14,043 matches
-
De la Berlin, la 15 februarie 1908, de ziua de naștere a lui Maiorescu, Caragiale i-a trimis o călduroasă telegramă: La răspunsul de mulțumire, Caragiale a replicat cu o altă urare: Fără să fi reușit o reluare a colaborării la "Convorbiri literare", conștient de locul uriaș deținut în cultura noastră de prestigioasa revistă ieșeană, Caragiale a încercat în anul următor (1909) "„o nouă și ultimă expresie a unei «mea culpa»“" : Maiorescu consimțise în aceste împrejurări doar o reluare a relațiilor literare
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
moartea lui Stalin. Pune capăt relativei liberalizări culturale și, prin procesele răsunătoare intentate scriitorilor Iuri Daniel, Aleksandr Soljenițîn și Andrei Siniavski, reia linia politică stalinistă pe planul intern. Pe planul extern în schimb, se apropie de Statele Unite (în 1972, are convorbiri directe cu președintele Richard Nixon) în timp ce relațiile cu Mao Țedun se degradează. Astfel URSS intră în perioada de politică externă poreclită de ziariștii apuseni "destinderea", consacrată oficial prin semnarea tratatului OSCE (zis "de la Helsinki) în 1975 al cărui principal efect
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
subliniază caracterul islamic special al țării și sugerează că acesta justifică o ordine socială și politică diferită. Comisia Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internațională a încercat fără succes să-l forțeze pe președintele Barack Obama să ridice chestiunea drepturilor omului în convorbirile cu Regele Abdullah, în timpul vizitei pe care a efectuat-o în regat în martie 2014, în special privitor la încarcerarea lui Sultan Hamid Marzooq al-Enezi, Saud Falih Awad al-Enezi și Raif Badawi. De asemenea, Arabia Saudită organizează zeci de execuții în
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
True Story", scrisă de Andrew Morton, și au ieșit la iveală și propriile ei aventuri extraconjugale. În decembrie 1992, primul ministru britanic John Major a anunțat în Parlament despărțirea lor. În același an, presa britanică a publicat înregistrări ale unei convorbiri telefonice pasionale din 1989 dintre Prințul de Wales și Camilla. Charles și Diana au divorțat la 28 august 1996. Când Diana a murit într-un accident de mașină la Paris la 31 august 1997, Prințul de Wales a mers în
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
ajutorul lui Hitler pentru înlăturarea legionarilor de la guvernare, aducând România într-o stare de vasalitate, în "„situația unui stat care acceptase conducerea trupelor sale de către un alt stat pentru a elibera teritoriul pro-priu”". La 10-12 iunie 1941, Antonescu a avut convorbiri cu Hitler la München. Din stenograma acestor dicuții: "„La sfârșit s-a mai abordat problema Comandamentului suprem din România. Führerul i-a explicat lui Antonescu că el (Führerul) intenționează să-l lase să apară în fața poporului român drept comandant suprem
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
dacă pregătirile tehnice și execuțiile ar fi suficient de corecte. În general, românii lasă cadavrele celor uciși pe locul în care au fost împușcați, fără să le îngroape”. În iunie 1942, Mihai Antonescu, în numele lui Ion Antonescu, a reacceptat, în convorbiri secrete cu trimișii lui Himmler din Sicherheitspolizei, soluția finală în România, adică deportarea tuturor evreilor români, cu foarte mici excepții, în lagărul de exterminare Belzec din Polonia unde, conform planului german, urmau să fie gazați și cadavrele incinerate într-un
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
de 22 februarie 1993. (pseudonimul literar al lui Ștefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din județul Arad (interbelic), "într-o casă de oameni înstăriți" (este expresia folosită chiar de poet, într-o convorbire din 1998 cu publicistul Emil Șimăndan). Împrejurarea, norocoasă în perioada dinainte de război, se va dovedi nefastă după instaurarea comunismului ("Pe vremea represiunii comuniste părinții mei au fost declarați chiaburi. În fond, erau proprietarii a 16 ha de pământ!"). Viitorul poet
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
sa poezie "În catedrală". În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul.Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare.În 1912, aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul "Flori sacre." În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în "Convorbiri literare" (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul "Poezii" (1916). Din același an a colaborat la "Flacăra" lui C.
