14,359 matches
-
că se iubesc în continuare și renunță la divorț, iar astfel Codreanu își reia cursele aeriene ca pilot. Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul Mihai Vasilescu, debutant în domeniul cinematografiei. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București cu sprijinul Departamentului Aviației Civile. Regizor secund a fost Ion P. Ion. Filmările de pe aerodromul aviației sportive au fost realizate la Aeroclubul „Aurel Vlaicu” din București, operatorul care a realizat imaginile aeriene fiind Dumitru Gaiță. Avionul care a realizat
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
dar este atacat de Mitică și sfâșiat. Filmul se încheie cu plecarea doamnei Mureșan și a Alinei cu elicopterul către București. Matei rămâne la stația meteo pentru a transmite datele meteorologice. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Rodica Nițescu. Filmul "" a fost vizionat de 1.733.403 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de
Fiul munților () [Corola-website/Science/325965_a_327294]
-
Marele singuratic”. Scriitorul a lucrat la acest scenariu încă din 1973, versiunea finală fiind definitivată la sfârșitul anului 1975. Filmul a intrat în faza de producție la 5 ianuarie 1976. "Marele singuratic" a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Filmările au avut loc în perioada 1 aprilie - 1 iunie 1976 și au durat 38 de zile. Cadrele filmului au fost filmate la Mogoșoaia, Constanța și Sinaia. O parte din filmări au avut loc la Palatul de la Mogoșoaia. Filmul
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
contopească într-o lucrare nouă, artistic autonomă, cu motivele și procedeele celuilalt ci, dimpotrivă, acestea aproape că se resping reciproc. Așa stând lucrurile, filmul se autocalifică drept o ecranizare cvasiinutilă, palidă ca propagandistă a literaturii și minoră ca lucrare specific cinematografică, neconvingătoare și în dimensiunea strict ideologico - politică”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Valoarea filmului nu depășește povestea acestei imposibile iubiri, tratată într-o manieră „distanțată” și dedramatizată, spre deosebire de modelul
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
o mie de fețe" observă că povestirile eroice indiferent de cultură, urmează, în general, același tipar, începând cu „chemarea spre aventură”, urmată de o călătorie în necunoscut și de un eventual triumf. În epoca modernă foarte populare sunt și producțiile cinematografice de aventuri precum seria Indiana Jones sau Stăpânul inelelor.
Aventură () [Corola-website/Science/324890_a_326219]
-
Gray a devenit un actor de succes și a făcut mai multe apariții la televiziunea britanică. Filmele realizate în această perioadă au inclus "Danger Man" cu Patrick MacGoohan și "Maigret". Gray, de asemenea, a apărut alături de Laurence Olivier, în versiunea cinematografică a "The Entertainer" (1960) ca reporter. Anul care l-a consacrat a fost anul 1967, când a jucat cu Peter O'Toole și Omar Sharif în filmul "Noaptea generalilor", a cărui acțiune se petrece în cel de-Al Doilea Război
Charles Gray (actor) () [Corola-website/Science/324398_a_325727]
-
fost inversat pe copertă, ordonarea făcându-se de data aceasta alfabetic, nu după criterii de vârstă cum se întâmplase la prima ediție. La fel ca precedentul roman, "Statuia șarpelui", și acesta are un pronunțat accent umoristic. Stilul folosit este unul cinematografic, dar, cu toate acestea, opera se dorește un avertisment cu dublu sens în legătură cu proliferarea roboților în viața de zi cu zi. Pe de o parte, se ridică problema excesului roboților în viața de zi cu zi, omenirea devenind astfel sclava
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
asistent de operator la filmul "În sat la noi" (1951) al lui Jean Georgescu și Victor Iliu, director de imagine fiind Wilfried Ott. În anul 1951 devine asistent la catedra de măiestrie a operatorului de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, predând acolo timp de cinci ani. A filmat în 1953 Festivalul mondial al Tineretului, desfășurat la București. Lucrează ca operator secund, alături de Ovidiu Gologan, la filmul în două serii "Nepoții gornistului" (1953-1954) și la scurtmetrajele "Cu
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
Gore Ionescu un profesionist impecabil, nedreptățit de tehnica inferioară din epocă și de peliculele de slabă calitate cu care era nevoit să lucreze. Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Cinci artiști ai imaginii cinematografice”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera "„pictorul peisajelor sufletești”" , a cărui creație a fost caracterizată de "„erupții și valuri de culoare, de ritm, de mișcare, pregnanțe vizuale, impuse cu același simț al echilibrului”".
