141,440 matches
-
următoarele luni. Generalul Franz Conrad von Hötzendorf, șeful statului major austro-ungar, propusese la început ideea divizării liniei frontului în zona Gorlice. La început, ideea sa a fost respinsă de șeful statului major german, Erich von Falkenhayn, care credea că soarta războiului depinde de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
austriac, liniile s-au stabilizat în sud. Pătrunderea a înaintat maxim circa , reducând ieșindul polonez la circa ⅓ din dimensiunea sa antebelică. Încercând să salveze forțele rusești de la pierderi grele, și să câștige timp necesar pentru acumularea masivă de industrii de război în țară, "Stavka" rusă a hotărât să evacueze treptat Galiția și ieșindul polonez pentru a îndrepta (și scurta) linia frontului. A fost inițiată o retragere strategică, denumită astăzi Marea Retragere din 1915. Varșovia a fost evacuată și a căzut la
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu. În anul 1881
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena. La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896) și în sfârșit comandant al Școlii
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
(n. 1886) a fost un inventator român de origine italiană. Prima sa inovație este legată de realizarea unui periscop pentru submarinele rusești. După Primul Război Mondial înregistrează în anul 1922 în Italia brevetul de invenție industrială a unui nou tip de pulverizator destinat a fi utilizat în agricultură, folosind lichide sub presiune precum și în domeniul medical pentru dezinfectări. Apoi inventează o mandrină pentru fixat burghie
Umberto Sorani () [Corola-website/Science/334330_a_335659]
-
Somerset (un văr primar al soției sale), Cecily a vorbit cu regina Margareta de Anjou în numele său. Când Henric al VI-lea a suferit o cădere nervoasă mai târziu în acel an, Richard de York a devenit Protector. După izbucnirea Războiului celor Două Roze, Cecily a rămas în casa lor, Castelul Ludlow, chiar și când Richard a plecat în Irlanda șu Europa Continentală. În același timp ea a lucrat pe ascuns pentru cauza Casei de York. În noiembrie 1459 atunci când în
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
Hermann Friedrich Staabs, din 1913 „"von Staabs"" (n. 11 martie 1859, Aachen - d. 7 septembrie 1940, Kassel) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei (Prusia), din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 37 Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război. În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a promovat până la funcția de șef al Direcției Transporturi. După Primul Război Mondial a scris o carte în care a combătut concepția lui von
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război. În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a promovat până la funcția de șef al Direcției Transporturi. După Primul Război Mondial a scris o carte în care a combătut concepția lui von Moltke de ducere a războiului. La 16 iunie 1913 Staabs a fost înnobilat de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la urcarea
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a promovat până la funcția de șef al Direcției Transporturi. După Primul Război Mondial a scris o carte în care a combătut concepția lui von Moltke de ducere a războiului. La 16 iunie 1913 Staabs a fost înnobilat de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la urcarea sa pe tron.<nowiki>[</nowiki>1<nowiki>]</nowiki> La izbucnirea Primului Război Mondial, von Staabs era la comanda "Diviziei
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
a fontului rusesc de la Przasnysz și la luptele de urmărire de pe cursul inferior al râului Narew. În septembrie forțele diviziei au atins localitatea Wolkowysk ocupând începând cu 20 octombrie 1916 sectorul Narotsch - Dryswjatysee, luptele transformându-se aici într-un lung război de tranșee. La 7 iulie 1916 von Staabs îi succede generalului Otto von Lauenstein la comanda Corpului XXXIX Rezervă. După intrarea României în război, corpul a fost redislocat pe frontul românesc, participând la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
ocupând începând cu 20 octombrie 1916 sectorul Narotsch - Dryswjatysee, luptele transformându-se aici într-un lung război de tranșee. La 7 iulie 1916 von Staabs îi succede generalului Otto von Lauenstein la comanda Corpului XXXIX Rezervă. După intrarea României în război, corpul a fost redislocat pe frontul românesc, participând la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Aici a participat la Bătălia de la Brașov și la operațiile de forțare a trecătorilor Carpaților Meridionali. Trupele sale
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
rolul orfanei Ada Clare din serialul BBC "Casa umbrelor", câștigător a trei premii BAFTA. În 2007 a jucat în "Băiatul meu Jack" alături de Daniel Radcliffe în rolul lui Elsie, fiica scriitorului Rudyard Kipling, care se opunea vehement trimiterii fratelui la război. Pentru rolul lui Sally Sparrow din episodul "Blink" al serialului "Doctor Who", Mulligan a primit un Premiu Constellation.
Carey Mulligan () [Corola-website/Science/334377_a_335706]
-
români din alte provincii. Prin anul 1914, membrii societății mențineau relații cu societățile studențești românești din Viena, Graz, München, Budapesta, Berlin și Cracovia, precum și cu alte organizații culturale din Bucovina. Activitatea Junimii a fost întreruptă după izbucnirea Primului Război Mondial. Implicarea în război a devenit repede clară pentru adepții săi: după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, un membru a adus vestea și a exclamat: „acesta este un război de eliberare!”. Drapelul societății a fost adus la Academia Română din București. Jumătate din comitetul de conducere
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
cu alte organizații culturale din Bucovina. Activitatea Junimii a fost întreruptă după izbucnirea Primului Război Mondial. Implicarea în război a devenit repede clară pentru adepții săi: după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, un membru a adus vestea și a exclamat: „acesta este un război de eliberare!”. Drapelul societății a fost adus la Academia Română din București. Jumătate din comitetul de conducere, inclusiv președintele Traian Popovici, a plecat imediat în Vechiul Regat, urmat curând și de alții. Mai mulți membri printre care Ion Grămadă au murit
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
Mai mulți membri printre care Ion Grămadă au murit luptând în Armata Română. Alții, precum Ion Nistor și George Tofan, au făcut publică situația dificilă a românilor bucovineni, activând în diverse organizații culturale și contribuind la grăbirea intrării României în război, ceea ce s-a întâmplat în cele din urmă în august 1916.