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
Zamfirei" George Coșbuc s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet. Și tot cu ea s-a impus mai întâi și la București, după ce fusese publicată în "Convorbiri literare", în martie 1890. Înainte de a fi publicată în "Convorbiri literare", "Nunta Zamfirei" fusese citită de Coșbuc, la 4 februarie 1890, la ședința Junimii, în București. În jurnalul său Maiorescu va nota: "„Coșbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”". Până la
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet. Și tot cu ea s-a impus mai întâi și la București, după ce fusese publicată în "Convorbiri literare", în martie 1890. Înainte de a fi publicată în "Convorbiri literare", "Nunta Zamfirei" fusese citită de Coșbuc, la 4 februarie 1890, la ședința Junimii, în București. În jurnalul său Maiorescu va nota: "„Coșbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”". Până la apariția poeziei "Noi vrem pământ!" (1894), "Nunta Zamfirei" avea să
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
a fost publicată pentru prima oară în "Tribuna", Sibiu, la 24 martie 1889, și îl consacră definitiv pe autor ca poet de real talent. Aceasta va constitui și varianta citită la Junimea spre sfârșitul lui ianuarie 1890. Versiunea reprodusă în "Convorbiri literare", București, nr. 12, 1 martie 1890, va cunoaște o formă mai accentuată decât cea din "Tribuna" și mai apropiată de cea pe care poetul o va publica în toate edițiile antume ale volumului "Balade și idile". Poetul însuși va
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
1890, George Coșbuc este invitat la o nouă ședință a Junimii. Relațiile lui cu Titu Maiorescu și Junimea s-au păstrat, totuși, destul de reci, deși Maiorescu îi aprecia originalitatea și talentul, reținerile explicându-se doar politic. Deși sporadic, publică la "Convorbiri literare" poemele "La oglindă" (1890), alte trei poezii, între care și "Rea de plată" (1892). Continuă să publice la "Tribuna" ("Pe lângă boi", "Trei, Doamne, și toți trei", "Cântec"), la "Lumea ilustrată", ("Fatma", 1891; "Vestitorii primăverii", "Noaptea de vară", "Vara", "Vântul
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
originalitatea unor poezii din volum. Intervenția lui Lazu, grefier judecătoresc la Piatra și fost coleg al practicantului Eminescu de la Tribunalul Botoșani, a stârnit un adevărat proces literar pe o durată de aproape zece ani. D. Evolceanu, printr-o intervenție în numele "Convorbirilor literare" apreciată de însuși Titu Maiorescu, de scriitorii Alexandru Vlahuță și Nicolae Iorga iau, în cele din urmă, apărarea poetului. Este impresionantă, de asemenea, o apreciere a lui P.P. Negulescu într-o scrisoare din Berlin adresată lui Titu Maiorescu: În
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la rețeaua locală. Conceptul de bază de "telefonie celulară" se naște în 1947, când cercetătorii își dau seama că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăți substanțial eficacitatea convorbirilor. Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. și W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories, propun construcția unor celule hexagonale ca relee pentru telefoanele mobile. Philip T. Porter (tot de la Bell Labs) propune ca turnurile celulare să
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
pun în practică o serie de descoperiri din domeniul electrinicii și al computerului. În 1970, Amos E. Joel, Jr. (tot de la Bell Labs) inventează un sistem care să permită telefoanelor să treacă dintr-o "arie celulară" într-alta fără întreruperea convorbirii telefonice. În decembrie 1971, AT&T își prezintă oferta pentru serviciul de telefonie celulară către Comisia Federală de Comunicații (FCC). După ani de dezbateri și audiențe, oferta este acceptabilă abia în 1982 ca Serviciu Avansat de Telefonie Mobilă (Advanced Mobile
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
1971. Ulterior aceasta a fost considerată ca fiind de "generație zero" (0 G). Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaș pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de la Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful direcției de cercetare de la "AT&T Bell Labs", fiind prima convorbire cu un telefon mobil Era vorba de un telefon Motorola DynaTAC. În afară de Martin Cooper de la "Motorola" căruia i se atribuie primul telefon mobil
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
