15,564 matches
-
Cameron) face un reportaj în Israel unde omul de știință israelian Chaim Rosenzweig (Colin Fox) a descoperit o metodă de a crește grâne pentru toată omenirea. Chaim cataloghează această descoperire drept o minune. Dintr-o dată sute de avioane de atac arabe Mikoyan MiG-29 invadează cerul Israelului, dar o forță nevăzută le distruge în aer. Pilotul Rayford Steele (Brad Johnson) are o aventură cu stewardesa Hattie Durham (Chelsea Noble) care îl anunță că acesta este ultimul ei zbor deoarece a acceptat oferta
Left Behind: The Movie () [Corola-website/Science/325792_a_327121]
-
argilei în Palestina au dus la dispariția rapidă a acestei scrieri. Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, despre care se crede în general că a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic. Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 î.Hr., în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Zidul de apus sau Kotel (ebraică: הכותל המערבי, translit: Hakotel Hama'aravi; arabă: حائط البراق, translit.: Ḥă'iț Al-Burăq) se află în Vechiul Oraș al Ierusalimului în partea de vest a Muntelui Templului (pe culmea căruia se află astăzi sanctuarul musulman Haram ash Sharif). El este un vestigiu al zidului antic care înconjura
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul administrației iordaniene, între anii 1948-1967 credincioșii evrei nu au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie 1967 Orașul Vechi
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul administrației iordaniene, între anii 1948-1967 credincioșii evrei nu au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie 1967 Orașul Vechi a fost ocupat de armata israeliană
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
lui drept „loc al plângerii” a apărut în mod curent în literatura creștină engleză pe parcursul secolului al XIX-lea În franceză denumirea paralelă era "„Le Mur des Lamentations”", iar în germană "Die Klagemauer". Acest termen era o traducere din denumirea arabă "Haayt el-Mabka" sau pe scurt "Al Mabka", „Locul plângerii”. Aceasta provenea de la practica evreilor de a veni la zid si de a plânge distrugerea Templului. În timpul anilor 1920, odată cu creșterea tensiunilor arabo-evreiești legate de drepturile asupra zidului, arabii au început
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
dublei colonade a platoului. Această secțiune superioară a fost decorată cu pilaștri, resturile acestora fiind distruse în 628 când bizantinii au recucerit Ierusalimul de la perșii sasanizi,care fusesera susținuți de locuitorii evrei. 4 straturi au fost adăugate ulterior de către califii arabi Omeiazi în secolul al VII-lea. Următoarele 14 straturi sunt din perioada otomană iar adăugarea lor este atribuită uneori în mod greșit lui Sir Moses Montefiore care în 1866 s-ar fi străduit ca ele să fie adăugate „pentru protejarea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în 1050 e.c, descrie distinctiv Zidul de Apus ca un loc de rugăciune pentru evrei. La scurtă vreme după perioada cruciadelor, o sinagogă a fost construită pe pe acel lor. Pelerinul evreu Isaac Helo (1334), scrie despre un rege arab care a cucerit Palestina de la creștini. (Posibil se referă la capturarea Ierusalimului de Umar în 637). Regele a făcut un jurământ că dacă va cuceri Ierusalimul, va restaura ruinele templului. După victoria sa, el a căutat ruinele dar acestea au
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Gardienii de Onoare” care erau poziționați în jurul Muntelui Templului. El a închiriat de asemenea o casă în apropierea zidului și a plătit oameni să stea de pază. Totuși, această situație a durat doar o scurtă perioadă de timp, din cauza resentimentelor arabe și a lipsei de fonduri. De-a lungul stăpânirii otomane au fost emise câteva firmane în care se fac referiri la : În decembrie 1917, forțele britanice conduse de Edmund Allenby au capturat Ierusalimul de la turci. Allenby a promis „că fiecare
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
nici un mare filantrop evreu nu l-a cumpărat deja?"”. În 1922, autoritățile mandatoare au reafirmat un statu quo care recunoștea dreptul de proprietate al musulmanilor asupra Zidului plângerii, constata folosirea ulicioarei din fața zidului ca loc de trecere de către locuitorii cartierului arab Magharbe (al moghrabilor) și interzicea plasarea de bănci sau scaune sau orice fel de obstacole lângă Zidul Plângerii. Ultima interdicție de acest fel fusese emisă de autoritățile otomane în anul 1915 dar firmanul otoman a fost retras de îndată, la
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Zidul Plângerii. Ultima interdicție de acest fel fusese emisă de autoritățile otomane în anul 1915 dar firmanul otoman a fost retras de îndată, la intervenția Haham Bași-ului. În 1928, Comisarul Districtual al Ierusalimului, Edward Keith-Roach, a acceptat o solicitare arabă pentru a impune această interdicție. Astfel, ofițerul britanic staționat în zona Zidului a primit misiunea de a nu permite evreilor să se așeze în apropierea Zidului. Evreilor nu le era permis nici să separe femeile de bărbați printr-un paravan
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
prezentat de propaganda mufiului Al Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile mandatare s-au scuzat pentru incident, dând vina pe epitropul (gabay) evreu al Zidului care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru apărarea Sublimului Buraq”. Răspunsul conducerii evreilor din Palestina, Vaad
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Palestina, Vaad Leumi, a constat într-o declarație în care se spunea: „Noi afirmăm prin prezenta cu tărie și sinceritate că nici un evreu nu s-a gândit vreodată să atenteze la drepturile musulmanilor asupra locurilor lor sfinte, dar frații noștri arabi ar trebui să recunoască, de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de asemenea, drepturile evreilor la locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive ale arabilor pentru Muntele Templului și împrejurimile lui. El a ordonat construcția de noi clădiri chiar lângă Zidul de apus. Britanicii au acordat arabilor permisiunea de a transforma o clădire învecinată cu Zidul într-o Moschee și
