15,087 matches
-
revista „Ateneul român” se va înființa și va cuprinde aceste conferințe publice abia în 1895). În aceeași lună conferențiarul publica în „Convorbiri literare”, la București (unde revista se mutase din 1885) textul „Edelwisz. O reminiscență”, cu subtitlul „Contribuțiune la psihologia experimentală”, prin care-i familiariza pe prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom afla că Eduard Gruber era un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ea), frecventa arhiva Veronicăi Micle și, din aceleași amintiri ale lui Artur Gorovei, aflăm că avea o impresionantă arhivă personală formată din răspunsuri la un chestionar pe care-l răspândise printre savanții din lumea germanică în legătură cu preocupările sale de psihologie experimentală. De altfel, scria foarte des, scrisori lungi care se constituie, ele însele, în arhive; cea a lui Artur Gorovei pare impresionantă de vreme ce el citează din mai mult de 10 scrisori primite de la Eduard Gruber. Este oarecum inexplicabilă uitarea așternută asupra
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se stabilise chiar în Botoșani ca profesoară și este de la sine înțeles că la ea se strângeau prietenii Veronicăi și ai lui Mihai Eminescu dintre care Eduard Gruber nu putea să lipsească. Încă o dată: chipul tânărului filolog, pasionat de psihologie experimentală, iese în efigie în foarte multe complexe eminesciene, uneori chiar acolo unde n-ai bănui. Se va căsători cu Virginia Micle după moartea Veronicăi dar era în anturajul ei de mai mult timp. în sensul notațiilor lui Artur Gorovei pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
marmoră urca Eminescu, îmbrăcat în haine scumpe orientale.” După un somn odihnitor, în chilia ei, a așternut pe hârtie poezia „Tot e vis...” care va merge la „Fântâna Blandusiei”. După cum vedem, preocupările insistente ale lui Eduard Gruber pentru paranormal, psihologie experimentală, se întâlnesc cu eresurile halucinogene ale Veronicăi Micle despre care, este locul să amintim aici, se spune că s-ar fi sinucis dar se mențin și aceste coincidențe: „Veronica moare în ziua de 4 august 1889, adică în aceeași lună
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Dacă știe, de ce ascunde? Dacă nu știe, de ce nu știe? Știe Mihail Sadoveanu, în 1948, că moartea Veronicăi Micle survenită la 4 august 1889 a fost un gest de sinucidere cu scopul - oarecum științific pentru ea, privind lucrurile dinspre psihologia experimentală practicată de amicul și sfătuitorul ei Eduard Gruber - de a se regăsi cu Mihai Eminescu sau de a-l regăsi așa cum îi apare în viziunile din Poiana Țigăncii, așa cum îl regăsește în poemul scris de ea, etc.? Ea însăși, știe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poziția picioarelor frecvent, întoarce capul spre ceilalți călători, își aranjează îmbrăcămintea, se joacă cu accesoriile, răsfoiește o revistă etc.). În acest sens, să amintim cercetarea realizată de Bernard Rimé, Loris Schiaratura, Michel Hupet, Anne Ghysselinckx care demonstrează în contextul imobilizării experimentale a unui locutor pe un fotoliu pus să converseze 50 de minute, multiplicarea expresiilor feței și gesturilor din zonele corpului rămase libere (mai ales la nivelul spâncenelor, ochilor, buzelor și degetelor) și alterarea nivelului de imagerie al discursului acestuia 23
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prin transmiterea unei atitudini de plictiseală, oboseală, dezinteres. În fața unui auditoriu pe care dorește să nu-l obosească, profesorul trebuie să se deplaseze moderat, deoarece numai așa exprimă empatia și interesul sincer față de acesta. Rezultatele cercetării noastre confirmă validitatea studiului experimental întreprins de J. Comstock, E. Rowell și J. W. Bowers. Conform acestuia, între apropierea nonverbală manifestată de către profesor față de studenți și gradul de învățare există o relație în formă de U. Prin urmare, apropierea nonverbală moderată a profesorului față de auditoriu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tot mai numeroase ce frământă sufletele păstoriților săi. Cititorul poate descoperi în lucrarea Părintelui Ion Cârciuleanu, o monografie duhovnicească, o scriere nu teoretică, ce s-ar putea încadra ușor în ceea ce se numește tehnic „teologia rugăciunii”, ci o lucrare practică, experimentală, din care își poate culege îndemnuri și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și de dobândire a deprinderilor duhovnicești. Dacă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
aceeași grijă față de sufletele păstorite, le arată calea cea mai frumoasă și „aurită” de descoperire a roadelor binecuvântate ale rugăciunii, în sufletele lor. Are valoarea de manual, dar nu unul teoretic, speculativ, așa cum avem multe la îndemână, ci unul practic, experimental, trăit, cum sunt puține. Alcătuită pe baza unei bibliografii teologice largi, lucrarea Părintelui Ion Cârciuleanu, ne familiarizează mai întâi cu „teologia rugăciunii”, tratând despre necesitatea și valoarea ei în viața creștină, prezentându-ne, în același timp, modele scripturistice de rugăciuni