un salt uriaș pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de la Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful direcției de cercetare de la "AT&T Bell Labs", fiind prima convorbire cu un telefon mobil Era vorba de un telefon Motorola DynaTAC. În afară de Martin Cooper de la "Motorola" căruia i se atribuie primul telefon mobil practic, bazat pe utilizarea undelor radio, putem menționa și alți inventatori care și-au adus contribuția în
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
aria lor de acoperire să se mărească. În anii '80 are loc o dezvoltare susținută a telefoniei mobile. Apar rețele celulare cu o multitudine de stații-bază având asigurat și protocoluil aferent de trecere de la o celulă la alta, fără întreruperea convorbirii. În 1987, numărul de abonați americani depășește un milion. În acea perioadă transmisia se efectua în sistem analog, tehnologie care nu era la fel de performantă ca cea digitală de astăzi. Apăreau interferențe legate de electricitatea statică și de zgomot, iar transmisiile
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
doctorat în 1907. Avocat în Făget, a participat la manifestările naționale și culturale din Banat. A publicat, începând din 1902, o serie de articole, cronici, culegeri de folclor și poezii în grai bănățean în ziarul "Drapelul" (Lugoj), "Poporul român" (Budapesta), "Convorbiri literare" (București), "Timișana" (Lugoj), "Banatul" (Timișoara), "Semenicul" (Lugoj) și în "Calendarul Poporului Român" (Budapesta). Primul volum i-a apărut în 1908 la Budapesta, editia II-a în București (în 1921) cu titlul "Bănatu-i fruncea", cuprinzând 28 de poezii în grai
Gheorghe Gârda () [Corola-website/Science/317273_a_318602]
-
un fiu și doi nepoți. De-a lungul timpului, a publicat poezii, proze scurte, eseuri, traduceri în diverse reviste și gazete literare, cum ar fi: „Iașul literar”, „Ateneu”, „Sinteze” (suplimentul literar al ziarului județean din Bacău), „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Bucovina literară”, „Crai nou” (ziarul județean din Suceava), „Ziarul de duminică” (suplimentul literar al „Ziarului financiar”) etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și cetățean de onoare al comunei sucevene Udești, locul natal al tatălui, scriitorul
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
Lisbet la spate. Asasinul a fugit de-alungul străzii Tunnelgatan și a urcat apoi scările spre strada Malmskillnadsgatan. De acolo a fugit spre strada David Bagares gata, de unde se pierd toate urmele. Derularea ulterioară a evenimentelor poate fi urmărită cronologic deoarece convorbirile telefonice cu centrala de alarmă și cu poliția au fost înregistrate automat, și pe înregistrări se aude vocea robotului orei exacte. 23.23.40 centrala firmei Järfälla Taxi sună centrala de alarmă. Telefonista de la centrala taxi tocmai fusese sunată de către
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
spune să-l sune din nou pe șofer și să-i spună să stea la locul crimei până vine poliția. Ea face acest lucru, iar apoi mai sună o dată numărul de alarmă ca să confirme că a fost trimisă o salvare. Convorbirea are loc până la ora 23.24:20. Mai târziu mai sosește o mașină a poliției și încă o salvare. Trebuie menționat faptul că în 1986 în Suedia nu existau buletine de știri noaptea. La ora 01.10 stația de radio
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
că s-ar fi comportat într-un mod suspicios înainte, în timpul și după atentat. În seara atentatului ar fi fost văzuți bărbați cu aparate de emisie-recepție în locuri care aveau legături tangențiale cu ruta soților Palme înspre și de la cinematograf, convorbirile cu centrala poliției ar fi fost încetinite intenționată și darea alarmei ar fi fost întârziată tot intenționat, informații care luate împreună cu activitatea- sau lipsa de activitate- a unor anumiți polițiști ar fi înlesnit fuga asasinului. Singurul lucru pe care comisia
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
așa-numitul „scandal Ebbe Carlsson”, când ministrul de justiție Anna-Greta Leijon a fost nevoită să se retragă din funcție după ce a fost făcut publică o scrisoare în care îl încuraja pe editorul Ebbe Carlsson să coopereze la ascultarea ilegală a convorbirilor teleofnice ale unor persoane suspecte. Șefii de poliție Hans Holmér și P-G Näss au fost condamnați pentru ascultare ilegală a convorbirilor telefonice, iar Ebbe Carlsson și alți polițiști au fost condamnați pentru introducerea ilegală în Suedia a aparaturii pentru
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]