14,167 matches
-
diversitatea domeniilor de care s-a preocupat, cel în care Gustave Le Bon a reușit să se impună în mod durabil este cel al psihologiei sociale. Cu toate că Émile Durkheim reușise să afirme sociologia ca disciplină universitară, îi revine lui Le Bon meritul de a fi creat disciplina psihologiei sociale. În perioada 1890 - 1910 a publicat numeroase lucrări în de psihologie socială și politică, care vor fi analizate în detaliu în partea finală a articolului. În 1893, cu colaborarea prietenilor săi Albert
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
publicat numeroase lucrări în de psihologie socială și politică, care vor fi analizate în detaliu în partea finală a articolului. În 1893, cu colaborarea prietenilor săi Albert Dastre, membru al "Academiei de Științe" a Franței și Théodule Ribot, Gustave Le Bon a organizat la el acasă dineuri care aveau loc în ultima vineri a fiecărei luni. La aceste dineuri participau intelectuali din diferite domenii de activitate și se discutau problemele de actualitate. Ca urmare a succesului acestor reuniuni, Le Bon a
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Le Bon a organizat la el acasă dineuri care aveau loc în ultima vineri a fiecărei luni. La aceste dineuri participau intelectuali din diferite domenii de activitate și se discutau problemele de actualitate. Ca urmare a succesului acestor reuniuni, Le Bon a trecut la organizarea "dejunurilor de miercuri", care au avut loc săptămânal, timp de aproape 30 de ani. Dintre participanți pot fi menționați Henri Poincaré, Raymond Poincaré, Émile Picard, Camille Flammarion, principele Roland Bonaparte, Camille Saint-Saëns, Henri Bonnal, Gabriel Bonvalot
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Henri Poincaré, Raymond Poincaré, Émile Picard, Camille Flammarion, principele Roland Bonaparte, Camille Saint-Saëns, Henri Bonnal, Gabriel Bonvalot, Jules Héricourt, Gabriel Hanotaux, Félix le Dantec, Edmée de La Rochefoucauld, Paul Valéry, Henri Bergson și mulți alții.. În perioada 1900 - 1910 Gustave Le Bon și-a lărgit sfera de preocupări, publicând o succesiune de lucrări din domeniul fizicii, ocupându-se de natura materie și de legătura dintre materie și energie, care vor fi și ele discutate în partea finală a articolului. În 1914, la
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
de lucrări din domeniul fizicii, ocupându-se de natura materie și de legătura dintre materie și energie, care vor fi și ele discutate în partea finală a articolului. În 1914, la vârsta de 73 de ani, activitatea lui Gustave Le Bon intră într-o ultimă fază, marcată printr-o justificare a credințelor religioase cu ajutorul științei.. Cu toată vârsta sa înaintată, lucrările scrise după primul război mondial dovedesc o clarviziune remarcabilă. Astfel, imediat după sfârșitul războiului el prevede izbucnirea celui de al
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
el prevede izbucnirea celui de al doilea război mondial, instaurarea dictaturilor din Europa, conflictele din Orient, din America Latină și din Irlanda, răspândirea socialismului și reînvierea Islamului, dând dovadă de o luciditate pe care puțini contemporani au avut-o . Gustave Le Bon s-a stins din viață la 14 decembrie 1931, în vârstă de 90 ani. Fiindu-i teamă să nu fie îngropat de viu el o rugase pe Marie Bonaparte și pe câțiva alți prieteni să îi facă după moarte o
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
președinte al consiliului de miniștri al Franței, la acea dată Ministru al Afacerilor Străine), colonelul Hyppolite Sadi Carnot, (fiul fostului președinte al Franței) și multe alte notabilități. O companie călare a Gărzii Republicane i-a acordat onoruri militare. Gustave Le Bon este primul om de știință care s-a ocupat de studiul mulțimilor și al comportamentului lor. Înaintea sa, subiectul fusese abordat doar de Gabriel Tarde, în cadrul studiilor sale de antropologie criminală (studiile de psihologie socială ale lui Tarde au fost
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
care s-a ocupat de studiul mulțimilor și al comportamentului lor. Înaintea sa, subiectul fusese abordat doar de Gabriel Tarde, în cadrul studiilor sale de antropologie criminală (studiile de psihologie socială ale lui Tarde au fost publicate după lucrarea lui Le Bon) și Scipio Sighele care se concentrase asupra tendințelor de violență criminală ale mulțimilor. „Psihologia mulțimilor” a fost publicată în 1895. Editorul ei, Félix Alcan publicase anterior lucrări ale unor sociologi iluștri ca Henri Bergson și Émile Durkheim. Le Bon se
