13,724 matches
-
creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
privirea absorbită în el însuși, cea de a doua se pierde cu privirea în depărtări infinite. Tabloul acesta te chiamă mereu spre dânsul. Peste tot același caracter de intimitate și de reverie, de basm scoborât în viața reală, de realitate înălțată în lumea basmelor"226. I. Teodorescu asociază eclerajul și peisajul breton cu o atmosferă de basm. "(...) dacă poporul român ar fi trebuit să-și plimbe pe Făt-Frumos și pe Ileana-Cosânzeana nu numai prin munți și prin păduri ci și pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
36 cm, semnat pe postament în dreapta cu monograma: F S, nedatat, inventar 915486, 1927), și Monument Mihail Eminescu (ronde-bosse în ghips, 61 x 23,5 x 20 cm, nesemnat, nedatat, inventar 916212, 1910). Bustul poetului, ca și la Paciurea, era înălțat pe un postament de piatră brută, de stâncă. Din acest bloc nefinisat se desprinde în basorelief un corp feminin, lansat într-o direcție ascendentă. În schimb, bustul lui Eminescu este destul de convențional. Devine un loc comun în aria reprezentării alăturarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1911), Mâna Diavolului, Mâna lui Dumnezeu, Mâna smulgătoare și La lutte éternelle. Ultima lucrare stă pe deplin sub semnul sensibilității rodiniene, integrând preocuparea pentru modelajul mâinilor într-o viziune de ansamblu, care topește celelalte metonimii simboliste. Pe un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub semnul sensibilității rodiniene, integrând preocuparea pentru modelajul mâinilor într-o viziune de ansamblu, care topește celelalte metonimii simboliste. Pe un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc universal al voințelor care se confruntă, își fac loc, se suprimă reciproc relevă o meditație sumbră asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptori își precizează mai clar distanțele pe măsură ce Brâncuși alege o esențializare a formelor, iar Paciurea continuă linia rodiniană de o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară în arta românească, avem una dintre sculpturile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
astfel de proiect de artă monumentală nu s-a finalizat, decizia membrilor diferitelor comisii îndreptându-se spre reprezentări "clasice", reglementate de convențiile artei academice monumentale. În câteva din aceste crochiuri, corpul himerei este înlocuit de un soclu, capul ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit grad de stilizare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism, de perversitate, de abatere de la normă. Paciurea își concepe himerele ca pe niște forțe în acțiune, care prezidează creația. Blocul pe care se înalță Himera văzduhului conține stratificările unor ritmuri, ale unor raporturi armonice. Picioarele foarte subțiri pe care corpul de elongație indefinită se înalță fac un contrast cu gâtul, mult mai puternic, și el în extensie. Întregul corp tinde în sus după o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la normă. Paciurea își concepe himerele ca pe niște forțe în acțiune, care prezidează creația. Blocul pe care se înalță Himera văzduhului conține stratificările unor ritmuri, ale unor raporturi armonice. Picioarele foarte subțiri pe care corpul de elongație indefinită se înalță fac un contrast cu gâtul, mult mai puternic, și el în extensie. Întregul corp tinde în sus după o lege secretă, iar forma urmează această tensiune a materiei înscrisă în programul ei genetic și care solicită imponderabilitatea și zborul. Coada
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume arhaică, scoasă de sub metopele unui templu. Ele par răsărite din misterul secolelor, ducând taina criptelor și a templelor egiptene și hinduse, înălțându-se ca un imn închinat permanenței feminine"524. Léon Thévenin sesizează într-o serie de picturi decorative și influența picturii bizantine, care conferă, de asemenea, hieratism picturii. "[...] Țigăncile, cele mai multe statice, febricitate de nostalgia și pasiunea Orientului. [...] felul în care ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de tensiune erotică, cu chipul emaciat al sfântului. Chipul ei, văzut în profil, se delimitează printr-o linie de masa neagră a părului, gâtul apare ca imposibil de lung, asemeni lujerului unei plante, în genul gâturilor longiline pe care se înalță chipurile de mască cu expresii extatice ale Himerelor lui Paciurea. Tratarea are ceva similar hieratismului obținut printr-o intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care această seră pictată îl are asupra lui. Plafonul salonului reprezintă o țesătură foliară de o artă rafinată, unde păsări, asemănătoare celor din arta persană, fac să țâșnească strălucirea și varietatea coloritului. Deasupra panourilor, fine și visătoare tinere se înalță asemeni unor mari flori de-a lungul zidurilor pe care le decorează. (...) Ele însele sunt frumoase fructe de carne, nutrite într-un climat blând pentru a încânta jocurile unei lumi mai delicată și mai civilizată