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
anatomia patologica, igienă și medicină legală, au avut un regim facultativ în programa de studii medicale în perioada 1857-187667. Facultatea de Medicină a început cu un număr mic de profesori, numai șase, care susțineau 11 cursuri, mai mult teoretice decât experimentale; dar optică s-a schimbat către mijlocul secolului al XIX-lea, învățământul medical orientându-se net în direcția pregătirii unor practicieni 68. În consecință, au apărut institutele de anatomie, respectiv de fiziologie, bacteriologie și terapeutică (1895) și s-au dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
74. Legea din 1849 trecea în revistă o serie de domenii / ramuri ale matematicilor superioare (algebra, geometria analitică, geometria descriptiva, calculul diferențial și integral, teoria probabilităților și aritmetică socială), precizând totodată că fizica se studia în trei dintre dimensiunile sale (experimentală, industrială, matematica), ca și chimia (organică, anorganica, aplicată), iar botanicii i se adaugă și disciplină geografia plantelor 75. Că și în cazul celorlalte facultăți, așa cum am văzut mai sus, programa validată prin legea din 1857 stabilea că o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în 1898 un manual de probleme de matematică pentru ciclul secundar de învătământ 70. A făcut studii universitare la nivel de licență în orașul natal și apoi la Stuttgart, iar după obținerea doctoratului a fost suplinitor la Catedră de Fizica experimentală a Universității din Iași71. Lui i se datorează și prima încercare de a înființa un muzeu etnografic în urbea Iașilor (1912), "Podul lui Eminescu", construit în 1902, pe locul unde, spune povestea, poetul stăruia adesea asupra frumuseților ce i le
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
-ul putregai. Semnează, Cloner!” Deși era un virus veritabil, Elk Cloner nu a fost catalogat astfel, întrucât termenul nu intrase încă în uz. Aceasta, însă, s-a întâmplat în 1983, când programatorul Len Adleman a proiectat și realizat primul virus experimental pe un calculator VAX 11/750. Din laboratorul lui Adleman până în lumea reală nu mai era decât un pas. În 1986, în plină glorie a PC-urilor, își face apariția primul virus al microcalculatoarelor ce lucrau cu sistemul de operare
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
unui stil de viață sănătos, fără tutun, alcool și droguri. Creșterea influenței factorilor de protecție la vârste mici pentru evitarea sau cel puțin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun și droguri. Sensibilizarea și educarea populației școlare în scopul evitării consumului experimental/recreațional de droguri și trecerii de la acesta la cel regulat. B. Prevenire în familie Obiective specifice Sensibilizarea, conștientizarea și motivarea părinților în vederea implicării active, obiective și corelate a acestora cu celelalte arii de intervenție preventivă. Oferirea de programe de prevenire
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Autoarea definește o serie de termeni la care face referire apoi pe parcursul lucrării: dependența, abuzul, intoxicația, abstinența, toleranța, sevrajul. De asemenea, referindu-se la nivelurile consumului de droguri, utilizează următoarea clasificare a acestora în funcție de comportamentul utilizatorului: consum recreațional/ocazional, consum experimental, consum regulat și consum compulsiv. Pentru a explica comportamentul dependent sunt descrise (în capitolul 4) câteva modele teoretice: Modelele cognitive; există patru procese cognitive legate de dependență, și anume propria eficacitate, așteptarea rezultatelor, atribuirea cauzei și procesele de luare a
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Acest învățământ alimentează noi valori: forța inteligenței, prestigiul educației, importanța cunoașterii. După cum spune un proverb al epocii, lumea este guvernată de trei puteri: Papalitatea, Imperiul și... Știința. Dacă universitatea medievală nu face să progreseze științele naturale și nu instaurează metoda experimentală, ea dotează în schimb studenții cu un instrumentar mintal, le disciplinează spiritul și îi învață să progreseze prin contradicții, ca în cazul procedeului numit disputationes. Toate aceste calități își vor găsi locul atunci când va începe revoluția științifică. 4. O societate
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
