14,243 matches
-
deosebire dintre calendarul roman păgân și cel creștin, pe lângă alte rânduieli în legătură cu praznicele, pomenirile și posturile bisericești. În primele veacuri creștine, a existat ca preocupare de bază întocmirea tabelelor pascale..0 Sărbătoarea cea mare a creștinătății era retrăită anual de către credincioșii de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu aveau decât data comemorării Pashăi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a încercat să restaureze ceea ce percepea a fi autentica sa esență, eliminând de-a lungul procesului pervertirea stalinistă a leninismului (Crankshaw: 1971, 3-9). Acesta a fost descris de către Andrei Grachev, fost consilier de politică externă a lui Gorbaciov, drept "ultimul credincios sincer în posibila victorie a cauzei comuniste globale"; după debarcarea sa în toamna anului 1964, "dimensiunea ideologică a politicii esterne sovietice a fost gradual redusă la retorică și propagandă", factorii politici monopolizând de acum înainte scena. Desigur, retorica devotată avansului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fenomenul leninist, Alain Besançon afirmă că acesta se află la intersecția dintre o imagine deformată asupra religiei, respectiv o imagine deformată asupra științei. Leninismul se aseamănă unei gnoze, deoarece crede că a descoperit conținutul ultim a religiei, inaccesibil de fapt credinciosului. De asemenea, leninismul se pretinde legitimat din punct de vedere științific, pretinzând că poate explica lumea trecută, prezentă și mai ales viitoare în baza raporturilor dialectice existente între acestea. O teorie științifică are însă întotdeauna un scop limitat și este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ceea ce este paradoxal în cazul lui Gorbaciov este că el credea sincer în posibilitatea reactualizării leninismului pe baze democratice într-un sens tot mai "burghez" al termenului pe măsură ce insuccesele reformelor sale se amplificau. A început, cu alte cuvinte, ca un "credincios", terminând în schimb convins de necesitatea transformării radicale a sistemului politic și economic al Uniunii Sovietice (vezi Brown: 1997). Gorbaciov nu a prevăzut însă intensitatea tendințelor centrifugale din interiorul federației sovietice, sperând până în ultimele luni în care a deținut puterea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Servicii realizate de alte organizații asociative 9131 Servicii realizate de organizațiile religioase 9131.1 Servicii realizate de organizațiile religioase 9131.10 Servicii realizate de organizațiile religioase Această subclasa elementară include: - activități de cult, instruire și studiu asigurate în mod direct credincioșilor de către biserici, moschei, temple, sinagogi și alte lăcașe de rugăciune și de către reprezentanți ai cultelor, pe cont propriu - activități misionare - activități religioase specializate, cum sunt servicii de botez și creștinare, servicii de confirmare, servicii de cununie, servicii funebre etc. - activități
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]
-
rămânând doar secretar al C.C. al P.C.R.. Așa cum recunoștea ulterior unul din liderii partidului, „în fond, lupta se ducea pentru stăpânirea organelor de securitate. Timp de 16 ani, Drăghici a fost organizatorul și conducătorul lor. Fără îndoială, aparatul îi era credincios lui. Cât timp a trăit Dej, Securitatea era în slujba lui Dej, prin intermediul lui Drăghici. După dispariția lui Dej, stăpân absolut al Securității a rămas Drăghici. Situația putea deveni periculoasă pentru Ceaușescu. Era firesc, pentru stăpânirea absolută pe care acesta
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Orice na? iune � �n special cea rom�n? � are dreptul natural s? r? m�n? acolo unde s? a n? scut ? i a evoluat via? a organic? a acestei �fiin? e gigantice� (cum numea Iorga na? iunea)24. Iorga nu prea era un credincios ortodox convins, dar ideile acestea de ordine ierarhic? ? i na? iune s�nt apropiate de conceptele Bisericii ortodoxe. Pentru el, acest proces de formare a na? iunii este o for?? a naturii ? i este, prin urmare, imutabil ? i indestructibil. Dup? p
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
era un revanchard, o figur? distins? a reac? iunii republicane din timpul Celei de a treia Republici. El sus? inea c? Biserică trebuie s? fie sursă coeziunii ? i poate st? vili anarhia care n? p? stuia societatea. Iorga (care nu era credincios) consideră c? tocmai o asemenea func? ie na? ional? ? i social? �i revine Bisericii, accept�nd? o chiar venind de la �reconverti? i� că Bourget. El consideră atr? g?toare ? i ideea lui Bourget c? nous n�acceptons que leș doctrines dont
