14,797 matches
-
Apuleius, Magia), ca să nu mai vorbim de studiul serios al limbii țării în care trăiesc, începe să mă obsedeze din nou. Ca și cum din străfunduri vin spre mine impulsuri din cuvinte simple, umplute de o energie siderală, ducând direct către acel Dumnezeu aprig pe care strămoșii mei l-au abandonat de frica de a fi izgoniți ca venetici din țara în care se născuseră. Sunt din nou golită de sens pentru prezent și vreau să fiu cu acei oameni vechi ale căror
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îndreptățită să-ți spun cât de mult te-a iubit Mansi Barberis. Cât de mândră a fost de tot ce tu ai realizat în viață, pe scenă sau la catedră. Pleacă senină, draga mea, în lumina cea veșnică a Domnului Dumnezeului nostru. Semnează fiica profesoarei Mansi Barberis, marea regizoare de Teatru Sorana Coroamă-Stanca. Să-i fie eternă memoria! (Flacăra Iașului, 27 septemmbrie 2003) STAGIUNI ÎN FOYERUL OPEREI De mai mult timp, mai precis de când sala “Studio” din anexa Teatrului Național a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am auzit numele strigat în fabrică, pentru mutarea disciplinară! Mergem la primărie, să dăm jos portretul dictatorului, a spus primărița de la Șesu, inspirată de cele văzute la televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne-au privit cu ură și ne-au spus cu răceală și răutate încă reținută: 110 S-a terminat cu voi, primărițelor! Puteți să vă cărați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o societate democratică Întemeiată pe justiție și echilibru social. Se impunea, Însă, observației că o schimbare care nu avea de deschis porți de Închisoare, nu are de dat pâine la șomeri, dreptul la Învățământ și de a te ruga la Dumnezeul tău, nu caracterizează un act revoluționar. Important nu era atât definirea evenimentului cât asigurarea climatului necesar desfășurării prefacerilor spre bunăstare, progres și integrare europeană. Apăruse teama că unele formațiuni tradițional iredentiste vor folosi instabilitatea politică pentru a obține un beneficiu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
al portului Insula Carolina (care avea capacitatea să primească două vapoare, mici), urmăream lumina ca pe un posibil fapt dumnezeiesc; dar am fost decepționat când am aflat că lumina este "electrică", nici vorbă de a se produce "din nimic"; nici un dumnezeu interior nu avea farul, numai ceasul era dumnezeiesc. * Ne-au prins zilele de început de toamnă, mă linișteam, ceasul era o durere trecută. Spre seară, lipovenii pescari afumau chefalii un leu bucata în niște colibe de stuf. Unși cu ou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ai unor baruri celebre, când ei au chef să lovească în Grivei, să-l sperie, să-l ucidă rafinat, cum cere moda deprinsă la ședințe de lupte importate din Orient? Grivei ar avea o unică șansă: să-și găsească un Dumnezeu al său, unul scris cu literă mică, "dumnezeu", ca un secret al lui; un dumnezeu dispus să-l asculte, priceput în descifrarea scâncetului său și în citirea ochilor lui. Și ar fi destul. * Dar înainte de a încheia, trebuie să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să lovească în Grivei, să-l sperie, să-l ucidă rafinat, cum cere moda deprinsă la ședințe de lupte importate din Orient? Grivei ar avea o unică șansă: să-și găsească un Dumnezeu al său, unul scris cu literă mică, "dumnezeu", ca un secret al lui; un dumnezeu dispus să-l asculte, priceput în descifrarea scâncetului său și în citirea ochilor lui. Și ar fi destul. * Dar înainte de a încheia, trebuie să vă spun că Grivei, cel care trage să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să-l ucidă rafinat, cum cere moda deprinsă la ședințe de lupte importate din Orient? Grivei ar avea o unică șansă: să-și găsească un Dumnezeu al său, unul scris cu literă mică, "dumnezeu", ca un secret al lui; un dumnezeu dispus să-l asculte, priceput în descifrarea scâncetului său și în citirea ochilor lui. Și ar fi destul. * Dar înainte de a încheia, trebuie să vă spun că Grivei, cel care trage să moară sub scara blocului, s-a trezit, deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să moară sub scara blocului, s-a trezit, deodată, din lunga lui agonie și, abia ținându-se pe picioare, a început să dea