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
Sadoveanu (fiica lui Mihail Sadoveanu, ea-însăși scriitoare), Constantin Mitru și Mircea Drăgan. În faza de început a lucrului la proiect a colaborat și Valeria Sadoveanu, care nu a fost menționată pe generic. Filmul a fost prezentat pe generic „O povestire cinematografică de Mircea Drăgan după romanul «Ucenicia lui Ionuț» de Mihail Sadoveanu”. Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (C.S.C.A.) a aprobat decupajul regizoral al lui Mircea Drăgan la 6 noiembrie 1972, fiind proiectat a se realiza un film în
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
de producție la 15 decembrie 1972. Au fost căutate cele mai potrivite locații de filmare, s-au realizat și avizat schițele de decor și s-au început probele pentru selectarea actorilor. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, în colaborare cu autoritățile administrative din județul Suceava. La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: general maior Ion Cupșa, Constantin Agavriloaie, Angelo Pellegrini și Florea Pădureanu. Regizor secund a fost Dimitrios Sucas. Filmările combinate au fost realizate de Alecu
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
dorea, în al XV-lea veac”", îar criticul Eugen Atanasiu constata că filmul "„mijlocește publicului cinefil un contact însuflețitor și de autentică artă, pusă în slujba marilor idealuri patriotice, cu actorii noștri în roluri de anvergură (sic!) istorică”". Majoritatea criticilor cinematografici au criticat tratarea superficială a operei sadoveniene, monotonia și lipsa de măreție a filmului. Chiar și Dumitru Fernoagă, directorul Casei de Filme 5, și-a notat în agenda sa următoarea apreciere a filmului: "„Lung și fușerit, sub auspiciul Casei noastre
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Lung și fușerit, sub auspiciul Casei noastre de film”". Călin Stănculescu s-a declarat "„șocat de libertatea cu care este tratat spațiul operei sadoveniene, cât de exploziv și teatral, fără a fi și dramatic, monoton și lipsit de elementare semnificații cinematografice în montaj, culoare, mișcare”" este filmul. Cronicarul ieșean Ștefan Oprea constată că "„filmul lui Mircea Drăgan este lipsit de fior și de măreție, pentru că mimează fiorul și măreția. Mircea Drăgan ne trimite dezinvolt înapoi cu câțiva ani, până la Neamul Șoimăreștilor
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Tudoran, producția filmului a fost stopată, iar, potrivit Corneliei Paloș, varianta finală a filmului ar fi costat peste două milioane de euro. Scenariul a fost modificat, renunțându-se la scenele în care apărea Eva la senectute. După modificarea scenariului, denumirea producției cinematografice a fost schimbată din "Povestea unui secol" în "Eva". Premiera filmului în România a avut loc la 8 octombrie 2010, la cinematograful The Light Cinema din București, în cadrul Romania International Film Festival (Ro-IFF). Diana Turconi-Bubenek, Daniela Coroiu și Cristina Coroiu
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
risipitor» de Radu Tudoran”". Regizorul a atacat cu recurs decizia la Curtea de Apel București. Într-un articol publicat în revista „Dilema Veche”, jurnalistul Andrei Gorzo a criticat cu severitate acest film, considerându-l "„un film complet lipsit de merite cinematografice; nu e cinema, ci umplutură destinată unor ochi lipsiți de discernământ (...) în care, la nivelul gîndirii cinematografice (și dramaturgice, și narative), nu se întâmplă niciodată nimic, nu mișcă nimic”". Scenariul este considerat a fi rudimentar, axat pe prezentarea continuă de
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
articol publicat în revista „Dilema Veche”, jurnalistul Andrei Gorzo a criticat cu severitate acest film, considerându-l "„un film complet lipsit de merite cinematografice; nu e cinema, ci umplutură destinată unor ochi lipsiți de discernământ (...) în care, la nivelul gîndirii cinematografice (și dramaturgice, și narative), nu se întâmplă niciodată nimic, nu mișcă nimic”". Scenariul este considerat a fi rudimentar, axat pe prezentarea continuă de evenimente, el nereușind să profite de materialul epic al romanului. Regizorul Adrian Popovici este acuzat că a
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
de evenimente, el nereușind să profite de materialul epic al romanului. Regizorul Adrian Popovici este acuzat că a extras o serie de materiale de bază ale genului (peisaje, mașini de epocă, cai) și le-a alăturat în mod neprofesionist. Imaginile cinematografice sunt apreciate a fi simpliste, "„doar poze în mișcare cu niște actori și niște decoruri care încearcă să întrețină o ficțiune”". Directorul de imagine Mihail Sârbușcă este ironizat că și-a lingușit actorii cu un prost-gust prezent "„poate doar în
