KorAP: Find »[drukola/base=aprinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...548 549 550 ...719 >

17,970 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Ăsta-i numărul meu norocos, de fapt. Poate că-i făcuse din nou cu ochiul barmanului, nu avea de unde să știe. Ieși din bar și urcă În camera ei - atît de emoționată, de data asta, că nu mai putea respira. Aprinse veioza. Se uită În oglindă și-și mai pieptenă părul. Apoi Începu să tremure. I se făcuse frig cît stătuse În bar, Îmbrăcată doar În rochie, așa că-și puse pardesiul pe umeri și stătu lîngă caloriferul abia Încălzit, În speranța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
acele pe tipare mai repede, iar profesoara de dans, după o clipă, se duse să-și pună din nou pantalonii. Mickey Își scosese ghetele, iar acum și le trase la loc alene și Începu să-și lege șireturile. Kay Își aprinse o țigară de la mucul alteia. În acel moment simțea că merita să fumezi mai multe țigări decît doreai cu adevărat, pentru a recupera perioada de activitate frenetică, atunci cînd lucrai ore Întregi lîngă targă, fără să fumezi. Urmă bubuitul altei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o luă Încet. — Nu-i cazul să ne grăbim, presupun... Vrei să fumezi? SÎnt cîteva țigări acolo. Arătă spre un buzunar din torpedou. Kay căută Înăuntru și scoase o casetă pe care scria cu ojă, E.M. Cole, Nu pune mîna! Aprinse două țigări și una i-o dădu lui Cole. — Mulțam, zise Cole, trăgînd un fum. Dumnezeule, e mai bine așa. Apropo, a fost frumos ce-ai făcut pentru O’Neil. Kay se frecă la ochi. — O’Neil e un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
unui garaj, lîngă un depozit; trebuia să urce niște scări de lemn pînă la ușă. În vîrful scărilor se opri să-și scoată haina și ghetele; deschise ușa cu cheia și intră pășind foarte ușor. Se duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele Întinse și părul răvășit, cu talpa piciorului ieșind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își desfăcu cravata și-și descheie gulerul. CÎnd Își frecă gîtul cu degetele, simți pietrișul. Pe un perete al salonului era o mică bibliotecă. După una dintre cărți era o sticlă de whisky. Își luă un pahar și scoase sticla. Aprinse o țigară și se așeză. O clipă sau două se simți bine. Dar apoi whisky-ul Începu să tremure În pahar În timp ce-l ducea la gură, iar țigara Își Împrăștie scrumul peste buricele degetelor. Începuse să tremure. I se Întîmpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o grimasă. — Dumnezeule, dar e oribil. Scoase un pachet de țigări și o brichetă. Nu te deranjează că fumez pe stradă? — Bineînțeles că nu. — Vrei una? Le am pe-ale mele pe undeva pe-aici... — Nu fi caraghioasă. Poftim. — Mulțumesc. Aprinseră țigările la aceeași flacără și capetele li se apropiară, fumul intrîndu-le În ochi. Fără să se gîndească, degetele lui Helen atinseră mîna Juliei. — Ai degetele zgîriate, zise ea. Julia se uită. — Și ce dacă? Probabil că de la cioburile de sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tatăl tău? Întrebă ea fascinată. — A lăsat-o În pace și s-a Întorse Încet la parter, apoi i-a spus gardianului din zonă. Gardianul i-a povestit că bătrîna avea o fată care venea să-i gătească și să aprindă focul, că avea nouăzeci și trei de ani și nu putea fi convinsă să iasă cînd era vreun raid. Că Își amintea cum Îi văzuse pe prințul Albert și regina Victoria Într-o trăsură, În Hyde Park. CÎt timp Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cade, se lasă grea. În garderobă erau țevi cu apă caldă, și aerul era uscat; se simțea sub presiune, ca Într-un submarin. Viv dorea să poată deschide fereastra și să-și scoată capul afară, În vînt. Dar luminile erau aprinse și draperia era trasă deja. Tot ce putea face era să se apropie de ea și să-și pună materialul scorțos În jurul capului, ca un fel de glugă, și să respire ce putea din aerul rece care se prelingea printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
