KorAP: Find »[drukola/base=alerga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...548 549 550 ...689 >

17,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

fac În domeniul dragostei. Iubesc cu o Încăpățânare revoltătoare pe Petre, cu toate că ne-am Întâlnit numai o singură dată de la 12 noiembrie. Și atunci eu am fost foarte rece cu el, Încercând metoda de a-l face pe el să alerge după mine. Degeaba! Mi-a Întors spatele și s-a dus!... Deștept, nu? Nu l-am văzut de mult, nu știu ce o să fac atunci când vom fi din nou aproape. Aș fi vrut să scriu aici că mă arde dragostea. De ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
rareori cu ură. Dar, atunci când a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu pot să-l alung de lângă mine, e atât de bine cu el, suntem veseli, uit de toate, de ce să alerg acolo unde toți mă alungă, mă urăsc, mă chinuiesc? M-am gândit mult, cred că m-am gândit bine și În cele din urmă am renunțat, nu mă voi ridica pe ruinele altora. Vai, și când m-am trezit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
o ia spre Piața Unirii; mă mir cât de lin merge și cum reușește să navigheze, evitând toate obstacolele și pierzându-se În ceața Mitropoliei. (duminică) Din filmele copilăriei, mi-a rămas, ca o bucurie a ochilor, imaginea unei fetișcane alergând prin ninsoare; am reținut acea conștientizare lucidă a ei, exprimată prin toate gesturile, că ea știe că există și că e frumoasă chiar atunci, sub acei fulgi albi ce se topesc moale pe genele ei; scoate limba cu cochetărie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
zgura, de limfa nașterii continue; În acea zonă a incorporabilului, mă situez când scriu; fiecare cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
tristețea În brațe./ Unul e neclintit, cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce emană din pronunție și din gesturi și Îmi spun brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce emană din pronunție și din gesturi și Îmi spun brusc că, iată, el e unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce emană din pronunție și din gesturi și Îmi spun brusc că, iată, el e unul dintre cei aleși; sfârâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri.. (astăzi) Orice alt lucru este mai ușor decât a scrie; Bazil se uită la mine cu sinceră compătimire, ca și cum aș fi un bolnav incurabil. În timp ce el iese În soare și aleargă după dame, se bucură adică de vârsta lui, eu mă autoclaustrez Între pagina albă și cea tipărită. Când nu mai pot să mă plimb prin lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ne transformam În funcție de spațiu, ne micșoram, schimbam culoarea, apoi, brusc, reveneam la normal. (vineri) Am impresia că A. joacă un rol pe care și-l studiază Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul lecturi zilnice; mă culc la ora 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-mi cântăresc orice cuvânt Înainte de a vorbi, omul căruia, aruncându-mă de gâtul lui, să-i pot spune din toată inima „dragul meu“, și aceasta În mod spontan? Nu, nu există un asemenea om, e doar o himeră după care alerg, crezând că fiecare chip ascunde ceva din el, el care nu există, el al tău și-al altora, el pe care nu-l cunoști bine, dar știi precis cum ar arăta dacă ar fi să-ți apară În cale. Iubesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
difuză a răsăritului și amurgul Înflăcărat, iubesc verdele ascuțit al brazilor, cărările de munte al căror capăt atinge cerul și, În sfârșit, iubesc acea panoramă a vârfului de munte, răsplata cea mai dragă a călătorului obosit. Furtuna mă face să alerg, ca să simt și eu acel zbucium al Întregii firi, zăpada mă face să mă afund În răceala proaspătă, noaptea mă face să uit că sunt om și să rătăcesc Însetată de spațiu și de lumină. Și acum, Mircea, cum crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
s-a trezit pe un vârf de munte, Într-un cort, lângă un foc și sub cerul Înstelat. Ochii ei s-au Închis În primele momente, de teamă să nu-i orbească stelele. Apoi s-a văzut liberă, putea să alerge, să doarmă chiar atunci sau după o zi, putea să vorbească muntelui fără teamă și focului, și cerului. Nu știuse până atunci că lumea e atât de adâncă, tulburător de adâncă. I-a fost frică, dar nu pentru că era copleșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