procesului psihic morbid 7. Conceptele și limbajul științific în psihologie și psihopatologie 8. Metode și tehnici în psihologia medicală și psihopatologie 9. Relația „medic - bolnav” 10. Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie Secțiunea a II-a: Psihopatologie clinică 11. Psihozele experimentale 12. Organizarea sistemului personalității și dinamica proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată studiului modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu celelalte discipline umane. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că domeniul psihopatologiei se înfățișează ca un veritabil spațiu epistemologic bine conturat, în care viața psihică anormală ne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o modalitate particulară de înțelegere a alteralității psihice. Din acest motiv „epistemologia psihopatologică” se înfățișează ca o modalitate aparte de cunoaștere și de înțelegere a nebuniei, a fenomenelor psihice morbide, în sensul precizat de K. Jaspers, diferind astfel de „metoda experimentală”. Două probleme de ordin epistemologic se pun în sfera psihopatologiei: a ști și a cunoaște. Deși aparent diferite ele se completează întâlnindu-se în intenția lor finală. A ști, este partea formal-externă a problemei. A cunoaște reprezintă descifrarea conținutului intern
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și pe acela de „a interveni” asupra fenomenului morbid respectiv, în sensul de „experiment”. Aceasta implică o diferențiere a metodologiei în două mari direcții ale activității medicale: laboratorul și clinica. Laboratorul este spațiul intervenției asupra fenomenului morbid, cu mijloace experimentale. Aici suferința, starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau „provocate” în mod dirijat de experimentator care, „imitând modelele naturale”, caută să le descifreze mecanismele. În felul acesta domeniul experimental trebuie înțeles ca reprezentând o „clinică dirijată” sau controlată în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și clinica. Laboratorul este spațiul intervenției asupra fenomenului morbid, cu mijloace experimentale. Aici suferința, starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau „provocate” în mod dirijat de experimentator care, „imitând modelele naturale”, caută să le descifreze mecanismele. În felul acesta domeniul experimental trebuie înțeles ca reprezentând o „clinică dirijată” sau controlată în mod voluntar de către experimentator, după criterii anterior propuse metodologic și urmărind niște obiecte precise, ca realizare finală. Clinica este spațiul observației unei suferințe naturale, apărută în interioritatea normalului și care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depind într-o măsură considerabilă de modul în care este gândită cercetarea respectivă, de organizarea cercetării și de metodologia utilizată în cercetare; majoritatea specialiștilor în domeniu sunt de acord în a recunoaște trei grupe principale ce metode: cercetarea descriptivă, cercetarea experimentală și metodele filozofice. Le vom prezenta în continuare. I) Cercetarea descriptivă Aceasta se bazează pe observația sistematică și include următoarele metode: 1) Observația naturală, în cursul căreia subiectul este observat în condițiile sale naturale fără a se interveni asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologică reprezintă un tip de cercetare precisă, constând în aplicarea unor probe etalonate, standard, la un grup de indivizi, urmărindu-se evaluarea unor date precise. 5) Studii de arhivă care constau în examinarea de înscrisuri, manuscrise, înregistrări etc. II) Cercetarea experimentală Acest tip de cercetare folosește metoda experimentală care studiază efectul unor „variabile” (una sau mai multe) aplicate subiectului înregistrându-se „răspunsurile” acestuia la efectul lor. Variabilele utilizate în cercetarea experimentală pot fi dependente sau independente. În ceea ce privesc „loturile de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constând în aplicarea unor probe etalonate, standard, la un grup de indivizi, urmărindu-se evaluarea unor date precise. 5) Studii de arhivă care constau în examinarea de înscrisuri, manuscrise, înregistrări etc. II) Cercetarea experimentală Acest tip de cercetare folosește metoda experimentală care studiază efectul unor „variabile” (una sau mai multe) aplicate subiectului înregistrându-se „răspunsurile” acestuia la efectul lor. Variabilele utilizate în cercetarea experimentală pot fi dependente sau independente. În ceea ce privesc „loturile de subiecți” pe care se desfășoară activitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constau în examinarea de înscrisuri, manuscrise, înregistrări etc. II) Cercetarea experimentală Acest tip de cercetare folosește metoda experimentală care studiază efectul unor „variabile” (una sau mai multe) aplicate subiectului înregistrându-se „răspunsurile” acestuia la efectul lor. Variabilele utilizate în cercetarea experimentală pot fi dependente sau independente. În ceea ce privesc „loturile de subiecți” pe care se desfășoară activitatea de cercetare științifică acestea pot fi de două feluri; - lotul de probanți sau grupul experimental propriu-zis, pe care se desfășoară activitatea de cercetare științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]