scărilor i se păru groaznic, de parcă era pe vapor, dar era o consolare să simtă brațul lui Betty Într-al ei, să fie ajutată și Îndrumată. Ajunseră la recepție și semnară de plecare. Strada nu era chiar Întunecată ca să-și aprindă lanternele. Dar seara era rece. Betty se opri o clipă pentru a-și scoate o pereche de mănuși. Observă o altă fată și-și ridică mănușa, făcîndu-i semn. — Jean! Jean, vino Încoace! Spune-i lui Viv despre chestia de diseară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe zgură, pentru că ofițerii ieșiseră din adăpost și se Îndreptau spre Închisoare. În toate colțurile clădirii se auziră mesele izbindu-se și rîcÎind pardoseala din beton; oamenii săreau de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
iritare. Își scoase batista și-și suflă nasul. Doamne, ce frig! Hai să nu ne oprim! ZÎmbea din nou, dar părea distantă, oarecum abstrasă. Probabil din cauza vremii. Îți era greu să fii vesel, bineînțeles, cînd era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră la lac, apoi o luară prin pădure, mergînd mai repede pentru a se Încălzi. Din punctul acela, cărarea Îi păru mai familiară lui Kay. Brusc Își aminti o după-amiază petrecută aici În trecut... — Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
evidență pe buze. Kay Își Întoarse capul. Brusc simți cum e cuprinsă, nu atît de furie, cît de dezamăgire: o dezamăgire legată de vreme, de Helen, de ziua aceea, de toată chestia asta nenorocită. — Pentru Dumnezeu, zise ea. Își mai aprinse o țigară fără să-i ofere una lui Helen. Simți gustul amărui al fumului În gură, care semăna cu propria ei stare posacă. — Îmi pare rău, Kay, spuse Helen Încet, după ceva vreme. Își prinsese mîinile În poală și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rămaseră acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi, trei... CÎnd trebuie să ne oprim? Întrebă Helen. —... doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră. — E mai bine așa? — Nu cred. E Întuneric ca-n fundul iadului. Își aprinseră lanternele și coborîră treptele. Figura Juliei apărea În toată paloarea ei, stranie, Încadrată de liniile gulerului ridicat și ale șepcii. Unde vrei să mergem? Întrebă ea. — Tu ești veteranul În chestiile astea. Alege tu. — Bine, zise Julia, hotărîndu-se brusc. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
văzuse intrînd În metrou cu pernele - asupra prețului pieptănelor, asupra cărnii de porc și cepei. Te gîndești la țigări. Apropo, vrei una? RÎseră, și tensiunea dispăru. Helen Își retrase mîna. Julia scoase un pachet din buzunar, bîjbîind puțin din cauza mănușilor. Aprinse un chibrit, iar fața Îi reveni brusc la viață, colorată În galben și negru. Helen se aplecă peste flacără, Își Îndreptă spatele și făcu un gest de a se depărta. Lumina Îi dădea din nou senzația că e oarbă. CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își vîrÎ degetele În buzunar și scoase clondirul. Auzi pocnetul ușor și umed al dopului ieșind din sticlă. Julia Îi trecu sticla, iar Helen și-o puse la gură. Lichidul roșu și aspru Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca o flacără pe limbă. Înghiți și se simți dintr-odată relaxată. — S-ar putea, șopti ea În timp ce-i dădea sticla Înapoi, să fim singurele ființe vii din oraș. Crezi că sînt fantome pe-aici, Julia? Julia bău. Își șterse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate la două-trei mile depărtare. Helen Își dădu capul pe spate și privi În sus. Reflectoarele erau aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp, prin păr, și-și imagină cum pietrele de sus