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Le Bon) și Scipio Sighele care se concentrase asupra tendințelor de violență criminală ale mulțimilor. „Psihologia mulțimilor” a fost publicată în 1895. Editorul ei, Félix Alcan publicase anterior lucrări ale unor sociologi iluștri ca Henri Bergson și Émile Durkheim. Le Bon se ocupă de comportamentul grupurilor pe care le numește „mulțimi psihologice”. El arată că în anumite circumstanțe date, și numai în aceste circumstanțe, o aglomerare de oameni ajunge să posede caracteristici noi, complet diferite de cele ale fiecărui individ care
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
transformă în acțiuni decât în cadrul unei mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă din elemente heterogene, sudate la un anumit moment dat. O mulțime psihologică se constituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc la formarea mulțimii fiind: Le Bon enunță următoarele teze: Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revoluția franceză. Dacă Le Bon arată care este puterea maselor, el nu este un admirator al mișcărilor de masă. În această privință
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă din elemente heterogene, sudate la un anumit moment dat. O mulțime psihologică se constituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc la formarea mulțimii fiind: Le Bon enunță următoarele teze: Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revoluția franceză. Dacă Le Bon arată care este puterea maselor, el nu este un admirator al mișcărilor de masă. În această privință modul său de gândire nu diferă
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
O mulțime psihologică se constituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc la formarea mulțimii fiind: Le Bon enunță următoarele teze: Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revoluția franceză. Dacă Le Bon arată care este puterea maselor, el nu este un admirator al mișcărilor de masă. În această privință modul său de gândire nu diferă de cel al lui Alexis de Tocqueville care percepe mulțimile ca o adunare de individualități diverse care
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
privință modul său de gândire nu diferă de cel al lui Alexis de Tocqueville care percepe mulțimile ca o adunare de individualități diverse care se transformă în mulțime printr-o omogeneitate anterioară, anume cea produsă prin democratizare.. Lucrarea lui Le Bon despre Psihologia maselor a fost publicată în numeroase ediții și tradusă în majoritatea limbilor de mare circulație, nu numai în perioada în care a trăit ci și recent, în ediții critice. Din moment ce mulțimile sunt ușor impresionabile, există posibilitatea ca masele
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
de mare circulație, nu numai în perioada în care a trăit ci și recent, în ediții critice. Din moment ce mulțimile sunt ușor impresionabile, există posibilitatea ca masele să fie manipulate și dirijate într-o direcție dorită de către un conducător. După Le Bon, imaginile susceptibile de a impresiona mulțimile sunt cele simple și puternice, lipsite de orice interpretare suplimentară. Este important să se prezinte faptele în ansamblu, fără indicarea genezei lor. Se poate acționa asupra indivizilor din cadrul unei mulțimi, invocând concepte cum sunt
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
-și repete afirmațiile și să-și pună în joc prestigiul personal. "Cunoașterea artei de a impresiona imaginația mulțimilor reprezintă cunoașterea artei de a le guverna" Deși scoate în evidență metodele prin care candidații în alegeri pot manipula „mulțimile electorale”, Le Bon nu se opune sufragiului universal. Lucrările sale au scopul explicit de a scoate în evidență aceste metode de influențare a mulțimilor, în speranța că aceasta va duce la o rezistență față de încercările de manipulare. Le Bon arată că "istoria unui
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
manipula „mulțimile electorale”, Le Bon nu se opune sufragiului universal. Lucrările sale au scopul explicit de a scoate în evidență aceste metode de influențare a mulțimilor, în speranța că aceasta va duce la o rezistență față de încercările de manipulare. Le Bon arată că "istoria unui popor nu depinde de instituțiile sale, ci de caracterul său, adică de rasa sa." Deși aceste afirmații au determinat pe unii dintre analiștii lucrărilor sale să-l considere rasist, trebuie avut în vedere că, la sfârșitul
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
dintre analiștii lucrărilor sale să-l considere rasist, trebuie avut în vedere că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, problema raselor era privită cu totul diferit de modul în care a ajuns să fie dezvoltată în secolul următor. Pentru Le Bon, rasa nu este în niciun fel legată de etnie, ci este caracterizată printr-o cultură și prin tradiții comune. Istoria unui popor este produsul caracterului său național, emoțiile și nu inteligența fiind forța dominantă în evoluția socială. De aceea, popoarele