din coadă spre oameni, cu mare bucurie; slab de îl dă jos răsuflarea, Grivei îl întâlnise pe dumnezeu cel mic, al lui. Și acela l-a ajutat. De dragul lui, cu mare bucurie, l-am căutat într-o pagină a lui Tudor Arghezi, unde am găsit înscris salutul poetului: "Dă laba 'ncoa, Grivei, voinicește; laba ta mă cinstește". Periculoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un promontoriu pe o stâncă udată de spuma valurilor, având grijă să nu mă vadă nimeni, am aruncat câteva zile la rând, în valuri, cât de departe se putea, peștii aceștia afumați. Nu știam însă dacă ajung unde trebuie, la Dumnezeul cel rănit și slăbit. O bătrână care vindea pești la o colibă mi s-a părut că mă observă. Mi-a pus întrebări într-o româno-rusă stâlcită, dar a simțit ciudat; era jignită de modul în care îi tratam marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu al celei constituționale și democratice, compatibilă totuși cu liberalismul: monarhia este singura formă de guvernământ care poate fi elitară și poate proba efectiv competențele dincolo de criteriile și supralicitarea electorală, așa cum se întâmplă la noi... un rege este unsul lui Dumnezeu și are o calitate transumană. Senatorul disprețuiește republica și democrația deopotrivă. Dacă nu credem acest lucru (vezi ideea de mai sus - n.n.) rămânem republică, adică regimul mediocrității, al tranzacțiilor meschine, al lipsei de perspectivă și al electoralismului, în care contează
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aceea, numele său se va pomeni totdeauna cu evlavie și recunoștință alăturea de marii ctitori și adăugători ai bisericii drept măritoare din Bucovina. Cade-se deci să ne plecăm cu creștinească resemnare în fața rămășițelor sale pământene și să rugăm pe Dumnezeul părinților noștri să-l primească în ceata celor drepți. Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică!”. De cealaltă parte, patriarhul îi alină pe „jalnicii ascultători”: „nu mi-aș fi putut închipui vr’odată, că - într-un timp relativ atât de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un popor. Neprietenii poporului nostru voiesc să distrugă armonia noastră socială, cearcă să ne înghită și e zdrobitor când și români...dau mâna vrăjmașilor noștri și vând sentimentele lor naționale și patriotice pentru ambiții mici omenești”, iar în altă parte: „Dumnezeul strămoșilor noștri e cu noi. El ne-a susținut neamul vajnic de-a lungul vicisitudinilor milenare. El ne va ajuta să străbatem și ce mai avem de străbătut”. Vasile Loichiță, exprimându-și regretul pentru moartea colegului său, atrage atenția asupra
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vâsle, avem nevoie de vâsle, iar aceștia vor fi preoții crescuți și formați în spiritul Operei. Un preot, chiar dacă e sfânt, dar care nu are spiritul Operei, ar fi o pagubă pentru această Operă și o ruină dacă ar rămâne. Dumnezeul meu, ce responsabilitate“». Dorea ca clericii săi să trăiască în comunitate și nu în seminar, pentru că, odată cu știința, trebuiau să absoarbă spiritul «pur și genuin» al Operei. Și, fiindcă Institutul său nu era încă recunoscut de Autoritățile bisericești, această dorință
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
primit, gratis să dați]». Și încă, pe 21 decembrie 1911, îi scria confesorului său: «Nu mă simt legat numai de Verona, nu, nu. În timp ce scriu, aud un anumit gând care îmi spune: preoți apostolici, preoți după inima mea, dar toți! Dumnezeul meu, cât de mare este nevoia! Dacă cel puțin eu aș începe de-a adevăratelea!». Auzea în sufletul său că această dorință îi venea de la Dumnezeu, dar de teama de a nu cădea într-o orbire înșelătoare, o confrunta cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a dialogului este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui vinovat sau a celui rău. Dar de ce să sufere un inocent? Iov se revoltă. Se zbate să-l regăsească pe Dumnezeul ascuns, pe Dumnezeul bun și drept, chiar și în mijlocul suferințelor sale atroce. Și descoperă o anumită liniște atunci când își dă seama de cunoașterea sa limitată și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Mintea sa se oprește la limita infinitului. Și era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui vinovat sau a celui rău. Dar