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
insulei New Providence. Conform primului episod, "În 1715, Indiile Occidentale, pirații de pe insul New Providence amenință comerțul maritim din regiune. Legile fiecărei națiuni civilizate îi declară "hostis humani generis"; inamicii omenirii. În semn de răspuns, pirații adoptă o doctrină proprie...război împotriva lumii." Pirați din viața reală care sunt ficționalizați și care apar în serial sunt Anne Bonny, Benjamin Hornigold, Jack Rackham, Charles Vane, Ned Low și Blackbeard / "Barbă neagră". Intriga primului sezon se concentrează pe vânarea galionului spaniol "Urca de
Vele negre (serial) () [Corola-website/Science/334381_a_335710]
-
Jack Rackham și echipajul său, și adusă pe insula New Providence. Pe parcursul sezonului al doilea, este relatată povestea lui Flint, fost ofițer naval și gentilom londonez, care a ales calea pirateriei. Al treilea și al patrulea sezon se concentrează pe războiul pentru controlul insulei New Providence dintre pirați și Imperiul Britanic, reprezentat de Căpitanul Woodes Rogers. <onlyinclude></onlyinclude> Serialul este filmat la Cape Town Film Studios din Cape Town, Africa de Sud, cu ajutorul companiei de film locale Film Afrika. Secvența de început a fost realizată
Vele negre (serial) () [Corola-website/Science/334381_a_335710]
-
Pawlikowski, pe baza unui scenariu scris de acesta împreună cu Rebecca Lenkievicz, a cărui premieră a avut loc în 2013. Acțiunea filmului se petrece în 1962, în Polonia. O tânără rămasă orfană în timpul ocupației germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost crescută într-o mănăstire catolică și urmează să pronunțe jurămintele prin care să devină călugăriță. Înainte de aceasta trebuie să o cunoască pe mătușa ei. Aceasta a fost procuror în perioada stalinistă și îi aduce la cunoștință că
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
fiind primul film polonez cu acest premiu. În Polonia anilor 1960, Anna este novice într-o mănăstire și, înainte de a se călugări, stareța o trimite s-o viziteze pe mătușa ei Wanda, singura sa rudă în viață. Aceasta fusese în timpul războiului luptătoare comunistă împotriva ocupanților, apoi devenise procuror care, în perioada stalinistă trimisese la moarte oameni considerați dușmani ai regimului. În perioada acțiunii filmului este judecătoare și duce o viață singuratică marcată de fumat, de alcoolism și de aventuri sexuale. Wanda
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
duce o viață singuratică marcată de fumat, de alcoolism și de aventuri sexuale. Wanda îi aduce la cunoștință nepoatei sale că numele adevărat al acesteia este Ida Lebenstein, că familia lor este evreiască și că părinții Idei au murit în timpul războiului. Ida era copil mic și a fost crescută la mănăstire. Ida vrea să găsească mormântul părinților ei și cele două femei pornesc spre satul în care a trăit familia. În timpul călătoriei îl cunosc pe Lis, un tânăr saxofonist care face
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
apropierea unui bărbat. De altfel Wanda o îndeamnă să cunoască viața laică înainte de a se hotărî pentru călugărie. Ajunse în sat, găsesc casa lor ocupată de un țăran polonez cu familia lui, la care Wanda și-a lăsat familia în timpul războiului. La început, acesta se preface că nu știe nimic despre soarta familiei Lebenstein, dar până la urmă recunoaște că i-a ucis pe părinții Idei și pe băiețelul Wandei, pe care i-a îngropat în pădure. Motivele actului său rămân neclare
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
și să ducă o viață obișnuită, dar ea pleacă înainte ca el să se trezească și se întoarce la mănăstire. Personajul Wanda Gruz se bazează pe o persoană reală, Helena Wolińska-Brus, evreică, membră a rezistenței comuniste și procuror militar după război, care a emigrat în 1971 în Marea Britanie, unde regizorul a cunoscut-o în anii 1980. Acesta a avut chiar intenția să scrie un scenariu de film despre ea. Pawlikowski a găsit cu greu o actriță pentru personajul Anna/Ida. După ce
Ida (film) () [Corola-website/Science/334365_a_335694]
-
clase exista și decorația cu stea. Mai departe a lăsat să creeze o cruce cu brațe de rubine înconjurată de brilianți. În 1874 premiul cu coroană a fost desființat și s-a introdus simultan ordinul cu săbii ca decorație de război, puse dedesubt flăcărilor în unghiurile crucii. Banda a fost roșie cu dungi simple galbene pe ambele părți. Steaua argintie al insignei a fost octogonală, medalionul în centru arătând crucea ordinului înconjurată de motto-ul scurtat. Pentru decorația cu coroană, inscripția
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]