se prăbușesc, o masă neiertătoare de zidărie și mortar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îmi pare rău, Julia... Julia se forță și ea să se ridice. — E-n regulă. Și mie mi-e frică. Ajută-mă să mă ridic. O prinse pe Helen de mînă, se sprijini pe greutatea ei și se ridică. Își aprinseră lanternele și o porniră. Mergeau repede, Înapoi spre Idol Lane - sau Idomnul e Lane, ori cum i-o fi zicînd - În direcția Eastcheap. Aici se opriră, Întrebîndu-se care este cel mai sigur traseu. CÎnd Julia o luă spre dreapta, Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Pe o masă erau risipite hîrtii și corespondență neridicată. Bineînțeles, oberlichtul fusese acoperit cu scînduri, dar sticla anti-bombă de la ușa care ducea spre subsol strălucea cu pompă. Din spatele lui se auzea vocea unei fete, apoi altele: Primulă... Pansea... Viv Își aprinse lanterna. Telefonul era mai departe, Într-o nișă dincolo de sala de mese - Într-un loc Îngrozitor de public, dar În decursul anilor, fetele scoseseră capsele cu care era prins firul de perete, și dacă doreai o conversație privată, puteai trage telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
slăbită, cînd ceva căzu, iar el se aplecă să-l ridice Înjurînd. Lasă În pace camera asta. Să ajungem În primul rînd la baie. — Aș merge, zise el pipăind locul, dacă aș ști unde este. — Nu vezi? — Nu. Dar tu? Aprinde o lumină, doar un minut. — Asta o să ne-o aducă pe cloșca bătrînă de la subsol. O să ne-alegem și c-un paznic la ușă. Și-asta ne mai trebuie! Cu doi ani În urmă fusese amendat cu o liră pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nevoie de șilingi; se Întoarse la ea, căută prin mărunțișul pe care-l avea, apoi scormoni și ea prin poșetă, iar În cele din urmă bîjbîiră din nou În căutarea contorului. Monedele intrară În cele din urmă și luminile se aprinseră. Ea Își croi drum, cutremurîndu-se, spre baie. CÎnd o văzu cît de prudent merge, el Îi ieși În față s-o ajute, dar ea Îl Împinse. — Lasă-mă În pace, zise ea, du-te! Nu sîngerase pe cît se așteptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Acum ia o Înghițitură din asta. Nu mîncase toată ziua din cauza anestezicului; luă o Înghițitură și, cînd Înghiți, simți cum lichidul Îi curge pe gît și ajunge În stomac, fierbinte ca o limbă de foc. Bău și Reggie, apoi Își aprinse o țigară. Cu asta nu se descurcă dar, cel puțin, nu-i făcu rău. Probabil că sînt mai bine, Își zise ea - dîndu-și seama de asta pentru prima oară. Probabil că sînt OK. Acest gînd se propagă prin ea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În brațe... Dar nu făcea decît să o privească și să facă un fel de gest de neajutorare: Își Întindea mîinile și clătina din cap. Îmi pare rău, Îngăima el. Îmi pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tresărind. Nu mai sta la fereastră. Oricum n-are sticlă. — Știu, dar... Întinse brațul. Oricum, hai Înapoi. Julia dădu drumul draperiei. — Așteaptă o clipă. Se duse la șemineu și ținu un sul de hîrtie deasupra cărbunilor Înroșiți pentru a-și aprinde țigara. Apoi se Îndreptă și trase un fum, Își dădu capul pe spate savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără jenă În lumina flăcărilor de parcă s-ar fi aflat la marginea unui iaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lui Duncan, rușinîndu-se aproape. Duncan Îl refuză. Dar Fraser ținu țigările Întinse spre el. — Mi-ar făcea plăcere să iei una, zise el Încet. Hai, te rog. Te-aș lipsi de una. — N-are importanță. Lasă-mă să ți-o aprind, totuși. Puse cele două țigări În gură, apoi ridică oala În care el și Duncan țineau sarea și un ac. Puteai obține o flacără, dacă frecai metalul de piatră: gestul Îi luă o clipă-două, dar În cele din urmă, hîrtia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]