decât a noastră"594. Criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de moarte” ilustrează dualitatea ființei pământene, aspirația umană spre absolut, atracția către ființa astrală, ideală. Pasiunea ei este generată și de obstacolul impus de apartenența la condiții diferite, de dorința specific romantică de a transforma imposibilul În posibil: „Dar se Înalță tot mai sus,c / Ca să nu-l pot ajunge./ Pătrunde trist cu raze reci/ Din lumea ce-l desparte.../ In veci Îl voi iubi și-n veci/ Va rămânea departe...". Puterea de sacrificiu a omului de geniu În numele Împlinirii idealului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Încât „nu aveau vierii unde să puie mustul”. Cărăușii din nord au Început „saducă vin la munte” de a fost atunci la Hanu Ancuței vremea petrecerilor și a poveștilor. De la han se vedea curgând apa Moldovei, iar la orizont, se Înălțau piscurile Învăluite de negurile munților. Așezat În calea drumeților, hanul impresiona prin Înfățișarea lui de cetate, cu ziduri groase și porți solide, adăpostind În interiorul lui oamenii, căruțele și vitele din calea hoților, creându-le astfel drumeților acea importantă senzație de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pot crea strălucite „culturi critice”, atunci nu e lipsit de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că mișcarea „culturii metropolitane” nu ascultă de ciclurile economice. Este adevărat că marea culminație a culturii franceze
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron ajunge la concluzia că fărâmițarea politică este principala blamabilă: "Unirea rumânilor pentru slobozenie și faptele lor cele viteze cu care au apărat cinstea patriei, putea să înalțe duhul lor, să-i facă a se simți mai pre sus de ceea ce era și să îmbrățișeze cultura cu focul ce caracterizează pe asfel de nație; dar ceea ce a oprit duhul rumânilor de a nu se gândi la aceasta și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nație unită când este norocită ca să se nască dintr-ânsa un nou mare nu-și uite niciodată că țărânei celei scumpe a lui Mihaiu Viteazu, pomenirei lui celei mărite, și aducerii aminte de faptele sale cele slăvite, sunt datori a-i înălța un monument la care să aducă tot dauna recunoștință pentru ceea ce a vrut el să facă pentru dânșii, și lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul național și mântuirea neamului, eroismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși de frenezia morții, a morții glorioase pentru patrie. [...] Copii, învățați din fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără scumpele amintiri ale trecutului, cum trebuie să murim pentru țara părinților, a moșilor și a strămoșilor noștri! (Delavrancea, 192-, pp. 12-13). Lăsați-vă cuprinși de frenezia morții! Învățați să trăiți fiorul care vă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
urmam drumul liniștiți. Se întorsese destul de vesel acasă. b) locuțiune adjectivală: Se va întoarce cu inima frântă. Toți copiii dumisale o așteptau cu ochii boldiți. c) gerunziu cu valoare adjectivală: Nu după multă vreme s-a întors suferindă. Ruinele se înălțau fumegânde. Apa țâșnea clocotindă. d) participiu devenit adjectiv, la care, ca și la gerunziu, ideea de acțiune să fie complet ștearsă, nerămânând decât ideea de stare, de calitate. Niște babe s-au întors de la biserică speriate. Și crângurile se întind
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să le proiecteze pe cele viitoare. Judecând în această lumină lucrurile care vă privesc, v-aș ruga să dezvăluiți cititorilor principalele repere ale vieții și creației dumneavoastră... Trebuie să-ncep cu Tisa, locul meu de baștină de lângă Tazlău, alcătuire deluroasă înălțându-se la dreapta râului, în terase ale căror sugestii circulare te-ndeamnă să le urci. Existența mea se ghidează din acest punct. Pot să-mi zic oricând și ori de unde aici, căci la el mă ntorc, dacă nu întotdeauna cu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
lucrării semnează arhitect N. Dobrescu. Recepția podului construit s-a făcut pe data de 30 mai 1932, iar costul său s-a ridicat la suma de 1.600.000 lei, sumă foarte mare pentru vremea aceea. Construcția fiind cu mult înălțată față de nivelul solului, s-au ridicat două rampe de pământ cu preț „în deviz de 19.136 lei, plus 13.960 lei plata, arhitectului antreprenor”. Deși supus unui trafic intens, datorat transportului de balast din cariera Condrea către diferite zone
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Se va măsura locul unde executantul lasă ultima urmă, (călcâiul ... palma sau chiar și șezutul dacă se execută greșit și se rămâne cu centrul de greutate pe spate) Îndoirea trunchiului în plan anterior: - executantul se va așeza pe o suprafață înălțată la minim 20 cm, cu picioarele paralele, gleznele lipite și genunchii întinși. El se va apleca în adâncime și va încerca să coboare cu palmele, degetele cât mai mult cu putință. Se va măsura adâncimea aplecării, adică cât anume se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265834_a_267163]