de ce să sufere un inocent? Iov se revoltă. Se zbate să-l regăsească pe Dumnezeul ascuns, pe Dumnezeul bun și drept, chiar și în mijlocul suferințelor sale atroce. Și descoperă o anumită liniște atunci când își dă seama de cunoașterea sa limitată și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Mintea sa se oprește la limita infinitului. Și era un răspuns adecvat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca să fie solidar cu cel care suferă. Don Calabria a intrat pe aceiași lungime de undă cu Cristos: un calvar îndelung, o lungă agonie, culminată cu noaptea spiritului. Chiar și Cristos a simțit toată neliniștea abandonării, a tăcerii, a neputinței: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?» (Mt 27,46). S-a făcut întuneric pe toată fața pământului» (Mc 15,33). Și don Calabria a suferit nespus, mai ales în ultimii ani. O să revenim ceva mai încolo asupra acestui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
solidar cu cel care suferă. Don Calabria a intrat pe aceiași lungime de undă cu Cristos: un calvar îndelung, o lungă agonie, culminată cu noaptea spiritului. Chiar și Cristos a simțit toată neliniștea abandonării, a tăcerii, a neputinței: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?» (Mt 27,46). S-a făcut întuneric pe toată fața pământului» (Mc 15,33). Și don Calabria a suferit nespus, mai ales în ultimii ani. O să revenim ceva mai încolo asupra acestui subiect. Se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și cu câteva cuvinte în latina scolastică, a descoperit că era un medic austriac. «Tu es medicus?» (Ești medic?). «Utique, sed judeus sum» (Da, dar sunt evreu). «Asta nu contează - îi răspunse don Calabria. Toți suntem frați, fiii ai aceluiași Dumnezeu». Bietul om se destăinui preotului. I-a narat istoria sa și i-a șoptit la ureche cu un simț vizibil de confuzie mintală, că era lume care îl voia mort prin otrăvire. Don Calabria s-a dus la directorul spitalului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
părintele meu spiritual care mă asigură că vin de la Domnul pentru a-și înfăptui noile planuri pe care le are asupra Operei Slujitorilor Săraci... pentru ora de față. „Biserica Mea - spune Isus -, Biserica Mea se prelungește cu Opera Slujitorilor Săraci“. Dumnezeul meu, ce har, dar ce responsabilitate în noi toți...» (14 aprilie 1953). «Parcă înot în suferință, fără un ajutor aparte al Providenței, ca și cum, mă lasă singur. Noapte de iubire. Ce moment sfânt e acela pe care pot să-l dau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire între mine și Isus! Parcă mă respinge. Pentru toată veșnicia, o Dumnezeule! O Dumnezeule, pentru mine nu mai e nimic, de-acum...». A dictat o scrisoare adresată cardinalului Schuster. Aici, compara suferința sa cu cea pătimită de Isus în grădina Ghetsemani. Reamintea că suferea mult pentru martiriul sfintei Biserici și, de mâna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire între mine și Isus! Parcă mă respinge. Pentru toată veșnicia, o Dumnezeule! O Dumnezeule, pentru mine nu mai e nimic, de-acum...». A dictat o scrisoare adresată cardinalului Schuster. Aici, compara suferința sa cu cea pătimită de Isus în grădina Ghetsemani. Reamintea că suferea mult pentru martiriul sfintei Biserici și, de mâna lui, cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La 27 aprilie 1953: «Ce zile îmi permite dragul meu Isus! Ce dureri, ce probe! Fără ajutorul particular, pe care am încredere că îmi va sosi neîntârziat din marea milostivire a lui Isus, simt că mă pierd ...». 16 iunie 1953: «Dumnezeul meu, ce încercări dureroase! Simt că dincolo de încercările fizice, satana, mai cu seamă în anumite momente, azvârle niște încercări care, fără ajutorul special al lui Dumnezeu, m-ar nimici». La 13 iulie 1953: «Numai Isus poate să-mi înțeleagă suferințele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și, dacă ar fi făcut ceva bun, că ar fi făcut-o din mândrie ori pentru a se subînțelege. Îl chinuia gândul morții, care provenea dintr-o sfântă frică de Dumnezeu și din gândul final al dării de seamă în fața Dumnezeului preasfânt. Celor care se apropiau de el, le spunea cu voce sinceră și din inimă: „Rugați-vă ca să-mi mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]