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? lanseze lucr? ri lipsite de valoare deoarece se �nscriau pe linia na? ionalismului s? u cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mic? valoare din toate realiz? rile sale. Dar el a r? mas toat? via? a credincios acestor principii, lupt�nd pentru ele că Don Quijote cu morile de v�nt. �i pl? cea s? repete cuvintele lui Cambronne: �Gardă moare, dar nu se pred?! � �n toamnă lui 1940, lumea lui Iorga se n? ruia �n jurul lui: zvastica flutură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i. Ales la Gala? i �n platformă partidului (cu A.�C.�Cuza ales la Ia? i), Iorga era cel care conducea partidul. Dimitrie Munteanu? R�mnic (o rud? foarte �ndep? rtat? ? i fost student al lui Iorga) avea s? devin? locotenentul s? u credincios p�n? la sf�r? it. Partidul avea suporteri �n Moldova, Oltenia, la Gala? i, Br? ila ? i Ploie? ți, �n special acolo unde prezen? a cople? itoare a evreilor genera antisemitismul; la Bucure? ți ? i �n Muntenia erau mai pu? ini suporteri. Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
interne, era la curent cu escapadele lui Carol �ntr? un mic automobil negru, care �i erau raportate de cinci ori pe s? pt? m�n? (Mare? alul Antonescu era ? i el la curent cu aceste escapade). Carol (�nso? it de ? oferul lui credincios) lua prostituate de pe str? zile din jurul Palatului Regal ? i le aducea la Palat, pl? tindu? le cu c�te 500 de lei, dup? care acestea erau duse la Prefectul Poli? iei Bucure? țiului, colonelul Gavril? Marinescu (confidentul lui Carol), unde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de reconstituire. Iorga �ncearc? s? g? seasc? un loc pentru experien? a poporului rom�n �n cadrul istoriei universale. Dup? p? rerea lui, istoria rom�nilor nu poate fi �n? eleas? dec�ț �ntr? un cadru mai larg dec�ț Dacia. El r? m�ne credincios principiului s? u: geografia, natura ? i chiar ? i climă joac? un rol �n modelarea �sufletului� unei na? iuni. (Aceste idei pot fi g? site ? i �n Generalit?? i). Iorga �i descrie pe str? mo? îi �ndep? rta? i ai rom�nilor care au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a impactului său, dar și ca urmare a creșterii ofertelor cu caracter educațional, civic și cultural. • Biserica are o contribuție majoră la realizarea educației moral-religioase a adulților, fiind inițiate, în acest sens, o serie de demersuri cu caracter educativ adresate credincioșilor: înființarea unor așezăminte religioase, organizarea unor manifestări diverse, în conformitate cu valorile spiritual-morale și cultural-artistice creștine, dar există și o serie de inițiative caritabile, de servicii comunitare educaționale și sociale derulate de centre sau ONG-uri aparținând diferitelor culte. Biserica rămâne, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a impactului său, dar și ca urmare a creșterii ofertelor cu caracter educațional, civic și cultural. • Biserica are o contribuție majoră la realizarea educației moral-religioase a adulților, fiind inițiate, în acest sens, o serie de demersuri cu caracter educativ adresate credincioșilor: înființarea unor așezăminte religioase, organizarea unor manifestări diverse, în conformitate cu valorile spiritual-morale și cultural-artistice creștine, dar există și o serie de inițiative caritabile, de servicii comunitare educaționale și sociale derulate de centre sau ONG-uri aparținând diferitelor culte. Biserica rămâne, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
s]u, Moise, în timpul unei întâlniri personale pe Muntele Sinai (Horeb). Tora - o compilație de recomand]ri (unele împrumutate, altele originale) - a fost creat] între secolele al X-lea și al V-lea î.Hr. Asemenea legii mesopotamiene, aceasta a oferit credincioșilor s]i o identitate ca popor ales, legat de zeitatea să printr-o relație caracterizat] prin angajament solemn și legalitate (Deut. 14.2). Chiar și dup] secolul al VI-lea î.Hr., cănd Iahve ap]rea că un zeu universal, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concluzii etice. Totuși, rațiunea natural] trebuie s] fie suplimentat] și confirmat] de revelația divin]. În leg]tur] cu această exist] o alt] convingere Mu’tazila, care susține c] natură just] a lui Dumnezeu elimin] orice posibilitate că El s] conduc] credincioșii, în mod deliberat, spre acte p]c]toase. Din punct de vedere istoric, școala de gandire Mu’tazila a disp]rut, iar p]rerile sale nu au fost catalogate drept acceptabile pentru majoritatea tradiționaliștilor. Combaterea principalelor puncte de c]tre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imamilor recunoscuți s-a retras din lume, pentru a reap]rea fizic doar la sfarsitul timpului cu scopul de a reinstaura adev]rata dreptate. În timpul absenței sale, comunitatea este condus] de înțelepți preg]titi, numiți mujtahizi, care au interpretat pentru credincioși binele și r]ul din toate aspectele vieții personale și religioase. În aceast] tradiție, asemenea indivizi, numiți mullahi în vorbirea curent], joac] un rol important ca modele morale și, ca și mai apoi, în Iran, ei și-au asumat un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]sește într-un fel șocant] și chiar