belgiene (1996) În America e bine să mergi când ești tânăr și necăsătorit. Când vine vremea să te așezi la casa ta, mai bine te Întorci În Europa. (Om de afaceri maghiar, sondaj de opinie, 2004) Societatea modernă... este o societate democratică ce trebuie analizată fără accese de entuziasm sau de indignare. Raymond Aron Europa era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]