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
istorică”. Această rasă ajunge să aibe din punct de vedere moral, politic și din alte puncte de vedere o serie de idei și de sentimente comune atât de bine înrădăcinate în sufletul lor, încât ele sunt acceptate fără discuție. Le Bon se opune teoriilor germane ale unei rase pure bazate pe criterii etnice. Lucrările lui Le Bon, bazate pe realitățile vremii, se mulțumesc în general să constate și nu să prescrie soluții. Totuși afirmarea caracterului specific al diferitor popoare este în
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
de vedere o serie de idei și de sentimente comune atât de bine înrădăcinate în sufletul lor, încât ele sunt acceptate fără discuție. Le Bon se opune teoriilor germane ale unei rase pure bazate pe criterii etnice. Lucrările lui Le Bon, bazate pe realitățile vremii, se mulțumesc în general să constate și nu să prescrie soluții. Totuși afirmarea caracterului specific al diferitor popoare este în primul rând destinată combaterii teoriilor coloniale ale vremurilor respective, care considerau organizarea statală din Europa superioară
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
considerau organizarea statală din Europa superioară celeia din restul lumii și, ca atare, încercau să impună soluțiile administrative ale Europei occidentale diferitor popoare din colonii, fără a ține seama de tradițiile locale. Adoptând o viziune specifică darwinismului social, Gustave Le Bon consideră că, atât în natură cât și în societate, evoluția este rezultatul unui proces de selecție în care apare un conflict atât între specii cât și între indivizii aceleiași specii. În urma acestei lupte pentru existență ajung să supraviețuiască numai speciile
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
evoluția este rezultatul unui proces de selecție în care apare un conflict atât între specii cât și între indivizii aceleiași specii. În urma acestei lupte pentru existență ajung să supraviețuiască numai speciile și indivizii cei mai puternici. În mod specific, Le Bon se află în conflict cu socialismul, considerând că lupta de clasă nu este o descoperire a lui Karl Marx ci o pură banalitate, deoarece nu este altceva decăt o manifestare a luptei pentru existență care există din totdeauna. În plus
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
este altceva decăt o manifestare a luptei pentru existență care există din totdeauna. În plus el consideră că viziunea lui Marx, conform căreia în societatea socialistă lupta de clasă dispare ca efect al dispariției claselor antagoniste este o aberație. Le Bon arată că toate teoriile sociale care au avut pretenția de a construi o societate în care să domine înțelegerea, dreptatea și egalitatea au fost, în practică, un eșec. De aceea, el își exprimă teama că odată ajuns la putere, un
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
viziune și a arătat că, cel puțin sub forma sa leninistă, socialismul elimină libertatea individuală, înnăbușe inițiativa personală și se transformă într-un instrument de opresiune colectivă. Aceste păreri ar putea explica faptul că principalele critici ale lui Gustave Le Bon au venit din partea unor cercetători care aveau vederi socialiste. Se poate constata o anumită asemănare între ideile lui Le Bon și cele expuse de sociologul german Max Weber, care combătea și el ideile materialiste ale lui Marx arătând că "marile
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
transformă într-un instrument de opresiune colectivă. Aceste păreri ar putea explica faptul că principalele critici ale lui Gustave Le Bon au venit din partea unor cercetători care aveau vederi socialiste. Se poate constata o anumită asemănare între ideile lui Le Bon și cele expuse de sociologul german Max Weber, care combătea și el ideile materialiste ale lui Marx arătând că "marile schimbări ale civilizației sunt o consecință a schimbărilor care intervin în modul de a gândi al popoarelor" Le Bon susține
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Le Bon și cele expuse de sociologul german Max Weber, care combătea și el ideile materialiste ale lui Marx arătând că "marile schimbări ale civilizației sunt o consecință a schimbărilor care intervin în modul de a gândi al popoarelor" Le Bon susține că evoluția istorică nu se datorează rațiunii umane ci unor factori psihologici. "Să lăsăm rațiunea să fie obiectul de studiu al filosofilor, dar să nu-i cerem să intervină în guvernarea oamenilor. Sentimente cum sunt onoarea, abnegația, credința religioasă
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]