merg vreodată să o vizitez. Probabil că nu, ca să păstrez intact acel potențial de mister și imaginație romantică, pe care, pierzându-le, e ca și când ai pierde candoarea vieții. În fundul văii, ca o linie demarcatoare, se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
contra curentului, treceam din nou pe malul unde ne erau hainele, ne Îmbrăcam și plecam. Odată, cineva, un copil de țigani, ne-a furat hainele, când eram pe malul opus și a trebuit să Înotăm În mare forță, apoi să alergăm după el goi până aproape În dreptul călugărițelor, ca să-l prindem. Ele se distrau, ieșite la ferestrele chiliilor și bătând din palme. Ne-a fost atât de rușine, că nu știam cum să ne ascundem podoaba bărbătească, fiecare punându-și frunze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
devenisem o excepție, ceva care se apropie de statutul unui personaj, al unui erou de literatură, ieșisem din media cuminte a școlarilor adormiți și ascultători. Am simțit că am comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor roșii ce se avântau urlând să se bată cu nemernicii de albi, ce le Încălcau pământurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fusese refuzat În viață mi se dădea acolo pe săturate. Oamenii erau departe. Numai printr-un efort de imaginație Îmi mai aduceam aminte de ei. 21 decembrie 1964 (Autentică) Am găsit-o pe colega mea, Angela, mai plictisită ca niciodată. Alerga de colo până colo și Împacheta mereu. — Ce-i cu tine? am Întrebat-o. În loc să te bucuri că vine Anul Nou și acum pleci cu Doru al tău pe munte... — Da, mă bucur... E călătoria noastră de adio. — Cum așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e madame Bovary, pot s-o posed, e a mea, mi s-a abandonat, e aici, În brațele mele; dar ce se aude: zgomote puternice schimbă brusc În teroare penumbra răcoroasă, repede, mă reped În haine, „ieși pe ușa aceasta, aleargă, s-a Întors!“, nu am timp să văd pe unde trec, În stradă beznă; ce s-a Întâmplat, unde am fost, era ziuă, soare când am intrat, dar ce caut eu pe strada aceasta plină de ierburi ca și cum n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de plante; mă privește batjocoritor de lângă un gard verde, „pe aici nu se umblă chiar gratuit, monsieur!“; accentul pare al unui străin, mă uit la el mirat, nu-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin puterile, până ies din zona periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
plante; mă privește batjocoritor de lângă un gard verde, „pe aici nu se umblă chiar gratuit, monsieur!“; accentul pare al unui străin, mă uit la el mirat, nu-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin puterile, până ies din zona periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele de care-l desparte doar țesătura parfumată a bluzei și a sutienului. Am vrut să alerg după ea și s-o Întreb dacă În mod intenționat Își compusese aceeași figură cu a țigăncii, dar mi-am amintit de replica primită de la aceasta și m-am oprit. Aici, la limita dintre real și imaginar, căscată Între Bărăție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
voi putea dormi. Am atâtea de spus; de aceea, poate, nu pot spune nimic, privirea-mi rătăcită-n lucruri nu-i pentru tine. Vorba-mi atât de fără noimă, nu, nu-i pentru tine. Fugi! Atât timp cât Încă nu m-acuzi, aleargă și mă du cu tine neîntinată! 13 mai 1965 (joi) Hai! Hai s-o dăm dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
are veleități de cocoș sau bărbatul alteia, ca noutate. Intelectuala poate aspira la ceva superior ei, ea poate iubi prin admirație. Ca femeie, să preferi totdeauna pe bărbatul care se-nvârte În jurul tău plictisindu-te, aceluia după care ai putea alerga tu plictisindu-l. 30 mai 1965 (duminică) Nu te știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer fără strop de stea. Întunericul pătrunsese În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]