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
se deduce că tânărul este fiul căpitanului Petrescu. Scriitorul Francisc Munteanu a scris scenariul acestui film. Filmările au avut loc în perioada martie - iulie 1972 în zonele Brașov și Sfântu Gheorghe. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.523.000 lei. La realizarea filmului au colaborat pe post de consilieri col. Antone Marinescu, ing. Radu Teodorescu și Șerban Andreescu. Regizori secunzi au fost Anastasia Anghel, Mariana Calotescu
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
381.241 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării, criticii cinematografici au criticat foarte aspru filmul, considerându-l un eșec al regizorului, precum și semnul unei profunde crize în creația regizorului scenarist, "„cineastul cu cea mai bogată filmografie nereușind, nici după zece încercări, să ne ofere un film adevărat”" (T. Stănescu). În
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
tenis de masă și baschet, a jucat fotbal ca profesionist în sezonul competițional 1949/1950. Începând din 1958 a fost actor la Teatrul Maghiar din Cluj; șapte ani mai târziu și-a început cariera de actor de film în ecranizarea cinematografică "Pădurea spânzuraților" (1965) regizată de Liviu Ciulei. Până în 1977, el a jucat în România natală, apoi a plecat în Ungaria, unde a făcut parte din ansamblul de actori al Mafilm. A obținut Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul
Ferenc Bencze () [Corola-website/Science/327490_a_328819]
-
el îi spune lui Fane că a căzut și că nu a intenționat să se sinucidă. Scenariul literar a fost scris de tânărul scriitor Constantin Stoiciu (n. 1939), pornind de la o proză scurtă. El a debutat astfel în cinematografie. Studioul Cinematografic București a încredințat realizarea acestui film lui Andrei Blaier, care s-a impus în prima etapă a creației sale ca un „pasionat cineast al actualității” de factură neorealistă. Regizorul a realizat o adaptare cinematografică a scenariului literar, decupajul regizoral fiind
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
a debutat astfel în cinematografie. Studioul Cinematografic București a încredințat realizarea acestui film lui Andrei Blaier, care s-a impus în prima etapă a creației sale ca un „pasionat cineast al actualității” de factură neorealistă. Regizorul a realizat o adaptare cinematografică a scenariului literar, decupajul regizoral fiind discutat și aprobat în ședința Consiliului Artistic al studioului la 19 noiembrie 1965. Filmul a intrat în faza de producție la 25 februarie 1966. El a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
cinematografică a scenariului literar, decupajul regizoral fiind discutat și aprobat în ședința Consiliului Artistic al studioului la 19 noiembrie 1965. Filmul a intrat în faza de producție la 25 februarie 1966. El a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. Filmările s-au desfășurat în perioada 28 aprilie - 16 august 1966 și au avut loc la Turnu Măgurele (județul Teleorman) (cadrele exterioare) și la Buftea (cadrele interioare). Cadrele au fost filmate în primele 15 zile de operatorul Alexandru David
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Premiera filmului a avut loc la 17 ianuarie 1967. Critica cinematografică și publicul tânăr au primit bine filmul, mediile și personajele fiind apreciate ca realiste spre deosebire de filmele cu tineri pe șantier care erau pline de stereotipuri. La premieră s-a scos în evidență realismul filmului conferit de abordarea cu un simț
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]
-
firesc”. Șantierul era în acei ani un element caracteristic al acelui timp, „dar problematica scenariului și a filmului - susținută de interpretările actoricești [...] își păstrează valabilitatea general-umană, dincolo de localizările conjuncturale”. Profesorul și criticul de film Ștefan Oprea scria în volumul „Diorame cinematografice” (Ed. Junimea, Iași, 1986) că regizorul Blaier a folosit un stil original în transpunerea scenariului, imprimând filmului un firesc al faptului cotidian prin tratarea relațiilor umane cu simplitate și sinceritate. Personajele nu sunt schematice sau abstracte, ci „caractere viabile, între
Diminețile unui băiat cuminte () [Corola-website/Science/327466_a_328795]