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
locurile lor proprii sfinte din Palestina”. Comitetul a mai cerut ca administrația britanică să exproprieze zidul in favoarea evreilor. Din octombrie 1928, Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive ale arabilor pentru Muntele Templului și împrejurimile lui. El a ordonat construcția de noi clădiri chiar lângă Zidul de apus. Britanicii au acordat arabilor permisiunea de a transforma o clădire învecinată cu Zidul într-o Moschee și de a-i adăuga minarete
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Muftiul Amin al-Husseini a organizat o serie de măsuri pentru a demonstra pretențiile arabilor pentru „drepturile exclusive ale arabilor pentru Muntele Templului și împrejurimile lui. El a ordonat construcția de noi clădiri chiar lângă Zidul de apus. Britanicii au acordat arabilor permisiunea de a transforma o clădire învecinată cu Zidul într-o Moschee și de a-i adăuga minarete. Un muezin a fost însărcinat să scandeze apelul la rugăciunea islamică direct lângă Zid. Aceste acțiuni ale musulmanilor au fost văzute ca
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Tel-Aviv scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de tineri evrei din Tisha B'Av au ridicat steaguri sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la Zid. Următoarea zi, pe 16 august, o adunare organizată de 2000 de arabi musulmani au coborât la Zidul Plângerii, spărgând sinagoga și arzând cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei în 23 și 24 august 1929. În întreaga Palestină tulburările arabe au dus la omorârea a 133 evrei și rănirea a altor 339. 110 arabi au fost uciși, majoritatea , de către forțele de ordine britanice, iar 232 au fost răniți. În 1930, ca răspuns la revoltele din 1920, Guvernul Britanic a numit
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei în 23 și 24 august 1929. În întreaga Palestină tulburările arabe au dus la omorârea a 133 evrei și rănirea a altor 339. 110 arabi au fost uciși, majoritatea , de către forțele de ordine britanice, iar 232 au fost răniți. În 1930, ca răspuns la revoltele din 1920, Guvernul Britanic a numit o comisie „pentru a determina drepturile și pretențiile musulmanilor și evreilor referitoare la Zidul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
venit să se roage în această dimineață la Zid iar unul dintre cei prezenți a adus un mic scaun pentru Rav ca să se odihnească câteva momente. Cu toate acestea, nici nu a avut timp să se așeze că un ofițer arab a apărut și i-a luat scaunul de sub el”. Pe parcursul anilor 1930, la finalul Yom Kippur, tinerii evrei încălcau repetat interdicția suflării în shofar cea ce ducea la arestarea lor și urmărirea penală. Ei erau de obicei amendați sau condamnați
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
obținerea unor contacte cu Africa sub-sahariană pentru a cumpăra aur, sclavi și fildeș. Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de berberi care dominau transportul cu cămile prin Sahara și cumpărau aur de la triburile soninke în schimbul sării. Negustorii arabi au deschis relații cu șefii de trib. Negustorii arabi întâmpinau dificultăți în traversarea Saharei, având nevoia colaborării cu locuitorii de la sud de Sahara și de bunăvoință acestora.În cel mai larg deșert al planetei, Sahara, o caravană de negustori și
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
aur, sclavi și fildeș. Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de berberi care dominau transportul cu cămile prin Sahara și cumpărau aur de la triburile soninke în schimbul sării. Negustorii arabi au deschis relații cu șefii de trib. Negustorii arabi întâmpinau dificultăți în traversarea Saharei, având nevoia colaborării cu locuitorii de la sud de Sahara și de bunăvoință acestora.În cel mai larg deșert al planetei, Sahara, o caravană de negustori și călători musulmani cu cămile străbăteau deșertul.În fruntea expedițiilor
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
-și extindă teritoriile și să perceapă dârî moderare. Aceștia mai primeau arme și bunuri de prestigiu ce le confereau putere. S-au format astfel imperiile sahariene Ghana, Mâli și Songhai. Constituirea că imperiu al Ghanei a avut loc după instalarea arabilor în Africa de Nord și după ce arabii au descoperit că pot găsi resurse de metale prețioase și sclavi. Astfel, căpeteniile din Ghana, Mâli și Songhai au realizat că au avantaje de pe urma cooperării cu negustorii arabi. Căpeteniile le garantau securitatea drumurilor trans-sahariene, cu
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
al Ghanei a avut loc după instalarea arabilor în Africa de Nord și după ce arabii au descoperit că pot găsi resurse de metale prețioase și sclavi. Astfel, căpeteniile din Ghana, Mâli și Songhai au realizat că au avantaje de pe urma cooperării cu negustorii arabi. Căpeteniile le garantau securitatea drumurilor trans-sahariene, cu condiția să efectueze tranzacțiile numai la curțile lor. Pentru a asigura monopolul tranzactilor, liderii respectivelor formațiuni au ordonat triburilor supuse să le predea pepitele de aur, acordându-le în schimb cereale și animale
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
Pentru a asigura monopolul tranzactilor, liderii respectivelor formațiuni au ordonat triburilor supuse să le predea pepitele de aur, acordându-le în schimb cereale și animale. La rândul lor, liderii formațiunilor schimbau aurul și primeau arme, sare, textile și podoabe de la arabi, considerându-le "bunuri de prestigiu".Bunurile de prestigiu le-a îngăduit să cumpere loialități, iar armele le-au conferit o superioritate militară asupra rivalilor sud-saharieni. Victoriile militare au condus la formarea unor veritabile "imperii" și la apariția unui disponibil de
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]