resping]toare (1981, p. 321) (vezi capitolul 2, „Etică Evului Mediu și a Renașterii”). Respingând aceast] consecinț] ca fiind de neacceptat datorit] nepotrivirii cu folosirea obișnuit] a termenilor morali (cel putin printre credincioșii p]trunși de aceste idei), Adams se str]duiește s] salveze „Teoria Poruncii Divine” prin modificarea ei într-un fel care ar evita acest rezultat inacceptabil. În acest scop, el își propune s] controleze leg]tură dintre voia lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vechile structuri. Istoria lui devine mai dinamică pe măsură ce se apropie de pragul modernității, prin Renașterea italiană, protestantism și Contra-Reformă. Mișcări opuse ca sens, paradoxal similare ca semnificație: toate clamează dreptul la afirmarea deplină a individualității și la relația directă a credinciosului cu divinitatea. Artistul catolic plasează figura sacră în scenografia orașului și în proximitatea contemporanilor săi, cărora le împrumută chipurile pentru a reprezenta identitatea unor personaje biblice; iconoclasmul vehement al Reformei refuză imaginea religioasă ca intermediar, înlătură intercesiunea și afirmă dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Artistul catolic plasează figura sacră în scenografia orașului și în proximitatea contemporanilor săi, cărora le împrumută chipurile pentru a reprezenta identitatea unor personaje biblice; iconoclasmul vehement al Reformei refuză imaginea religioasă ca intermediar, înlătură intercesiunea și afirmă dreptul și capacitatea credinciosului de a comunica direct cu divinitatea. Nici Renașterea, nici protestantismul nu contestă principiul divin, ci afirmă, în prezența, respectiv în absența imaginii acestuia, aceeași nevoie fundamentală a omului, aceea de a-și clădi liber propria credință. Secolul XVI, după cum amintește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și nu divinul să se disemineze în uman - perspectivă ce poate fi situată precum un terț exclus în raport cu teologia icoanei și cu arta religioasă catolică (ambele folosesc imaginea vizuală, materială, pentru propovăduirea mesajului bisericii și modifică accesul spiritual direct al credinciosului de rând la divin; prima nu acceptă nici în imagine întâlnirea nemediată cu divinul, în timp ce catolicismul mută spectaculos accentul asupra posibilității de reprezentare alăturată a celor două naturi, divină și umană. Lui îi răspunde însă violent iconoclasmul reformat.) Wackernagel vede
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creștină, întâlnirea dintre discursurile instituționale a dus la formarea unui program de guvernare practică, nu doar a bunurilor terestre sau a puterii simbolice, ci și a umanității creștine, "corpul" imperiului bizantin. Programul trebuia coroborat cu un plan de educare a credinciosului în spiritul moralei credinței, dar și pentru a recunoaște basileului aura divină. Ceea ce s-a transmis dinspre Bizanț înspre Țările Române, așa cum o demonstrează critica de specialitate, nu a fost întregul sistem basileic de guvernare, ci în primul rând planul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bizantin, mai întâi la nivelul instituțiilor statelor românești, apoi și în consolidarea imaginarului colectiv. Fenomenul prozelitismului a susținut domnia, prin argumentele spirituale pe care le folosea clerul, mai motivante și mai persuasive decât cele ale puterii, dat fiind că atitudinea credincioșilor în fața imaginarului religios putea fi cu mult mai deschisă decât față de simbolistica puterii - străină - de sorginte imperială (Barbu, Rome, Byzance et les Roumains 61-93)21. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească - la 1359 - și Moldova - în 1401 - s-a făcut prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să răspundă și programului general al politicilor militare locale, și celui de guvernare creștină, care are drept suport moral și drept etică a judecății dogma religioasă. Din principiu, ca "uns" al divinității, autocratul substituie instanța supremă atunci când veghează atent asupra credincioșilor, după cum autorii notează în același loc: Ce lucru mai bun și mai dumnezeesc supt soare iaste, prea luminate și înălțate Doamne, decât binele și folosul de obște ... Coboară dară Măria Ta, ca un adevărat și pre legi domn, mult silindu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
română" 12) Tot de această factură sunt și textele parabiblice care completează în manieră populară eposul biblic, în special acolo unde în el se întâlnesc inadvertențe sau aluzii enigmatice greu de descifrat. Această replică la textele sfinte (reținute de mintea credinciosului drept istorie străveche) a apărut atât din nevoia de compensare în fața lucrurilor și a locurilor comune obscure, cât și din bucuria/nevoia de a fantaza. Unele texte sunt de proveniență bogumilică, dar au fost integrate într-un imaginar mai relaxat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]